Biserica Ortodoxă din America (OCA) a compus o nouă Slujbă de Recunoștință către Atotputernicul Dumnezeu, cu ocazia celei de-a 250-a aniversări a Statelor Unite ale Americii.
Slujba a fost pusă la dispoziția eparhiilor, parohiilor, mânăstirilor, seminariilor și instituțiilor din întreaga OCA, astfel încât credincioșii să poată mulțumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările și grija Sa providențială, rugându-se totodată pentru națiune și poporul ei.
Broșura include declarația Sfântului Sinod cu privire la aniversare, în care Episcopii i-au îndemnat pe credincioși să marcheze această etapă importantă, prin rugăciune, recunoștință, pocăință, fapte de milostenie și un angajament reînnoit față de Evanghelie.
Textul Slujbei se bazează pe un altul publicat inițial de OCA în 1976 pentru Bicentenarul Statelor Unite. Acesta a fost ușor revizuit, pentru a reflecta momentul actual din viața Bisericii și a societății, păstrând în același timp duhul de mulțumire de la celebrarea anterioară.
Sfântul Sinod a încurajat clerul și credincioșii să săvârșească Slujba în parohii, mânăstiri, instituții și case, pe tot parcursul anului aniversar, ca o expresie a recunoștinței față de Dumnezeu și a rugăciunii pentru națiune, pentru liderii ei și pentru toți cei care locuiesc acolo.
Broșura cu Slujba este disponibilă în format PDF pentru distribuire și ca fișier gata de tipărit, pentru cei care doresc să reproducă copii pentru comunitățile lor.
Vă oferim, mai jos, traducerea Declarației integrale:
Declarație cu ocazia
celei de-a 250-a Aniversări a
Statelor Unite ale Americii
Emisă în sesiunea de primăvară din 2026 a
Sfântului Sinod al Episcopilor, la 30 aprilie 2026
Declarație a Sfântului Sinod al Episcopilor
Către clerici, monahi și credincioșii Bisericii Ortodoxe din America:
Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos.
I. Mulțumind lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri
În timp ce Statele Unite ale Americii marchează cea de-a două sute cincizecea aniversare de la înființarea lor, noi, Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America, înălțăm inimile și vocile noastre în semn de recunoștință față de Dumnezeu, Dătătorul oricărui dar bun și desăvârșit, Care, în providența Sa nepătrunsă, a sădit Sfânta Sa Biserică în acest pământ și a făcut-o să prindă rădăcini, să crească și să înflorească.
Îi mulțumim lui Dumnezeu Atotputernic pentru Statele Unite ale Americii - o națiune care, prin harul lui Dumnezeu, i-a oferit poporului său libertatea de a se închina, de a urma calea lui Iisus Hristos și de a mărturisi Evanghelia, fără frică sau constrângere. Nu luăm aceste daruri de bune. Ele sunt binecuvântări ale Proniei Dumnezeiești, încredințate nouă ca responsabilitate sacră. Libertatea de a ne aduna în bisericile noastre, de a ne catehiza copiii în Credință, de a proclama Învierea lui Hristos, deschis și fără obstacole - acestea sunt daruri pentru care fiecare generație trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu și să le păstreze cu vrednicie.
Deși această declarație este făcută cu ocazia evenimentului deosebit al Statelor Unite, observăm cu recunoștință că Biserica Ortodoxă din America se întinde pe întregul continent. Eparhiile noastre din Canada și Mexic împărtășesc cu noi acest moment de mulțumire, dând slavă lui Dumnezeu pentru libertatea de a ne închina și de a sluji popoarelor din America de Nord în toată diversitatea lor.
Binecuvântarea pe care o serbăm aparține, în măsură și mod diferite, întregii Biserici de pe acest continent. Îi chemăm pe credincioșii Bisericii Ortodoxe din America să serbeze această piatră de hotar istorică, prin rugăciuni de mulțumire, aduse în parohiile voastre, în casele voastre și în liniștea inimilor voastre, pentru acest pământ și pentru toți cei care locuiesc pe el.
