NOI FILE DE LETOPISEȚ - 26 mai 2026

   Cea mai mare adunare ortodoxă din istoria Belgradului a avut loc La Brâul Maicii Domnului, în Joia Înălțării, în acest an.

   Sute de mii de credincioși s-au adunat în capitala sârbă pe 21 mai 2026, pentru ceea ce organizatorii au descris ca fiind cea mai mare comuniune în rugăciune din istoria Belgradului, orașul găzduind Sfântul Brâu al Preasfintei Maici a Domnului, la pentru procesiunea anuală din Joia Înălțării.

   Relicva, una dintre cele mai venerate ale creștinismului, a ajuns la Biserica Înălțării din Belgrad, cu o zi înainte, de la Mânăstirea Vatoped a Athosului, însoțită de starețul Efrem, conform informațiilor primite din Biserica Ortodoxă Sârbă.

   De-a lungul nopții de dinaintea sărbătorii, mii de locuitori ai Belgradului au așteptat ore întregi, ordonat, în fața Bisericii Înălțării și pe străzile din jur, pentru a venera Brâul. În dimineața din Joia Înălțării, o mulțime și mai mare s-a adunat pentru tradiționala procesiune pe străzile capitalei.

   Când s-a ajuns la Catedrala Sfântul Sava, clopotele au răsunat pentru a întâmpina procesiunea. În timp ce credincioșii continuau să străbată Piața Slavia, Sanctitatea Sa Patriarhul Porfirie a săvârșit o Slujbă a Paraclisului în fața relicvei expuse sub bolțile catedralei.

   În discursul său, Patriarhul sârb a legat Sărbătoarea Înălțării Domnului de prezența Sfântului Brâu în sânul poporului sârb. „Astăzi este ziua de sărbătoare a orașului Belgrad”, a spus el. „Dar astăzi Belgradul este inima rugătoare și centrul duhovnicesc al întregului nostru popor, oriunde s-ar afla el. Toți sârbii sunt adunați aici, astăzi, și toți sunt prezenți duhovnicește alături de noi, în sărbătoare”.

   Patriarhul a menționat că, în urmă cu șase secole, Prințul Sfânt Lazăr dăruia Brâul și o parte din Lemnul Sfintei Cruci Mânăstirii Vatoped, unde Sfinții Sava și Simeon cel Izvorâtor de Mir fuseseră monahi. „Și iată, acel Brâu a venit astăzi aici, printre noi”, a spus el.

   „L-am purtat ​​pe străzile orașului Belgrad, nu doar pentru a merge pe acele străzi, ci pentru că Domnul, atunci când purtăm o sfântă relicvă pe străzile orașelor în care trăim, vrea să arate – și suntem martori ai acestui lucru și îl proclamăm lumii – că credința nu este doar ceva închis într-o biserică”.

   Patriarhul a îndemnat credincioșii să „sporească în virtute, în bunătate, să nu fie mândri, să nu aibă inimile pline de ură și intoleranță” și să-L așeze pe Hristos în centrul vieții lor.

   Procesiunea a fost condusă de Patriarhul Porfirie, împreună cu stareții Efrem de Vatoped și Metodie de Hilandar, participând numeroși Episcopi și clerici sârbi.

Au participat și miniștri guvernamentali și oficiali militari.

(https://www.instagram.com/reel/DYpTbIXsGJ9)

Patriarhul Constantinopolului a purtat discuții cu anglicanii, la Istanbul.
Reprezentanții Patriarhiei Constantinopolului și ai Bisericii Anglicane au discutat, în perioada 21-22 mai 2026, despre probleme privind „înțelegerea reciprocă” și pregătirile pentru o nouă fază a dialogului.
Această informație a fost publicată de Comunitatea Anglicană.

La Nicosia, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ciprului a aprobat un nou statut. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Cipru a aprobat în unanimitate actul și a anunțat oficial organizarea alegerilor pentru un nou Mitropolit de Paphos. 
 

Sfântul Sinod și-a reluat astăzi lucrările - marți, 26 mai. Sinodul examinează și aprobă lista candidaților pentru Tronul de Paphos.
 

