Prof. Iasmina Cirici, istoric de artă, a declarat pentru Televiziunea de stat a Serbiei că ultimele atacuri asupra bisericilor și clădirilor religioase din Kosovo și Metohia sunt noi, dar tacticile folosite pe teren sunt vechi și bine cunoscute. Ea a explicat ce înseamnă „albanizarea” și „kosovo-rizarea” patrimoniului cultural. Prof. Cirici consideră că, deși unele monumente se află sub protecția UNESCO, publicul internațional nu este suficient de familiarizat cu situația de pe teren.
Într-o serie de incidente înregistrate în ultimele zile în Kosovo și Metohia, bisericile ortodoxe sârbe din Dobrotin și Gornia Gușterița au fost vandalizate și deteriorate, ceea ce a provocat reacții din partea Oficiului pentru Kosovo și Metohia și a Ministerului Culturii din Serbia. Autoritățile avertizează asupra unui val continuu de atacuri asupra patrimoniului spiritual și cultural sârbesc, în timp ce experții subliniază că, pe lângă atacurile fizice, există și o luptă pentru reinterpretarea și confiscarea istoriei.
Iasmina Cirici, profesoară la Facultatea de Filologie și Arte din Kraguievaci, istoric de artă și expertă în patrimoniul medieval sârbesc, a subliniat în interviul acordat RTS că ultimele atacuri asupra bisericilor și edificiilor religioase din Kosovo și Metohia nu sunt doar acte criminale, ci și încălcări grave ale Legii privind protecția bunurilor culturale ale Republicii Serbia și ale Dreptului Internațional. Fiecare atac asupra acestora, fie că este vorba despre monumente medievale sau clădiri mai recente, este un atac asupra patrimoniului cultural și religios al Bisericii Ortodoxe Sârbe, adaugă ea.
Potrivit acesteia, metodele de atac pot fi urmărite de-a lungul unei lungi istorii. Aceasta a amintit că anul acesta se împlinesc 45 de ani de la incendierea Patriarhiei din Peci, în noaptea dintre 15 și 16 martie 1981, în timpul escaladării crizei din Kosovo și Metohia. Au urmat evenimentele din 1999, adoptarea Rezoluției 1244 și pogromul ulterior din martie 2004, când numeroase monumente au fost grav avariate sau distruse. „Nu există niciun articol specific în Rezoluția 1244 care să facă referință la protejarea bunurilor culturale”, subliniază prof. Cirici, adăugând că mecanismele de protecție au fost consolidate abia după distrugeri majore.
Potrivit profesoarei, atacurile fizice merg adesea mână în mână cu încercările de revizuire a istoriei. Ca exemplu, aceasta citează încercarea de confiscare a bisericii din Rakinița, lângă Poduievo, precum și distrugerea rămășițelor Bisericii "Preasfânta Fecioară" din Hvostan, cunoscută și sub numele de „Mala Studenița”, care a fost înființată ca Episcopie chiar de către Sfântul Sava. „Când o urmă materială este distrusă, se deschide calea modificării istoriei”, explică ea, subliniind importanța materialelor și documentației de arhivă, cum ar fi schițele arhitectului Miloș Seculici, care se păstrează la Belgrad. Ea subliniază în special „suferința” frescelor din Biserica "Preasfânta Fecioară" din Lievișca și Gracanița, din timpul pogromului din 2004, când portretele votive ale regelui Milutin, cu inscripții clare ale titlului său regal, au fost, de asemenea, deteriorate. „Când o frescă a ctitorilor este incendiată, este clar că aceasta reprezintă o încercare de a șterge mărturiile istorice”, subliniază invitata programului RTS (https://www.rts.rs/vesti/politika/5893669/crkve-obijanje-dobrotin-gornja-gusetrica.html#brid_cp_videoBox-2514427).