II. Biserica sădită, crescută și întemeiată pe acest pământ
Istoria Ortodoxiei în America este ea însăși o mărturie a Providenței Divine. De la primii misionari care au adus lumina Evangheliei pe țărmurile Alaskăi, până la generațiile de credincioși care au construit parohii și comunități pe acest vast continent, Biserica Ortodoxă a fost întrețesută cu viața americană. Ea i-a primit pe imigrant și pe cel născut în țară, pe căutător și pe moștenitorul Credinței, pe învățați și pe cei simpli - pe toți cei pe care Hristos Însuși i-a chemat.
Acordarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe din America în 1970 nu a fost doar un act administrativ. A fost o afirmare ecleziologică a faptului că acest pământ are o Biserică proprie - o Biserică locală, pe deplin ortodoxă, pe deplin sobornicească, pe deplin apostolică. Biserica Ortodoxă din America este Biserica acestui pământ și a oamenilor acestui pământ. Ne simțim acasă aici, înrădăcinați în acest pământ, iar oamenii Americii - de orice origine, moștenire, stil de viață - sunt cei pe care Hristos i-a încredințat grijii noastre pastorale.
Îmbrățișăm cu bucurie bogăția diversității noastre. Biserica Ortodoxă din America adună credincioși ai căror strămoși provin din Rusia, România, Bulgaria și Albania - națiuni a căror moștenire ortodoxă străveche își găsește acum o nouă casă pe acest continent - precum și din Europa de Est mai îndepărtată, Grecia, din lumea arabă, Africa, Asia și Americile însele. Această diversitate nu este un obstacol în calea unității, ci o icoană a Împărăției lui Dumnezeu, unde nu este „iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber” (Galateni 3:28), ci toți sunt una în Hristos Iisus.
Prețuim fiecare iță, chiar și atunci când le țesem împreună într-un singur veșmânt: Biserica Ortodoxă locală din America.
III. Marea însărcinare și chemarea noastră aparte
Când Domnul nostru Iisus Hristos S-a înălțat la Cer, El le-a încredințat Ucenicilor Săi - și Bisericii Sale din fiecare epocă și din fiecare țară - o misiune care nu admite nicio excepție și nicio întârziere: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28:19-20).
Aceasta nu este o misiune dată nouă în abstract. Este o misiune dată nouă aici, în acest loc, printre acești oameni, în acest moment al istoriei. Primii creștini au înțeles această chemare, cu o simplitate care ne învață și astăzi. După cum a scris un ucenic anonim în secolul al II-lea, în Epistola către Diognet: Locuiesc în țările lor, dar numai ca străini; își poartă partea în toate lucrurile, ca cetățeni, și îndură toate greutățile, ca străini. Fiecare țară străină este, pentru ei, ca țara lor natală, și fiecare țară în care s-au născut, ca o țară a străinilor.
Găsim, în aceste cuvinte străvechi, o descriere a propriei noastre chemări. Biserica Ortodoxă din America se simte acasă în acest ținut, pe deplin angajată în viața sa comună - și totuși cetățenia ei este, în cele din urmă, în Ceruri, cultura ei este cultura Împărăției. Tocmai din această poziție ea poate oferi, societății americane, ceva ce nicio forță pur politică sau ideologică nu poate oferi - prezența Dumnezeului Cel Viu.
Biserica Ortodoxă din America acceptă această chemare, cu smerenie și deîndată. Suntem chemați să fim prezența lui Iisus Hristos în societatea americană - în orașele sale și comunitățile sale rurale, în universitățile și închisorile sale, în spitalele și instituțiile sale, printre săracii și cei prosperi ai săi. Suntem chemați să nu ne dăm deoparte de la complexitatea vremurilor noastre, ci să le iluminăm cu lumina Evangheliei. Suntem chemați să fim, așa cum ne-a învățat Domnul nostru, sarea și lumina - păzind ceea ce este bine și adevărat, strălucind în întuneric fără a fi copleșiți de acesta.
IV. Angajamentul nostru față de această națiune și poporul ei
Noi, Sfântul Sinod al Episcopilor, reafirmăm angajamentul Bisericii Ortodoxe din America față de bunăstarea acestei națiuni și a întregului popor al ei. Suntem dedicați cultivării păcii, promovării demnității umane, practicării milosteniei și mărturisirii reconcilierii, într-o societate care are mare nevoie de toate aceste daruri.