Pe 18 mai 2026, Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului a avut o întâlnire oficială cu o delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse, condusă de Mitropolitul Antonie de Volokolamsk, președintele Departamentului pentru Relații Externe Bisericești. 
 

Discuțiile au avut loc în timpul vizitei reprezentanților Bisericii Ortodoxe Ruse în Iordania, unde au participat la diverse evenimente bisericești și publice. Această informație a fost oferită de Vima Orthodoxias.
 

   Pe 24 mai 2026, după Sfânta Liturghie, a avut loc o recepție la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova pentru a marca Ziua Literaturii și Culturii Slave și ziua onomastică a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse. Sanctitatea Sa Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a împărtășit o masă cu participanții la sărbătoare.

   Cu această ocazie, Patriarhul a rostit un cuvânt:

   „Multe s-au realizat în ultimii ani la Moscova, în Mitropolia Moscovei, iar acest lucru nu ar trebui ținut sub tăcere. Pentru că toate acestea pot servi drept lecție edificatoare. Acest lucru s-a făcut, poate în mare parte, la inițiativa Patriarhului, dar a fost realizat de voi toți și de cei care vă susțin. Aceștia sunt frații și surorile noastre din mânăstiri, aceștia sunt parohii și preoții de parohie, aceștia sunt liderii tinerilor - toți cei care lucrează astăzi, creând un stil de relații între Biserică și societate, cu poporul și cu statul, cum nu a existat vreodată. Chiar și sub Țar, să fim sinceri.

   Era numit atunci un Procuror Șef, care uneori era ateu. Ca Prințul A.N. Golițin, care îi spunea unuia dintre membrii permanenți ai Sinodului: „Da, sunt Procuror Șef. Dar i-am spus Țarului că nu pot deveni Procuror Șef pentru că nu cred în Dumnezeu și sunt francmason. Și Țarul a spus: «Continuă, te vei descurca». Și așa mă descurc”. Poate de aceea totul s-a prăbușit mai târziu? Nu ar fi putut rezista, dacă relațiile dintre Stat și Biserică erau structurate astfel.

   Și, apoi, poporul nostru și Biserica noastră au îndurat teribilele încercări ale ateismului secolului XX. Dar, prin harul lui Dumnezeu, condițiile actuale ale Bisericii noastre, relațiile dintre Stat și Biserică, sunt într-un mod fără precedent. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în istorie. A existat favoritism, dar fie în contextul dominației Statului asupra Bisericii, ceea ce se întâmpla cel mai des, fie în momente când Statul nu era deosebit de preocupat de bunăstarea Bisericii. Iar Biserica, hrănită sub paternalismul statal, era incapabilă să acționeze independent. Fără aprobarea Procurorului-Șef al Sfântului Sinod de Guvernare, care, așa cum am spus deja, era uneori ateu, nu se făcea nicio numire în Tronul Episcopal.

   Apoi, a venit puterea sovietică. Și, unii aflați la putere, foști seminariști, își aminteau bine stilul vechi. Și chiar și atunci când Stalin a restabilit parțial relațiile cu Biserica Ortodoxă Rusă în anii 1940, el și-a bazat acțiunile pe același sistem de relații Biserică-Stat care exista înainte de Revoluție. Așadar, a creat Consiliul pentru Problemele Bisericii Ortodoxe Ruse și Consiliul pentru Culte, care ulterior a devenit Consiliul pentru Probleme Religioase. Președintele Consiliului pentru Probleme Religioase era, de fapt, Procurorul-Șef al Sfântului Sinod de Guvernare. Fără el, nicio numire – fie la amvon, fie în altă parte – nu ar fi putut avea loc.

   Astăzi, Biserica este cu adevărat liberă. Nimeni aflat la putere nu are capacitatea, puterea sau dorința de a guverna Biserica. Dar acest lucru, subliniez din nou, ne impune tuturor o responsabilitate specială în fața lui Dumnezeu, în fața Bisericii însăși, în fața poporului nostru și în fața istoriei.

   Prin urmare, fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor să lucrăm – așa cum s-a spus după război – pentru noi înșine și pentru acei tineri, cei care a fost uciși în război. Trebuie să lucrăm pentru noi înșine și pentru acei predecesori ai noștri care nu au putut lucra așa cum putem noi acum. Nu au avut ocazia. Nu pentru că erau oameni răi, ci pentru că nu au avut ocazia.