Vorbind despre procesele pe care le numește „albanizare” și „kosovo-rizare” a locurilor sfinte sârbe, prof. Cirici explică faptul că este vorba despre o schimbare a narațiunii istorice. La anumite universități din Priștina, afirmă aceasta, există o mișcare a cercetătorilor care, cu sprijinul unei părți a comunității academice internaționale, încearcă să prezinte patrimoniul medieval sârbesc ca parte a unui context cultural diferit. Drept exemplu, Cirici a citat postări de pe rețelele de socializare în care Gracanița este prezentată ca o „bazilică albaneză” despre care se presupune că ar fi fost restaurată de regele Milutin. „Aceasta reprezintă Kosovo-rizarea: atunci când datele științifice exacte sunt înlocuite cu construcții care nu se bazează pe nicio sursă”, subliniază prof. Cirici.
Deși unele monumente se află sub protecția UNESCO, prof. Cirici consideră că publicul internațional nu este suficient de familiarizat cu situația de la fața locului. Delegația sârbă de pe lângă instituțiile internaționale - subliniază aceasta - depune eforturi, dar este necesară o mai bună coordonare. Ea consideră că legăturile mai puternice dintre Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii, instituțiile religioase și comunitatea științifică reprezintă unul dintre pașii cheie. Aceasta a subliniat, în special, importanța publicării lucrărilor științifice în limbi străine.
Zilele trecute, un număr mare de cruci ortodoxe au fost îndepărtate din cimitirele vechi de pe aria orașului Vîrbovsko din Croația.
Conform informațiilor puse la dispoziție de Episcopia de Gornia Karlovaci, crucile au fost îndepărtate de serviciul municipal competent, acesta explicând că erau dărăpănate și deteriorate și că reprezentau un potențial pericol. Cu toate acestea, credincioșii și urmașii celor ale căror morminte se află în cimitirele menționate anterior și-au exprimat îngrijorarea, declarând că nu au fost informați anterior despre îndepărtarea planificată și că unele cruci erau îngrijite și stabile.
"Pentru credincioșii ortodocși, o cruce pe un mormânt nu este doar o aducere aminte, ci o mărturisire a credinței în Înviere și un semn permanent de respect față de cei mutați la Domnul. Orice acțiune asupra locurilor de înmormântare necesită o precauție deosebită, evlavie și consultare cu familiile și autoritățile bisericești competente" - a precizat Episcopia.
Episcopia de Gornia Karlovaci a solicitat instituțiilor competente și reprezentanților administrației locale o explicație completă a circumstanțelor în care au fost îndepărtate crucile, precum și informații despre locul în care se află în prezent crucile îndepărtate și cum vor fi ele tratate.
"De asemenea, solicităm ca crucile să fie returnate cimitirelor și repararea integrală a daunelor, având în vedere că crucile au o vechime de câteva sute de ani și reprezintă monumente culturale" - a mai precizat Episcopia de Gornia Karlovaci.
În Federația Bosnia și Herțegovina, Proprietatea Mânăstirii Javala este, de asemenea, atacată. Să însemne, confiscarea proprietății Mânăstirii din Javala, din municipiul federal Ravno, o intenție cu consecințe de anvergură?
"Rădăcinile acestei confiscări datează de zeci de ani în urmă, urmărind limitarea înstrăinării proprietății, a o transfera unei alte persoane titulare și, prin jocuri perfide, a reduce semnificația acestui Sfânt Altar la o atracție turistică limitată". (https://www.youtube.com/watch?v=wrb0K68tpLc)
În prezența Preafericitului Arhiepiscop Ștefan de Ohrida și Macedonia, ierarh al Bisericii Ortodoxe Macedonene - Arhiepiscopia de Ohrida, precum și a unor oaspeți de rang înalt din Grecia și Serbia, zilele trecute, la hotelul „Țarul Samuil”, a fost prezentată cartea Episcopului Iacob de Stobischi „Viața mistică și liturgică în operele Starețului Emilian de la Simonopetra”.
Au participat Mitropolitul Naum de Strumița; Mitropoliții Iosif de Tetov-Gostivar, Gheorghe de Debar-Kicev, Iovan de Krușev-Demirhisar, Ilarion de Bregalnița și alți Episcopi și Arhimandriți. Au fost prezenți și demnitari din Grecia și reprezentanți ai obștii Mânăstirii Simonopetra de pe Muntele Athos, profesori de la Universitatea Aristotel din Salonic, precum și invitați din Serbia.