În acest sens, ne amintim cu apreciere aspirația exprimată chiar la fondarea acestei Republici. Președintele George Washington, scriind în 1790, a articulat o viziune asupra vieții civile, care depășea simpla tolerare a diferențelor religioase și se îndrepta spre ceva mai generos: „Toți posedă în egală măsură libertatea conștiinței și imunitățile cetățeniei. Acum nu se mai vorbește despre toleranță, ca și cum prin indulgența unei clase de oameni o alta s-ar bucura de exercitarea drepturilor sale naturale inerente”.
Această aspirație – aceea că libertatea religioasă nu este o concesie acordată de cei puternici celor slabi, ci un drept inerent aparținând tuturor persoanelor, în mod egal – a făcut posibil ca Biserica Ortodoxă să prindă rădăcini și să înflorească în acest pământ.
Primim acest dar cu recunoștință, chiar dacă recunoaștem cu onestitate că distanța dintre aspirația fondatoare și împlinirea credincioasă a fost adesea mare și că aceasta reprezintă, ea însăși, o chemare la pocăință și reînnoire continuă.
Biserica nu se află la voia Statului și nici nu caută stăpânire asupra acestuia. Mai degrabă, ea stă în societate ca martoră a unei Împărății care depășește toate împărățiile pământești, luminând ordinea civilă, cu înțelepciunea Evangheliei și mărturisirea vieților sfinte.
Într-un moment de schimbare rapidă și, uneori, tulburătoare, Îl oferim pe Hristosul neschimbător – același ieri, azi și în veci (Evrei 13:8). Parohiile noastre trebuie să fie locuri de primire autentică, de închinare profundă și de iubire altruistă, unde Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Se manifestă permanent. Contribuția noastră la America nu este puterea, nu politica, ci prezența Dumnezeului Cel Viu în mijlocul poporului Său.
V. O chemare la pocăință și smerenie
Recunoștința cu această ocazie, însă, nu este singurul cuvânt al Bisericii. Profeții vechiului Israel - cei pe care Dumnezeu i-a ridicat, tocmai pentru că își iubeau poporul - nu au încetat niciodată să-i cheme pe conducători și pe oameni deopotrivă la pocăință și smerenie înaintea lui Dumnezeu.
Este un semn de iubire autentică, pentru această națiune, că și Biserica rostește acest cuvânt. Două sute cincizeci de ani este o perioadă de timp suficientă pentru a acumula atât mari realizări, cât și eșecuri grave. Această națiune - ca toate națiunile de sub Dumnezeu - a cunoscut culmile generozității și adâncimile nedreptății; noblețea aspirației și tragedia trădării. Biserica nu se pretinde a fi altfel și nici nu ar servi binelui acestei națiuni să facă acest lucru. Noi depunem mărturie despre Un Dumnezeu înaintea Căruia nicio națiune și nicio persoană nu stă fără să aibă nevoie de milă.
Promisiunea făcută lui Solomon răsună de-a lungul secolelor, cu o urgență nemărginită: „Şi se va smeri poporul Meu, care se numeşte cu numele Meu, şi se vor ruga şi vor căuta faţa Mea, şi se vor întoarce de la căile lor cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor şi le voi tămădui ţara.” (2 Cronici 7:14)
În acest duh îi chemăm pe credincioșii Bisericii Ortodoxe din America - și, prin mărturia lor, această națiune - la pocăință: pocăință pentru nedreptățile trecute și prezente; pentru idolii bogăției, confortului și puterii care seduc fiecare generație; pentru dezbinările și dușmăniile care sfâșie structura vieții de zi cu zi; și pentru modurile în care nu am reușit să ne iubim aproapele ca pe noi înșine.
O adevărată comemorare a întemeierii unei națiuni, nu este doar auto-felicitare; este un moment de examinare sobră, de mărturisire sinceră și de dependență reînnoită de Dumnezeu.
Biserica nu rostește acest cuvânt dintr-o postură de superioritate. Recunoaștem propriile noastre eșecuri - în caritate, în unitate și în plenitudinea mărturiei noastre față de Evanghelie. Și noi existăm și avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Dar tocmai pentru că Biserica a cunoscut puterea vindecătoare a pocăinței, nu poate ascunde acest cuvânt de la lumea pe care este chemată să o slujească.
