Noi file de letopiseț - 20 octombrie 2025

   După ce, în luna august, a trecut în rândul Sfinților doi monahi români - pe Cuvioșii Dionisie (Ignat) de la Colciu și Petroniu (Tănase) de la Prodromu - Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit la Fanar sâmbătă, 18 octombrie 2025 , a anunțat într-un comunicat două noi canonizări. 

   Sfinții nou canonizați sunt doi călugări athoniți renumiți pentru viața lor ascetică: Ieromonahul Nifon Ionescu Prodromitul (1799-1899) - în anul 1852, a pus temelia bisericii Schitului Prodromu și, mai apoi, a întemeiat Schitul Bucium de la Iaşi, ca metoc al Prodomului -.și Monahul Nectarie Crețu (Protopsalt) (1804-1899) numit și Privighetoarea Sfântului Munte Athos. 
 

   Sâmbătă, 18 octombrie 2025, Preafericirea Sa Patriarhul Ierusalimului, Teofil al III-lea, a anunțat Alegerea Arhimandritului Simeon ca Arhiepiscop Ales al Sinai-ului, Pharan-ului și de Raitho, decizia aparținând Sfântului Sinod. Anunțul a fost făcut, sub proclamația Sfântului Apostol Pavel: „Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii” (I Corinteni 14:33)
   Astfel, Duminică, 19 octombrie, Preafericirea Sa Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului a celebrat, la Biserica Sfântului Mormânt, hirotonirea noului Arhiepiscop.
 

   Conducerea Lavrei "Adormirea Maicii Domnului" Poceaev din vestul Ucrainei, unul dintre cele mai sfinte lăcașuri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice (întemeiată sub Patriarhia Rusiei și aflată sub omoforul Mitropolitului Onufrie), face apel la credincioșii creștini ortodocși să țină trei zile de rugăciune și de post aspru în ajunul procesului intentat de stat pentru închiderea Bisericii. Pe 30 octombrie va avea loc o audiere pentru a analiza interzicerea acesteia.
 

   Pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă Georgiană a sărbătorit Svetițhovloba, una dintre cele mai iubite sărbători ale sale, în cinstea Sfintei Tunici a lui Hristos și a Catedralei Svetițhoveli. 

   Tunica lui Iisus a fost îngropată în Mțheta în secolul I, iar pe acel loc a crescut un cedru minunat - Stâlpul Dătător de Viață - dând numele sărbătorii. Cu această ocazie, Biserica Georgiană a găcut apel la națiune, pentru a comemora cea de-a 1700-a aniversare a Ortodoxiei ca religie de stat.
 

   În sesiunea Sinodală desfășurată la Balamand pe 13 octombrie 2025, ca răspuns la cererea credincioșilor din regiunea Alexandretta (Hatai) și Mersin, Sfântul Sinod din Antiohia - motivat de grija pastorală și de binele Bisericii - a hotărât înființarea unei noi Eparhii în Turcia, a Patriarhiei Antiohiei, sub numele de „Eparhia de Tars, Adana și regiunea Alexandretta (Hatay)”.
 

   În a doua zi a întrunirii sale în Alexandria, Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei și al întregii Africi, prezidat de Patriarhul Teodor al II-lea, i-a canonizat pe Papa Silvestru și misionarul Hrisostom Papasarantopoulos. Papa Silvestru s-a născut pe insula Creta. În timpul patriarhatului său, din 1565 sau 1569 până în 1590, Biserica din Alexandria a cunoscut o perioadă de înflorire.

   Pe 14 octombrie 2025, o nouă stație de metrou numită „Sfânta Fecioară Maria” (Maryam-e-Moqaddas), cu mozaicuri care o înfățișează pe Maica Domnului, a fost inaugurată la Teheran,. Aceasta este situată în apropierea principalei catedrale a comunității armene din capitala iraniană.
   Utilizatorii rețelelor de socializare au descris deschiderea stației ca un exemplu de dialog cultural și respect reciproc între musulmani și creștini.
 

   Tribunalul din Erevan l-a condamnat pe mai-marele Episcopiei de Șirak a Bisericii Armene la doi ani de închisoare. Arhiepiscopul Mihail Ajapahian a fost acuzat că a cerut public răsturnarea guvernului.

   Arhiepiscopul nu își recunoaște vinovăția și consideră cazul ca fiind unul pur politic. În instanță, acesta a declarat că, chiar și în spatele gratiilor se simte liber și recunoscător pentru oportunitatea de a „discuta cu Dumnezeu și cu sine însuși”.

   Arhiepiscopul se afla în arest deja din 28 iunie. Sub acuzații similare, în aceeași lună, Arhiepiscopul Bagrat de Tavuș, lider al mișcării „Lupta Sacră”, a fost arestat, criticându-l pe Primul-Ministru Nicol Pașinian și fiind acuzat de tentativă de preluare a puterii.

   Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși se întreabă, astfel, într-un articol lămuritor: "Ce se întâmplă cu Biserica Armeană – și de ce?", realizând o retrospectivă a celor întâmplate recent (https://spzh.eu/en/news/88382-armenian-church-bishop-sentenced-to-2-years-of-imprisonment).

   Pe scurt, Primul-Ministru al Armeniei a numit conducerea Bisericii Armene „anticreștină”, a acuzat-o de desfrâu și a anunțat planuri de răsturnare a Primatului ei. Ce se întâmplă?

   Pe 20 iulie 2025, Primul-Ministrul armean Nicol Pașinian a anunțat planuri legate de un miting de masă menit să-l înlăture din funcție pe Primatul tuturor armenilor, Karekin al II-lea.

   „De nedorit, dureros, dar logic: atunci când un cuplu căsătorit nu își mai poate respecta legământul, divorțează. Același lucru trebuie să se întâmple și cu Biserica. Ktrich Nersisyan trebuie să părăsească Veharanul”, a scris Pașinian, referindu-se la Primat după numele său din lume, acuzându-l de încălcarea jurămintelor monahale și cerându-i să părăsească Tronul Bisericii.

   Acesta este doar vârful aisbergului. Conflictul dintre Guvernul Armean și Biserică durează de ani de zile. Dar de ce se simte statul, acum, împuternicit să ia măsuri atât de drastice?

   Să începem cu câteva informații generale. Biserica Apostolică Armeană este una dintre cele mai vechi Biserici creștine din lume, despre care se spune că a fost întemeiată de Sfinții Apostoli Bartolomeu și Tadeu. Armenia este recunoscută, în mod tradițional, ca prima țară care a adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 301 după Hristos.

   Cu toate acestea, în anul 451 după Hristos, s-a convocat Sinodul de la Calcedon, pe care Biserica Armeană nu l-a recunoscut. Drept urmare, este clasificată între așa-numitele Biserici Ortodoxe Orientale sau non-calcedoniene. Numeroase încercări de a restabili comuniunea cu Biserica Bizantină sau cu cea a Romei au eșuat - nu atât din motive teologice, cât politice. 

   Astăzi, Biserica Armeană este Biserica națională a poporului armean. După cum declară Constituția Armeană: „Republica Armenia recunoaște misiunea exclusivă a Sfintei Biserici Apostolice Armene, ca Biserică națională în viața spirituală a poporului armean”. Aceasta, se poate spune, stă la baza problemelor actuale ale Bisericii - deși nu numai în Armenia și nu începând de astăzi.

   Actuala ciocnire dintre autoritățile politice și cele religioase ale Armeniei a început în 2020, în mijlocul războiului din Nagorno-Karabah (dintre majoritarii etnici armeni din Nagorno-Karabah susţinuţi de Republica Armenia, şi Republica Azerbaidjan, ambele foste republici sovietice). Dar rădăcinile datează din 2018, când Pașinian a ajuns la putere, în urma așa-numitei „Revoluții de Catifea” din Armenia. La acea vreme, activiști apropiați noului guvern au popularizat sloganul: „O nouă Armenie are nevoie de un nou lider spiritual” - un atac clar la adresa ierarhiei bisericești.

   În 2020, al Doilea Război din Nagorno-Karabah s-a încheiat cu înfrângerea efectivă a Armeniei și predarea unor vaste teritorii către Azerbaidjan. Patriarhul (Catolicos) Karekin al II-lea (pe nume secular: Ktrich Nersisyan) a cerut public demisia lui Pașinian.

Deși mulți au prezis încheierea carierei politice a lui Pașinian în 2020, el a fost reales în iunie 2021. Între timp, tensiunile din Karabah au continuat. Pașinian a recunoscut suveranitatea Azerbaidjan-ului asupra regiunii, dar a insistat asupra asigurării drepturilor populației armene.

   În aprilie 2023, Patriarhul Karekin a cerut din nou demisia lui Pașinian, avertizând asupra „declarațiilor inacceptabile” cu privire la statutul Karabah-ului și la adâncirea diviziunii sociale. Pașinian a răspuns: „Dacă Biserica vrea să se implice în politică, Armenia este o țară democratică – poate să-și facă un partid politic”.

   Apoi a venit lovitura finală. În perioada 19-20 septembrie 2023, forțele azere au lansat o operațiune militară rapidă, preluând controlul deplin asupra Nagorno-Karabah-ului. Președintele fostei republici a semnat un decret de dizolvare a acesteia, iar aproape toată populația armeană a regiunii a fugit în Armenia.