   Dumnezeu să ne dea tuturor să lucrăm astfel, întărind credința ortodoxă în poporul nostru, fiecare la locul său - episcopi, stareți, preoți, starețe, toți cei care poartă astăzi responsabilitatea de a întări Ortodoxia în ținutul rusesc”.

   În perioada 13-19 mai 2026, a avut loc o sesiune ordinară a Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe, desfășurată în Biserica Sfântului Sava din Belgrad,

   Conform practicii stabilite, la începutul primei sesiuni de lucru, Sanctitatea Sa Patriarhul sârb Porfirie a vorbit, între altele:

   „... În Biserică, niciunul dintre noi nu trăiește ca individ izolat și nici nu este proprietarul slujirii și darului care i-au fost încredințate. Fiecare slujește în Trupul lui Hristos, în comuniune, în ascultare, la rangul său și în locul încredințat. Așa cum în Liturghie fiecare lucru are timpul și locul său, tot așa în viața Bisericii fiecare slujire are măsura, binecuvântarea și responsabilitatea sa.

   Taxis - ordinea în experiența creștină a Bisericii - nu este o încătușare impusă libertății, ci o reflectare a Logosului Dumnezeiesc în ordinea creației și în viața Bisericii. Libertatea în Biserică nu ține de arbitrar, ci de slujire în adevăr și iubire; nu este o respingere a ordinii, ci viețuire în ea, unde iubirea nu este o scuză pentru haos, sărguința nu se transformă în impunere, iar puterea nu ține de dominație, ci de slujire.

   Tocmai dintr-o astfel de experiență liturgică și sinodală a Bisericii, izvorăște ordinea ei canonică. Poporul lui Dumnezeu, clerul și monahii așteaptă cu atenție și speranță glasul Sinodului și, prin urmare, este de datoria noastră să nu ne lăsăm dirijați de presiuni trecătoare, diviziuni create de mass-media și conflicte produse artificial, ci să păstrăm libertatea judecății bisericești. Dar această libertate nu înseamnă să închidem ochii la probleme, ci mai degrabă să fim pregătiți ca Sinodul, atunci când vine momentul și când chestiunile sunt serioase, să țină cont cu responsabilitate duhovnicească, sobrietate și un temei canonic-legal adecvat, de acele răni care apar în însăși viața Bisericii, corectând cu responsabilitate spirituală ceea ce s-a dovedit a fi dăunător vieții Bisericii, de dragul păcii, ordinii și sănătății duhovnicești a Bisericii...

   ...Ne adunăm, așadar, nu pentru a stabili o nouă rânduială, ci pentru a ne întoarce, ca frați și ierarhi, la acea ordine pe care Hristos Însuși ne-a dat-o, prin Apostolii Săi, Sfinții Părinți și Sinoade, precum și prin experiența seculară a Bisericii noastre locale, încredințată spre a fi păstrată. Taxis nu suprimă carisma, ci o apără de slăbiciune și arbitrar. Comunitatea, koinonia, nu este rezultatul unui acord uman, ci însăși viața plină de har a Trupului lui Hristos, care se păstrează în credință, dragoste și fidelitate față de rânduiala pe care Duhul Sfânt a dat-o Bisericii…

   … Mă rog Domnului Înviat să ne dăruiască un duh de smerenie, sobrietate și dragoste; un cuvânt care nu rănește, ci vindecă; un zel care nu distruge, ci zidește; o libertate care nu duce spre arbitrariu, ci se transformă în ascultare de adevăr. Și ca în tot ceea ce facem în aceste zile, să avem înaintea ochilor nu pe noi înșine, nu slava trecătoare și nu frica de oameni, ci pe Hristos Domnul, înaintea Căruia toți vom da răspuns pentru turma încredințată nouă…”

   În timpul sesiunii din acest an, Părinții Sinodului au adăugat la Sinaxarul Sfinților pe regretata călugăriță Iefimia Devicica (VEZI ARHIVA LO), cunoscută în popor sub numele de „Fericita Stoina” (Zarici), care a trecut în veșnicie în anul 1895, recunoscând în persoana ei un exemplu de viață virtuoasă și ascetică, al cărei început a fost pregătit de Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici. Sinodul a stabilit data celebrării sale solemne: 15 februarie a fiecărui an.