VI. Un apel către Eparhii
Încurajăm toate Eparhiile, parohiile, mânăstirile și instituțiile Bisericii Ortodoxe din America să marcheze cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite ale Americii, într-un mod potrivit ocaziei. Slujbele speciale de mulțumire, programele educaționale, implicarea civică și actele de caritate sunt, toate, expresii potrivite ale recunoștinței noastre față de Dumnezeu și ale dragostei noastre pentru această țară și acest continent.
VII. Concluzie
Încheiem cu o rugăciune oferită atât cu recunoștință, cât și cu pocăință - ca această națiune, concepută în aspirația spre libertate și formată prin luptele și sacrificiile multor generații, să poată totuși să dea ascultare străvechii chemări la smerenie înaintea lui Dumnezeu și, astfel, să continue să fie un loc unde Biserica lui Hristos înflorește, unde Evanghelia este proclamată și unde toți oamenii pot căuta fața lui Dumnezeu fără frică.
Celui Ce poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi după puterea care lucrează în noi,
a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Iisus, în toate neamurile, în vecii vecilor.
Amin.
Emis de Sfântul Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe din America, la Sesiunea de primăvară din 2026, în al două sute cincizecilea an al independenței Statelor Unite ale Americii și în anul Domnului nostru două mii douăzeci și șase.
Pe 28 iunie 2026, în A Patra Duminică după Rusalii, a fost săvârșită Dumnezeiasca Liturghie la Parohia "Sfânta Maria Egipteanca" din Hilema (provincia Niasa), în Mozambic. Patruzeci și cinci de localnici au fost botezați, în aceeași zi.
Pe 27 iunie 2026, în satul Ngoji, situat în districtul Mvumba de pe Dealul Gitasi din nordul statului Burundi, 21 de persoane s-au alăturat Bisericii Ortodoxe Ruse. Catehumenii s-au convertit din alte confesiuni creștine.
Un preot ortodox din Colorado Springs, a cărui parohie și o a doua parohie a sa fiică numără împreună aproximativ 170 de catehumeni, a descris provocările slujirii într-o comunitate care crește - mai repede decât poate absorbi noi membri - și a oferit evaluarea sa asupra factorilor care îi determină pe americani să se orienteze către Biserica Ortodoxă.
https://www.youtube.com/watch?v=E7FKxV4g5jU
Pr. Andreas Blom, parohul Bisericii Ortodoxe "Sfântul Botez" (Biserica Ortodoxă din America) din Colorado Springs, a vorbit cu Matthew Namee de la Institutul de Studii Ortodoxe, într-un interviu recent. Parohia fiică a parohiei "Sfântul Botez", Biserica Ortodoxă "Sfântul Ioan Botezătorul", a fost sfințită în februarie 2025. Cele două parohii au, în prezent, aproximativ 170 de catehumeni, împreună.
Pr. Andreas a spus că participarea de fiecare Duminică, la Biserica "Sfântul Botez" este acum de aproximativ 300 de persoane, cu aproximativ 200 de persoane care se împărtășesc, și că parohia se confruntă, din nou, cu aceeași supra-aglomerare care a determinat construirea Bisericii "Sfântul Ioan".
„Am revenit la situația în care oamenii stau afară Duminica, la Biserica 'Sfântul Botez'”, a spus acesta.
Referitor la factorii care îi atrag pe oameni către Ortodoxie, Pr. Andreas a explicat că celor care caută informații li se oferă o varietate de răspunsuri, mulți dintre ei întâlnind prima dată online credința. El a indicat condițiile sociale mai ample, ca factor.
„Totul se clatină”, a spus el. „Economia este o nebunie... nimic nu pare stabil în acest moment, așa că oamenii caută o temelie, oamenii caută o comunitate din care să facă parte, care să nu fie la fel de volatilă ca toate celelelate”. De asemenea, a remarcat că mulți sunt „chiar obosiți de politica de partid” și caută „o credință care să-i facă să treacă dincolo de acest lucru”.