Cartea, care reprezintă teza de masterat a Preasfințitului Episcop Iacob de Stobi, scrisă și susținută prin note valoroase la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Belgrad, conectează teologia și experiența duhovnicească a Starețului Emilian de Simonopetra, prezentate prin unitatea vieții isihaste și liturgice, ca fundamente esențiale ale cunoașterii ortodoxe a lui Dumnezeu.
În recenzia sa teologică, prof. dr. Milan Georgevici a subliniat:
„Această monografie unește două discursuri - cel al Sfântului Grigorie Palama, axat pe vocația monahală, și cel al Sfântului Nicolae Cabasila despre principiile creștine universale ale experienței isihaste creștine antice, aplicabile fiecărui creștin. Același lucru se poate spune despre Starețul Emilian, a cărui teologie ascetică are un sens creștin universal - ea include atât modul de viață monahal, pe care îl trăiește el însuși, cât și viața creștinilor din lume”.
El a subliniat că Starețul Emilian vorbește despre viața mistică în primul rând în contextul ascezei monahale, dar în același timp mărturisește clar că o astfel de experiere a lui Dumnezeu este disponibilă fiecărui creștin din lume.
„Trebuie să ne aflăm în atmosfera Bisericii, dar în același timp să atingem concentrarea minții și a inimii. O conștiință divizată, o minte și o inimă divizate sunt neputincioase în a-L sluji pe Dumnezeu”, ne învață Starețul Emilian, așa cum este citat de profesor, subliniind conceptul de „om sinodal”, care cuprinde sintetic gândirea teologică a Starețului Emilian, în care individul și comunitatea nu reprezintă principii opuse, ci coexistă ca două moduri complementare de a fi, inseparabile unul de celălalt.
Prof. Dr. Georgevici a subliniat, despre cartea Episcopului Iacob de Stobi, că pare un portal care ne introduce în gândirea teologică a Starețului Emilian de Simonopetra, scrisă într-un limbaj „concis, viu și autentic”, cu o gândire dinamică ce permite „citirea dintr-o suflare”, în timp ce conținutul bogat al monografiei încurajează revenirea asupra textului și citirea operei Starețului Emilian însuși.
„Când scrii o carte despre cineva, adevăratul succes constă în trezirea sentimentului că persoana despre care scrii este prezentă și vie în fața cititorului”, consideră prof. dr. Georgevici.
Protopop-stavrofor prof. dr. Vladimir Vukașinovici s-a concentrat asupra contextului ecleziastic și metodologic mai larg al lucrării, subliniind că această carte a Episcopului Iacob de Stobi este atât o lucrare științifică, cât și o mărturisire a teologiei vii.
„Acest studiu arată că legătura indisolubilă dintre viața duhovnicească și cea euharistică este o condiție esențială pentru adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Lucrarea este deosebit de semnificativă, deoarece a fost creată într-o perioadă în care viața spirituală și teologia sunt adesea separate”, a subliniat prof. Vukasinovici.
El a subliniat că, prin această lucrare, Episcopul de Stobi se alătură numărului tot mai mare de teologi ortodocși care se străduiesc să restaureze, să reînnoiască și să restabilească cadrul duhovnicesc și euharistic, conținutul și sensul teologiei.
„Lucrarea mărturisește că tradiția mistică ortodoxă este indisolubil legată de experiența euharistică și că experiența euharistică fără viață ascetică — nu doar ca pregătire, ci și ca un cadru pentru întreaga viață și context — rămâne incompletă”, a subliniat prof. dr. Vukașinovici.
El a explicat că Starețul Emilian înțelege teologia ca pe un dar harismatic, care se dobândește prin trăirea în Biserică și nu doar prin efort intelectual.