   A fost adoptat un nou Regulament privind Seminariile și au fost adoptate noi programe pentru învățământul de patru ani în seminarii. În timpul Sinodului, a fost audiat cu atenție și un raport privind activitățile de îmbunătățire a procesului didactic și de ridicare la rang de facultate a Școlii Superioare – Academia de Arte și Conservare a Bisericii Ortodoxe Sârbe, care va funcționa în viitor sub numele de Facultatea „Despot Ștefan Lazarevici”. Sinodul a acordat o atenție deosebită temei înființării Universității Ortodoxe Sârbe „Sfântul Sava”. Universitățile bisericești și instituțiile de învățământ superior fondate sau susținute de Bisericile creștine nu reprezintă o noutate în spațiul educațional european și mondial. Dimpotrivă, ele reprezintă una dintre cele mai vechi și mai semnificative forme ale lor. Multe dintre cele mai prestigioase universități din Europa au fost înființate tocmai sub auspiciile Bisericii sau cu sprijinul direct al acesteia. Pe când era Arhimandrit, Sfântul Sava a fondat o școală monahală la Studenița, iar ca Arhiepiscop, o școală cu catedrală la Jicea. Predicile sale, atât la Studenica, cât și la Jicea, reprezintă un fel de program de educație al Sfântului Sava cu obiective spirituale, educaționale și didactice clar definite. 
 

   Sfântul Sinod al Episcopilor a concluzionat că ideea înființării unei universități bisericești reprezintă o expresie a responsabilității și grijii pentru toți cei care doresc să își dobândească educația sub auspiciile Bisericii, în special datorită faptului că educația și iluminarea, iluminarea și studiul nu sunt interpretate prioritar ca un proces de dobândire a anumitor cunoștințe ci, mai presus de toate, ca dezvoltare a virtuții și cale a cunoașterii lui Dumnezeu.

   Ordinea de zi a sesiunii ordinare din acest an a celui mai înalt organ ierarhic bisericesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe a inclus și un raport privind starea Bisericii din Kosovo și Metohia. Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe confirmă încă o dată grija și responsabilitatea sa spirituală permanentă și neclintită față de credincioșii, clericii, monahii și locurile sfinte din vechiul scaun al Patriarhilor și Arhiepiscopilor sârbi, Patriarhia de Peci și Episcopia de Rașka-Prizren din Kosovo și Metohia, o regiune cu o semnificație duhovnicească și istorică deosebită pentru Biserica locală. Sinodul urmărește cu deosebită îngrijorare ultimele evoluții și anunțul implementării controversatei legi privind străinii, care pun serios sub semnul întrebării supraviețuirea și buna funcționare a instituțiilor educaționale și sanitare de importanță esențială pentru viața poporului sârb din Kosovo și Metohia, precum și provocările din ce în ce mai frecvente cu care se confruntă credincioșii noștri, precum și lăcașurile și comunitățile noastre monahale, care, chiar și în circumstanțe dificile, perseverează în păstrarea prezenței duhovnicești și liturgice vibrante a Bisericii în această zonă.

   "Este deosebit de încurajator faptul că vechile noastre altare, în ciuda numeroaselor încercări, continuă să atragă un număr mare de pelerini din țară și din lume, mărturisind că nu sunt doar monumente culturale ci, mai presus de toate, centre vii de cult, de viață duhovnicească și bisericească. Sfântul Sinod al Episcopilor acordă sprijinul său deplin Înaltpreasfințitului Mitropolit de Raska și Prizren, Teodosie, clerului, monahilor și credincioșilor, în eforturile lor de a-și păstra prezența seculară, identitatea spirituală, culturală și istorică, în ciuda presiunilor și incertitudinilor constante, conștient de necesitatea de a continua, în fața reprezentanților interni și internaționali, cu dăruire suplimentară, să mărturisească adevărul despre necesitatea apărării drepturilor omului, religioase și de proprietate ale Bisericii Ortodoxe Sârbe și ale credincioșilor săi din Kosovo și Metohia și de a-și consolida poziția pentru a asigura supraviețuirea atât a credincioșilor noștri, cât și a culturii și civilizației creștine unice pe pământul originii istorice și centrului spiritual al poporului sârb".