Cu toate acestea, propria sa concluzie este teologică: „Sunt un preot creștin ortodox. Vă voi spune că Duhul Sfânt este Cel Care Se mișcă în inimile oamenilor și îi aduce pe oameni la Biserică”.
Contrar unor relatări din mass-media care sugerează că valul de convertiți ar fi condus, în principal, de motivații politice de dreapta, Părintele Andreas a spus că în parohia sa vede oameni din tot spectrul ideologic. „Avem atât oameni de extremă dreaptă, cât și de extremă stângă care vin”, a spus el, adăugând că, în majoritatea cazurilor, identitățile lor politice se estompează treptat. „Am văzut persoană după persoană cum se înmoaie, cumva”, a spus el. El a descris cum a văzut că etichetele de acest tip ale convertiților dispar în timp, pe măsură ce ajung să își asume Ortodoxia ca identitate principală. Cei care nu pot face această schimbare, a spus el, tind să nu mai rămână.
Referitor la presiunea pastorală de a sluji o comunitate în creștere rapidă ca preot singur, Părintele Andreas a declarat că se descurcă, dar a recunoscut că lucrurile se îngreunează pe neobservate, în special în ceea ce privește capacitatea sa de a acorda timp enoriașilor mai vechi. El a spus că acum le cere nou-veniților să participe timp de trei luni, înainte de a se întâlni cu ei individual, și se bazează foarte mult pe enoriașii cu experiență care slujesc drept susținători pentru catehumeni. În mod ideal, a spus el, o comunitate de această dimensiune ar avea cel puțin alți doi preoți suplimentari - unul care să se concentreze pe tineri, adulți și catehumeni și altul care să înceapă să întemeieze... o a treia parohie.
Întrebat de ce unele parohii ortodoxe cresc, în timp ce altele din același oraș nu, Părintele Andreas l-a citat pe fostul Arhiepiscop Veniamin al Eparhiei de Vest, care a subliniat ca avantaje: capacitatea preotului de a se conecta cu oamenii care vin acum, frumusețea și duhul de rugăciune al slujbelor, aspectul clădirii bisericii și calitatea ospitalității - „autentică și amabilă”, fără a fi arogantă. „Ai senzația că toată lumea s-a săturat ca alții să încerce să-i stăpânească”.
(Foto: Romfea)
O Dumnezeiască Liturghie panortodoxă care a marcat Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel a fost săvârșită în aceste zile în Vechea Mitropolie din Veria, Grecia, închinată Apostolului care a întemeiat Biserica locală a veroenilor.
Slujba a reunit ierarhi reprezentând Biserici Ortodoxe din întreaga lume, la evenimentele de încheiere a celei de-a 32-a comemorări „Pauleia”, relatează Romfea.
Liturghia a fost condusă de Mitropolitul Cleopa al Suediei, reprezentând Patriarhia Ecumenică, cel ce a rostit și omilia. Coslujitorii au reprezentat Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, României, Bulgariei și Georgiei, precum și Bisericile Greciei, Albaniei și Ciprului, alături de Ierarhi ai Mitropoliei gazdă și ai Scaunelor grecești vecine. Episcopul Damaschin de Mareota, reprezentând Patriarhia Alexandriei, a condus Utrenia.
După Sfânta Liturghie, Mitropolitul Pantelimon de Veria, Nausa și Kampania s-a adresat și le-a mulțumit Ierarhilor care au participat la sărbătoare, exprimându-și recunoștința față de Patriarhul Bartolomeu, față de ceilalți Primați și de reprezentanții acestora, pentru că au onorat Sărbătoarea Apostolului Pavel, prin prezența lor.
Un fragment din sfintele moaște ale Sfântului Apostol Pavel, păstrate în Mitropolie, a fost expus spre venerare.
După Sfânta Liturghie, Ierarhii și ceilalți invitați s-au îndreptat spre Aula Mitropolitană din Veria, unde Mitropolitul Pantelimon a oferit daruri comemorative și a mulțumit pentru participarea la evenimentele academice și liturgice ale celei de-a 32-a sărbători Pauleia.
În seara zilei de 24 iunie, Înaltpreasfințitul Mitropolit Ambrozie de Tver și Kașin a sfințit o Cruce memorială lângă Cimitirul Serghiev din Kașin, pe locul unde prizonierii închisorii din Kașin au fost împușcați și îngropați în timpul Marii Terori din 1937–1938.