„Teologia este vie doar atunci când se naște dintr-o întâlnire ascetică, plină de rugăciune, personală și sinodală a omului cu Dumnezeu”, l-a citat prof. dr. Vukașinovici, vorbind și despre „metodologia rugăciunii” Starețului Emilian de Simonopetra, precum și despre așa-numita „tăcere ca rugăciune”, care, în cuvintele sale, ca metodă de cunoaștere a lui Dumnezeu și gândire teologică personală, a fost adesea alungată din discursul academic al numeroaselor școli teologice ortodoxe.
Făcând o analogie cu propoziția antologică a Sfântului Iustin din Celie: „Doresc ca, prin rugăciunea sa, Sfântul Macarie să-mi călăuzească săraca minte prin tainele învățăturii sale”, prof. Vukașinovici consideră că această monografie este rodul tocmai al unei astfel de întâlniri și conversații între Starețul Emilian și Episcopul Iacob.
„Tot ce se săvârșește în obște se desăvârșește și personal, în chilie. Dar Liturghia noastră în obște este cu atât mai desăvârșită cu cât rânduiala noastră personală este mai desăvârșită, atunci când suntem singuri în fața lui Hristos Însuși. O astfel de viață este premiza Liturghiei și a teologiei”, a adăugat prof. Vukașinovici.
Autorul monografiei, Episcopul Iacob de Stobi, a subliniat că este extrem de onorat că prima tipăritură a nou-înființatului Institut pentru Patrimoniul Spiritual este tocmai teza sa de masterat.
„Înainte de a spune ceva despre Institutul Patrimoniului Spiritual, al cărui domeniu științific principal este patrimoniul duhovnicesc și monahal al Balcanilor, aș dori mai întâi să-mi exprim recunoștința față de Consiliul de Editură al Institutului, pentru decizia de a face din această teză a mea de master o primă editare. După cum se știe, anul trecut a avut loc întâia conferință științifică internațională, în eparhia noastră, iar anul acesta, cu voia lui Dumnezeu, se pregătește una nouă, care va avea loc la Mânăstirea Manasia din Serbia. Preafericirea Voastră, nu putem vorbi despre Institut, fără să vă mulțumim pentru sprijinul, binecuvântarea și rugăciunile Voastre pentru înființarea, existența și activitatea sa activă, precum și Sanctității Sale Patriarhul Serbiei, Porfirie. Prezența dumneavoastră la acest eveniment este de o importanță inestimabilă pentru mine personal, așa cum este și prezența fraților mei ierarhi și a Episcopului Damaschin, care au venit din cele mai îndepărtate părți ale Bisericii Ortodoxe Grecești.
Cât despre carte, aceasta se află deja în mâinile cititorilor, iar rugămintea mea este să le permită să aibă aceeași întâlnire cu acest om îndumnezeit al Bisericii și martor autentic al Învierii lui Hristos, pe care am avut-o eu însumi în timpul cercetărilor mele”, a spus Episcopul Iacob de Stobi.
Cartea este prima publicație a Institutului pentru Patrimoniul Spiritual și Monahal al Balcanilor „Patrimoniul Pustiei”, în cadrul editurii „Teologie Ascetică Contemporană”.
Recent, a avut loc cel de-al treilea Forum al Serviciilor de Pelerinaj din Rusia, sub titlul “Pelerinaj și Cinstirea Sfinților în Condiții Moderne”, care a reunit reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse și ai autorităților statului, experți din comunitatea academică, lideri ai serviciilor de pelerinaj, precum și invitați din alte Biserici Ortodoxe locale.
Forumul a fost deschis de Înaltpreasfințitul Mitropolit Matei de Pskov și Porhov, Președintele Comisiei pentru Promovarea Pelerinajului Bisericii Ortodoxe Ruse. În cadrul sesiunii solemne intitulate “Pelerinajul în lumea modernă”, au fost discutate probleme actuale privind îmbunătățirea pelerinajului, cooperarea dintre Biserică și stat, precum și experiențe legate de organizarea călătoriilor de pelerinaj la nivel regional și internațional.