   În grija sa pastorală față de credincioși, în aceste vremuri de inovații tehnologice și dileme etice, Consiliul a dedicat o parte din atenție și problemei bioeticii, după ce a ascultat un raport privind activitatea Comitetelor Sinodale pentru Bioetică și pentru Grija față de Familie și Sfințenia Căsătoriei.

   Sesiunea din acest an a Sfântului Sinod al Episcopilor a fost îmbogățită și de deschiderea ceremonială a unei expoziții intitulate „Sfântul Sava”, cu ocazia celebrării jubileului împlinirii a 850 de ani de la nașterea lui Rastko Nemanici, ulterior primul luminător și Arhiepiscop sârb, ținută în Galeria Academiei Sârbe de Științe și Arte, organizată de Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe.

   În timpul sesiunii, Sinodul a transmis felicitări și salutări noului Patriarh-Catolicos ales al Georgiei, Preafericirea Sa Shio (Simeon).

   Pe lângă multitudinea de subiecte abordate de ierarhii patriarhali la Sinod, aceștia au acordat o atenție deosebită și relațiilor cu alte Biserici Ortodoxe surori. Printre altele, au fost discutate următoarele: consecințele acțiunilor necanonice ale diferitelor grupuri religioase pe teritoriul canonic al Bisericii locale Sârbe, precum și relațiile Bisericii Sârbe cu Bisericile și comunitățile religioase neortodoxe, atât în ​​regiune, cât și în lume.

   Sinodul a discutat, de asemenea, consecințele spirituale și geopolitice ale războaielor și crizelor din întreaga lume. Cu această ocazie, a fost abordat subiectul încă actual al suferinței Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice, cauzată de către autoritățile actuale de la Kiev - confiscarea proprietăților, lăcașurilor și mânăstirilor sale, persecutarea ierarhilor, preoților și monahilor acestei singure Biserici canonice din Ucraina, lipsită de drepturile și libertățile fundamentale ale omului, garantate de convențiile internaționale. 

   "Drept urmare, Sinodul își ridică, iar și iar, vocea în apărarea fraților ortodocși deposedați de drepturi și persecutați, apelând la toate instituțiile internaționale relevante să nu închidă ochii în fața acestei mari nedreptăți".

   În timpul Sinodului, a avut loc și o sesiune a Organismului Central pentru Finalizarea Lăcașului Memorial al Sfântului Sava din Vracar, ocazie cu care a fost primit un raport al acestui organism cu privire la toate lucrările desfășurate până în prezent cu contribuțiile oamenilor evlavioși și cu asistența Statului Serbiei, precum și cu privire la lucrările rămase la acest sfânt lăcaș al poporului sârb.

Preacuviosul Arhimandrit Efrem, stareț al Mânăstirii Vatoped de pe Muntele Athos, va susține o prelegere pe tema "Mesaje duhovnicești de pe Athos", pe 27 mai 2026, începând cu ora 20:00, în cripta Bisericii "Sfântul Sava" din Vračar.

   Editura Academiei Teologice din Moscova a publicat o nouă carte scrisă de Episcopul Chiril de Serghiev Posad și Dimitrov, Rectorul Academiei Teologice din Moscova, a publicat o nouă carte, în seria „Biblioteca Literaturii Creștine”.

   Noua carte este dedicată unuia dintre cele mai semnificative și totuși complexe subiecte din viața bisericească: preoția (prezbiteria) ca formă specială de îndrumare duhovnicească. Episcopul Chiril privește acest fenomen nu doar ca pe un fenomen istoric asociat cu numele unor asceți renumiți, ci mai presus de toate ca pe o slujire bisericească unică, cu propriile sale fundamente teologice, propriile sale forme de implementare și propriile sale criterii de autenticitate.