Binecuvântarea a urmat Privegherii de Toată Noaptea pentru a doua canonizare a Sfintei Prințese Ana de Kașin, în Catedrala Înălțării Domnului, relatează Mitropolia de Tver.
Locul a fost identificat prin cercetări efectuate de Protopopul Alexandru Ricikov, ecleziarh al Catedralei Înălțării Domnului și secretar al Comisiei Eparhiale din Tver pentru perpetuarea memoriei Noilor Martiri și Mărturisitori din Tver, împreună cu fiul său, Părintele Alexandru Ricikov.
Cercetarea lor a confirmat că execuțiile au fost efectuate în acest loc și a stabilit cu o certitudine rezonabilă că aproximativ 250 de victime sunt înmormântate acolo, incluzând cel puțin zece Noi Martiri canonizați ai Bisericii Ruse care au pătimit în 1937–1938, printre care Sfințitul Martir Grigorie de Șliselburg și Sfințitul Martir Nicolae Morkovin.
După sfințirea Crucii, Mitropolitul Ambrozie a citit o rugăciune, pentru Noii Martiri și Mărturisitori, și a făcut o slujbă memorială pentru prizonierii uciși nevinovați din închisoarea Kașin.
Printre cei prezenți s-au numărat rude ale unora dintre victime, inclusiv un stră-strănepot al Sfințitului Martir Iacob Bobyrev, condamnat la moarte pe 15 octombrie 1937 - ziua de sărbătoare a Prințesei Ana de Kașin - și o strănepoată a Protopopului Nicolaie Fructov, împușcat pe 5 ianuarie 1938.
Crucea de 4,8 metri înălțime a fost realizată de V. A. Ptițin - lector universitar la Universitatea de Stat din Educație - care ridică cruci memoriale în diferite regiuni ale Rusiei, de treizeci de ani. El a ridicat nu mai puțin de 30 de astfel de cruci în provinciile Arhanghelsk, Iaroslav, Ivanovo și Tver, finanțate în întregime din resurse proprii.
Mitropolitul Ambrozie le-a acordat Protopopului Alexandru Ricikov și Părintelui Alexandru Ricikov, certificate eparhiale de binecuvântare pentru lucrarea lor în cinstea Noilor Martiri. Ptițin a fost decorat cu Medalia Sfântul Mucenic Tadeu, Arhiepiscop de Tver, gradul al doilea.
În urma discuțiilor dintre miniștrii de externe ai Ucrainei și Japoniei, Tokyo a declarat că este pregătit să sprijine restaurarea Lavrei din KIev deteriorate, prin intermediul UNESCO. (https://spzh.eu/ru/news/94163-ukraina-poprosila-u-japonii-deneh-na-vosstanovlenie-lavry)
Ministrul ucrainean a mai spus că Kievul este pregătit să dezvolte cooperarea cu Tokyo, în principal în domeniul tehnologiilor cu drone.
Pe 2 iulie, o icoană a Sfântului Gavriil Urghebațe cu sfinte moaște, precum și o Icoană a Maicii Domnului, au fost așezate spre venerare în Catedrala Sfinții Chiril și Metodie din Praga, relatează redacția UJJ din Georgia.
Arhiepiscopul Mihail al Pragăi și al Ținuturilor Cehe a participat la slujbă. Dumnezeiasca Liturghie din catedrală a fost săvârșită în georgiană și cehă.
Un grup de state de la ONU a solicitat un moratoriu internațional asupra mamelor surogat, din cauza riscurilor de exploatare a femeilor și copiilor.
(https://europeanconservative.com/articles/news/un-states-launch-political-declaration-for-global-surrogacy-moratorium/)
Pe 1 iulie, viceprim-ministrul ucrainean Tatiana Bereina și Ambasadorul Greciei în Ucraina, Pantelis Alexandros Dimitrakopoulos, au discutat despre sprijinul pentru restaurarea Lavrei Kiev-Pechersk, potrivit site-ului web al Ministerului Culturii din Ucraina.