Diaconul Vasile Bursaci, directorul Agenției de Pelerinaj a Bisericii Ortodoxe Sârbe "Dobrocinstvo", le-a prezentat participanților activitatea de decenii a Agenției Dobrocinstvo în organizarea și desfășurarea cu succes a pelerinajelor atât în țară, cât și în străinătate, cu un accent special pe toate provocările societății moderne:
“Este o onoare extraordinară pentru mine să mă aflu astăzi aici, în acest loc magnific, unde istoria și slăvirea se unesc sub arcadele acestui faimos lăcaș memorial și mi s-a încredințat marea responsabilitate de a împărtăși cu participanții celui de-al treilea Forum al Serviciilor de Pelerinaj din Rusia, experiența mea de decenii în organizarea călătoriilor de pelerinaj de către agenția oficială de pelerinaj a Bisericii Ortodoxe Sârbe ‘Dobrocinstvo’.
Încă de la început, aș dori să reamintesc cuvintele reprezentantului Bisericii Ortodoxe Sârbe din Moscova, Preasfințitul Părinte Episcop Ștefan de Remesiana, dintr-un interviu recent acordat site-ului web al uneia dintre eparhiile Bisericii Ortodoxe Sârbe: "Pelerinajul nu are nimic și nici nu poate avea nimic în comun cu turismul sau cu alte forme de 'desfătare' și 'cunoaștere' de locuri noi, care, din păcate, în majoritatea cazurilor este prezentată sau, mai bine spus, impusă oamenilor prin reclame și alte trucuri de marketing. De aceea este atât de important ca toate acestea să se realizeze cu binecuvântarea Bisericii, cu pregătirea prealabilă a fiecărui individ, cu rugăciune și pocăință, și toate cu scopul de a câștiga dintr-o astfel de călătorie cel mai frumos lucru – în sens duhovnicesc, valoarea 'cunoașterii' unor lăcasuri noi (sfinte)".
Aici, Episcopul a dat de fapt un răspuns la o întrebare importantă a societății moderne, și anume despre cum organizarea de "pelerinaje” de către persoane neprofesioniste îi împinge pe credincioși în direcția greșită, oferindu-le informații false și superficiale, care sunt deosebit de importante în evoluția lor duhovnicească înspre măsura stării lui Hristos (Efeseni 4:13).
Suntem, de asemenea, martori ai unei practici rele. Recent, piața noastră a fost copleșită de diverse servicii de pelerinaj și agenții de turism care pretind că funcționează sub binecuvântare eparhială (adică a Bisericii), ceea ce, din păcate, nu este adevărat. De aceea, salutăm decizia de anul trecut a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, de a înființa Servicii de Pelerinaj în Eparhii și de a angaja acolo persoane profesioniste și cu studii teologice. Acesta poate fi un exemplu perfect pentru noi, în Serbia, iar realizarea sa – nu am nicio îndoială – va avea loc în curând.
O altă provocare de astăzi o reprezintă conflictele frecvente dintre state și popoare, care afectează foarte mult realizarea de pelerinaje pe întreaga planetă.
Aș dori să vă dau exemplul nostru personal despre cum, în ciuda tuturor temerilor impuse de mass-media străină, în cooperare cu Biserica Sârbă din Moscova, am implementat cu succes un total de unsprezece pelerinaje ale credincioșilor din Serbia și Europa la Moscova și Sankt Petersburg numai anul trecut, ceea ce, trebuie să recunoașteți, nu a fost ușor pentru noi. Pe de altă parte, am organizat și vizite din Rusia în Serbia - deși într-un număr semnificativ mai mic, dar, pentru noi, foarte important. Măsura în care acest lucru a rezonat cu publicul nostru este cel mai bine demonstrată de faptul că în 2026 vom crește acest număr, cu voia lui Dumnezeu, de aproape trei ori.
Toate cele de mai sus reprezintă o mărturie solidă și incontestabilă a valorii lucrării la această formă importantă de realizare a creștinismului ortodox, dincolo de toate obstacolele impuse de societatea modernă necreștină și ateistă, întrucât este binecuvântată de Biserica sub auspiciile căreia este implementată".
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