   După cum se menționează în prefață, cartea prezintă o analiză detaliată atât a fundamentelor teologice ale slujirii preoților, cât și a celor mai frapante exemple ale practicii acesteia în diferite epoci și țări - de la primele secole ale creștinismului, până în secolul al XX-lea. Publicația se bazează pe disertația susținută de Episcopul Chiril în 2002 la Academia Teologică din Sankt Petersburg și, ulterior, completată cu materiale teologice, istorice bisericești și hagiografice noi, precum și cu observații pastorale.

   Semnificația deosebită a cărții provine din concentrarea sa nu doar asupra istoriei, ci și asupra situației bisericești contemporane. Episcopul Chiril scrie că oamenii moderni - atât laicii, cât și clericii - au opinii diametral opuse cu privire la legitimitatea, necesitatea și importanța preoției, a consilierii duhovnicești și a îndrumării. 

   Fenomene precum „preoția tânără” și „falsa preoție”, precum și o slăbire generală a încrederii în experiența duhovnicească a oamenilor mai înțelepți și mai experimentați, distorsionează adesea percepția asupra subiectului însuși al preoției. 

   Prin urmare, cartea își propune nu numai să familiarizeze cititorul cu tradiția bisericească, ci și să îl ajute să înțeleagă cu seriozitate natura conducerii duhovnicești în Biserică, limitele, condițiile și adevăratul sens al acesteia.

   Studiul acoperă atât fundamentele teologice ale slujirii preoțești, cât și evoluția ei istorică. Primul capitol examinează slujirea preoților în Sfânta Scriptură și printre Sfinții Părinți ai Bisericii Primare: discută utilizarea termenului „prezbiter” în sine, slujirea pastorală a lui Hristos Mântuitorul ca model pentru slujirea preoților și slujirea Sfinților Apostoli și Părinți apostolici. În al doilea capitol, Episcopul Chiril abordează slujirea preoților în monahism. Se discută despre monahism ca o continuare a modului de viață al primilor creștini, calitățile preotului ca ghid duhovnicesc, îndatoririle ucenicului novice, liberul arbitru al novicelui și slujirea prezbiterului către lume. Un loc special este acordat distincției a două tipuri de prezbiterie: prezbiteria carismatică a asceților, care nu sunt asociați cu hirotoniile sfinte sau cu vreo autoritate administrativă, și prezbiteria ca instituție monahală, uneori combinată și cu slujirea pastorală sau egumenia.

   Al treilea capitol este dedicat preoției în Orientul și Occidentul Antice. Examinează viețile Sfântului Antonie cel Mare și ale altor pustnici, îndrumarea spirituală în mănăstirile de obște ale Sfântului Pahomie cel Mare, preoția în Deșertul Nitrian și Skit, mănăstirile de obște ale Sfântului Vasile cel Mare și tradițiile de îndrumare spirituală în Occidentul creștin, inclusiv Irlanda antică. De asemenea, se acordă o atenție specială temei prezbiteriei femeilor - ascete ale evlaviei.

   Al patrulea capitol este dedicat preoției în Rusia - de la Rusia Veche și prezbiterii Lavrei Kiev-Pecersk, până la renașterea tradiției prezbiteriului de către Sfântul Paisie Velicikovski și ucenicii săi în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, și „prezbiterii din lume” ai secolului al XX-lea - Dreptul Ioan de Kronstadt și Protopopul Alexei Mecev.

   Cartea se încheie cu reflecții despre preoție în istoria Bisericii și îndrumarea spirituală în timpul nostru.

   O trăsătură distinctivă a noii ediții este combinarea abordărilor teologice, ascetice și istorice bisericești. În introducere, Episcopul Chiril subliniază că termenul „prezbiter” în contextul ortodox are nu doar un sens instituțional ci, mai presus de toate, unul carismatic. În acest sens, un prezbiter poate face trimitere nu doar la o persoană în vârstă sau la un deținător al unui anumit rang, ci la un ascet care a primit de la Dumnezeu darul discernământului duhovnicesc și al îndrumării spirituale, spre care se îndreaptă cei care caută o viață spirituală autentică.

   În același timp, Episcopul Chiril demonstrează în mod constant că temelia cea mai înaltă și infailibilă a oricărei îndrumări duhovnicești este Însuși Domnul și, prin urmare, o slujire autentică a prezbiterilor este posibilă doar prin ascultarea de Dumnezeu și de Biserică. Acesta este motivul pentru care secțiunile finale ale cărții acordă o atenție specială distincției dintre adevărata și falsa prezbiterie, iar cel mai important criteriu pentru o îndrumare duhovnicească autentică este ascultarea de Biserica Mamă.