   În aprilie 2024, Pașinian a mai cedat Azerbaidjan-ului patru sate din regiunea Tavuș. Aceasta a declanșat mișcarea de protest „Tavuș pentru Patrie”, redenumită ulterior „Lupta Sacră”, condusă de Arhiepiscopul Bagrat Galstanian.

   Pașinian a văzut mișcarea ca pe o amenințare la adresa puterii sale și a acuzat clerul că este format din „agenți de influență”. În mai 2024, Arhiepiscopul Bagrat a condus un marș masiv la Erevan, a fost nominalizat pentru funcția de Prim-Ministru, de către susținători, și l-a îndemnat public pe Pașinian să demisioneze „pașnic și fără tulburări”. Demisia nu a avut loc niciodată.

   În 2025, conflictul a atins proporții șocante. Pe 29 mai, Pașinian a susținut în timpul unei ședințe guvernamentale, că majoritatea Bisericilor din Armenia erau „folosite ca depozite și pline de gunoaie”. Episcopul Arșak Haceatrian i-a mulțumit, în mod ciudat, pentru că „îi pasă” de locurile sacre armene. Dar agenda lui Pașinian a devenit curând mai clară.    A doua zi, a uimit națiunea, cu un atac personal vulgar la adresa Patriarhului Karekin al II-lea, acuzându-l de relații nepermise cu o mătușă.

La început, mulți au presupus că o zisese în glumă, dar Pașinian a continuat cu o altă postare: „Ar trebui să ne gândim câți dintre Episcopii noștri își respectă de fapt jurămintele de celibat”.

   Apoi, a publicat încă patru postări în care acuza clerul Bisericii Armene de încălcarea celibatului și a cerut controlul statului asupra alegerii Patriarhului, cerând ca toți candidații să fie supuși unui „proces de verificare morală”.

   A doua zi, soția lui Pașinian, Ana Hakobian, s-a alăturat campaniei, numindu-l pe Patriarhul Karekin al II-lea „șef spiritual mafiot” al țării și acuzând conducerea Bisericii de pedofilie și abuz.  După aceea, nu au fost prezentate, însă, dovezi care să susțină vreuna dintre aceste acuzații grave. Dar tactica este evidentă: dacă astfel de scandaluri au putut deja avea loc în Biserica Catolică, de ce nu și în Biserica Armeană? Unii vor crede – iar mulți chiar cred.

   De remarcat este că Pașinian nu a atacat doctrina Bisericii Armene și nici nu a forțat-o să ia anumite măsuri religioase. Mai degrabă, el susține că vizează clerul corupt – pentru că îi vede pe preoți ca oponenți politici și o amenințare la adresa autorității sale.

Arsenalul unor astfel de metode este destul de divers, dar aproape toate sunt imorale și lipsite de etică. Chiar dacă nevinovăția lor este în cele din urmă dovedită, pata va rămâne.

   Biserica Armeană a răspuns, pe 2 iunie 2025, printr-o declarație a Sinodului Duhovnicesc Suprem:
   „O astfel de retorică anti-Biserică este în mod clar condusă de motive politice și își propune să submineze autoritatea Bisericii Armene și a clerului său în viața poporului și pe scena internațională, să reducă la tăcere vocea Bisericii și să diminueze influența acesteia în societate. Comportamentul anti-bisericesc al șefului guvernului și procesele pe care le-a inițiat împotriva valorilor naționale și a Bisericii amenință să provoace consecințe distructive și să pună în pericol statalitatea armeană și unitatea poporului nostru, atât acasă, cât și în diaspora. Aceste acțiuni divid societatea, slăbesc spiritul națiunii și degradează sensul profund al patriotismului - în special în contextul provocărilor actuale”.

   Până în iunie 2025, arestările începuseră. Pe 18 iunie, miliardarul Samuel Karapetian, președintele Grupului Tașir, a fost reținut pentru că ar fi „cerut răsturnarea violentă a guvernului”, după ce și-a exprimat sprijinul pentru Biserică. 

   Pe 28 iunie, Arhiepiscopul Mihail Ajapahian al Eparhiei de Șirak a fost, de asemenea, arestat.

   Pe 8 iulie, Pașinian a declarat că va conduce personal „eliberarea” Bisericii Apostolice Armene, acuzând conducerea acesteia că este un „grup antistatal” care „a preluat locul sfânt”.

   Apoi, pe 20 iulie 2025, Pașinian a făcut apel la public să se pregătească pentru îndepărtarea Patriarhului Karekin al II-lea din reședința sa din Ecimiadzin.

   Rămâne neclar cum se va încheia actuala confruntare dintre autoritățile armene și conducerea Bisericii Armene, date fiind interferențele dure ale conducerii seculare în treburile interne ale Bisericii.