   Studiul se bazează pe o gamă largă de surse - de la Sfânta Scriptură și Părinții Bisericii din vechime, până la tradiția pastorală rusească a vremurilor moderne. În același timp, Episcopul Chiril se străduiește nu numai să urmărească dezvoltarea istorică a prezbiteriei, ci și să identifice trăsăturile sale neschimbate: înrădăcinarea în Evanghelie, legătura cu apostolia. Cartea explorează importanța slujirii pastorale, nevoia de discernământ duhovnicesc și experiența ascultării, sobrietății și iubirii ca fundamente ale unei îndrumări spirituale autentice.

   În prefață, autorul subliniază faptul că scopul cărții este acela de a ajuta cititorii să înțeleagă mai profund semnificația virtuților creștine fundamentale, să se implice cu respect în experiența spirituală neprețuită a Sfinților din vechime și moderni ai Bisericii noastre și să înțeleagă corect procesul de zidire a relației cu preoții. De asemenea, subliniază că, deși este important ca fiecare creștin să mențină o atitudine respectuoasă față de hirotonia sfântă, este necesară și o înțelegere sobră a faptului că nu fiecare cleric posedă darurile potrivite, în mod aparte, pentru slujirea de prezbiter.

   Noile cărți, pregătite de Editura Academiei Teologice din Moscova, vor fi de interes pentru profesorii și studenții școlilor teologice, clerici, monahi și laici care abordează subiecte precum îndrumarea duhovniească, ascultarea și slujirea pastorală. Această carte continuă activitatea Academiei Teologice din Moscova de a publica lucrări teologice care îmbină tradiția bisericească, cercetarea serioasă și relevanța pentru viața bisericească contemporană.

   Seria „Biblioteca Literaturii Creștine” este un proiect editorial al Academiei Teologice din Moscova, conceput pentru a promova dezvoltarea studiilor teologice în Academie și a studiilor bisericești în general. Seria publică în principal lucrări valoroase ale absolvenților și cadrelor didactice ale școlilor teologice - disertații de master și de doctorat, inclusiv lucrări din anii precedenți care rămân relevante. Două criterii principale sunt luate în considerare în selecția publicațiilor: calitatea academică înaltă și accesibilitatea și relevanța pentru o gamă largă de cititori.
 

   Mai jos, vă prezentăm traducerea unui mesaj din partea Înaltpreasfinției Sale Mitropolitul Nicolae al Plovdivului, cu ocazia zilei de 24 mai – Sărbătoarea Sfinților frați Chiril și Metodie, Ziua Alfabetului, Educației și Culturii Bulgare și a Scrierii Slave.

"Stimați profesori, părinți și elevi,

  Suntem bucuroși să sărbătorim împreună încă un an ziua Sfinților întocmai cu Apostolii Chiril și Metodie și a Educației și Culturii Bulgare. Cea mai bulgărească sărbătoare! În nicio altă sărbătoare oficială nu se adună o asemenea mulțime de oameni fericiți și veseli, pe străzile orașelor noastre. În nicio altă sărbătoare, dintre numeroasele noastre sărbători, nu se întâmplă ca propriii noștri copii să organizeze procesiuni, cu flori în mâini și cu inima plină să cânte cântece solemne, și mai ales cântecul care a devenit imn al identității noastre naționale – „Mergi, popor înviat!”.

   Dacă acesta este criteriul pentru o sărbătoare națională, atunci sărbătoarea națională a Bulgariei este 24 mai. Niciun decret sau lege de stat nu poate înlocui dorința poporului de a sărbători în cel mai spontan, frumos și masiv mod nimic altceva decât lucrarea Sfinților frați, atât astăzi, cât și în fiecare an de dinainte de existența actualului al Treilea Stat Bulgar.

   Acest lucru se datorează faptului că credința este în centrul acestei sărbători. Pe 24 mai, nu sărbătorim vreun eveniment politic din trecut, cu atât mai puțin un eveniment care să poată fi supus unor interpretări diferite și căruia să i se poată atribui evaluări opuse.

   Lucrarea Sfinților frați Chiril și Metodie este o lucrare inspirată de Dumnezeu. Este o lucrare de iubire, de iubire creștină ortodoxă eficientă, prin care nouă, bulgarilor, ni s-a oferit pentru prima dată ocazia de a citi și de a primi cuvintele Sfintei Evanghelii în limba noastră maternă, am fost primii care am atins Lumina și Adevărul Care sunt Iisus Hristos, am fost aleși să fim acel transmițător prin care toate popoarele slave din întreaga lume au fost botezate și luminate, din Europa Centrală, prin granițele nesfârșite ale Asiei de Nord până la Oceanul Pacific.

   Încercați să vă imaginați amploarea lucrării Sfinților frați, a nenumăraților preoți și călugări ai Sfintei Biserici Ortodoxe, care au copiat textele Sfintelor Evanghelii, aici, în Bulgaria, au produs cărțile Cuvântului lui Dumnezeu și le-au transmis cu altruism, pentru ca aceste cărți să poată face înconjurul lumii și să predice Evanghelia, și veți înțelege de ce această zi este cea mai vrednică să ne reprezinte în fața lumii: Ziua încrederii noastre în sine și a demnității noastre ca popor - oameni ai Cuvântului. oameni ai Cuvântului lui Dumnezeu.

   Pentru sărbătoarea de astăzi, Sfânta noastră Mitropolie a pregătit un dar special pentru Plovdiv. Acesta este un almanah al tuturor școlilor din Plovdiv, o colecție care prezintă istoria școlilor din orașul nostru, de la Renaștere până în zilele noastre.

   În el, fiecare școală își poate găsi istoria consemnată, iar fiecare locuitor al Plovdivului își poate aminti de școala natală, unde a intrat în copilărie și a învățat să scrie cuvintele „mamă”, „pace” și „dragoste” cu literele noastre.

   Vom oferi câte un exemplar din această colecție fiecărei biblioteci școlare din orașul nostru și sperăm că această modestă contribuție a noastră va fi utilă în păstrarea tradițiilor și a memoriei pe care Biserica are misiunea de a le cinsti și apăra.

   Printre rândurile acestei cărți, puteți descoperi și legătura dintre Biserica Ortodoxă și noul învățământ bulgar, în măsura în care pietrele de temelie ale primelor școli din Plovdiv au fost puse cu binecuvântarea și sprijinul material al predecesorilor noștri - Mitropoliții Plovdivului, în timpul Renașterii.

   Vom oferi întotdeauna și în viitor acest sprijin operei educaționale din Plovdiv și puteți conta pe faptul că, în persoana Sfintei noastre Mitropolii, aveți cel mai sincer prieten și susținător, aici și în întreaga noastră Eparhie mântuitoare.

   În final, vă rugăm să ascultați strofa a cincea a cântecului „Mergeți, popor reînviat!”, pe care copiii noștri o vor cânta de multe ori astăzi. Se spune că aceste trei cuvinte au fost rostite de Sfinții frați Chiril și Metodie, cu care au încurajat poporul bulgar să pornească pe calea cunoașterii și a educației. În operele de artă cu adevărat ingenioase, care rămân în veșnicie, se poate găsi întotdeauna o scânteie a influenței Duhului Sfânt.

   Credem că El, Duhul Sfânt, a hotărât să vorbească prin autorii imnului de astăzi și să ne spună ceva important, și anume, că lucrarea de creare a scrierii și literaturii bulgare și slave este lucrarea lui Dumnezeu.

   Întrucât lucrarea este a lui Dumnezeu și ortodoxă, Sfânta Biserică Ortodoxă va spune și astăzi: mergeți, oameni buni, mergeți, copii, pe calea cunoașterii și a iluminării.

   Și vom ajuta cu toții, împreună, ca această cale să ne conducă la o renaștere și o reînnoire continuă a națiunii bulgare care nu va cădea, atâta timp cât se bazează pe cunoaștere. Cunoașterea, care este în primul rând cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu, pe care nu uitați că o sărbătorim de fapt astăzi.

Sărbătoare fericită și fiți binecuvântați!"