Ambasadorul Greciei a confirmat disponibilitatea Atenei de a lua în considerare participarea financiară la restaurarea Lavrei Kiev-Pecersk. (https://spzh.eu/ru/news/94154-minkult-hretsija-hotova-dat-deneh-na-vosstanovlenie-lavry)
Un total de 276 de parlamentari a votat pentru recunoașterea preotului Aurel Munteanu, torturat până la moarte în anii războiului, drept erou național.
Parlamentul României l-a recunoscut oficial pe Protopopul Aurel Munteanu, torturat și ucis în 1940, drept martir național și erou al națiunii. Potrivit Basilica.ro, proiectul de lege - inițiat de parlamentari AUR - a fost susținut de 276 de membri ai Parlamentului și a fost trimis acum Președintelui, spre semnare.
În conformitate cu noua legislație, România a instituit și Ziua Martirilor Români din Huedin, care va fi sărbătorită anual pe 10 septembrie, data mutării la Domnul a preotului. În această zi, autoritățile publice și instituțiile culturale vor avea voie să organizeze ceremonii memoriale și evenimente academice atât în România, cât și în străinătate.
Protopopul Aurel Munteanu a devenit cunoscut pentru munca sa pastorală, socială și educațională în regiunea Huedin. A construit biserici, a fondat școli și reviste culturale și i-a reprezentat pe credincioși în primul Parlament al României Mari.
În septembrie 1940, când regiunea a intrat sub stăpânire horthystă, preotul a refuzat să-și abandoneze turma, în ciuda apelurilor repetate de a pleca. Pe 10 septembrie 1940, extremiștii horthyști l-au capturat, torturat și ucis brutal.
Patriarhul Daniel al Bulgariei a declarat că Biserica Ortodoxă Bulgară nu recunoaște Biserica Ortodoxă din Ucraina, nou creată de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, și, împreună cu majoritatea Bisericilor Locale, susține Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică și istorică de sub Preafericitul Mitropolit Onufrie.
Preafericirea Sa a făcut aceste remarci într-un interviu pentru emisiunea „Chestiunea măsurii”.
htps://www.youtube.com/watch?v=TQQz55NKiP8
Vorbind despre disputa dintre Constantinopol și Biserica Ortodoxă Rusă pe această temă, Întâistătătorul Bisericii Bulgare a subliniat că Biserica Bulgară menține o poziție independentă și echilibrată. Potrivit acestuia, de când nou-creata Biserică din Ucraina a primit tomosul său în 2019, Biserica Ortodoxă Bulgară „niciodată nu a ridicat problema recunoașterii acestei Biserici” și continuă să mențină aceeași poziție și astăzi.
Patriarhul Daniel a menționat că această poziție nu trebuie interpretată ca o dependență de Moscova. El a reamintit că Biserica Bulgară nu a rupt comuniunea cu Patriarhia Ecumenică și continuă să coslujească cu reprezentanții acesteia.
„Poziția noastră este aceeași poziție echilibrată cu a celorlalte unsprezece Biserici Ortodoxe Locale”, a spus el.
Potrivit Întâistătătorului, aceste Biserici (între care și Biserica Ortodoxă Română) nu au recunoscut structura bisericească nou stabilită în Ucraina și continuă să sprijine Biserica Ortodoxă Ucraineană, ca pe Biserica cea canonică din țară.
Patriarhul Daniel a subliniat că, în această chestiune, Biserica Ortodoxă Bulgară se află „alături de majoritatea Bisericilor Ortodoxe”.
De asemenea, el a îndemnat oamenii să nu atragă Biserica în jocuri geopolitice ori să creeze tensiuni artificiale în jurul poziției Patriarhiei Bulgare. Patriarhul a reamintit că Biserica Bulgară și-a apărat, din punct de vedere istoric, independența și trebuie să rămână fidelă ordinii canonice, mai degrabă decât așteptărilor politice.
Mai mult: semnatarii unei scrisori deschise îi îndeamnă pe Ierarhii Bisericii Bulgare să condamne presiunile Statului Ucrainean asupra Bisericii canonice din Ucraina.
Clerul și laicii Bisericii Ortodoxe Bulgare au pregătit o scrisoare deschisă către Sanctitatea Sa Patriarhul Daniel al Bulgariei și Sfântul Sinod, îndemnându-l să se pronunțe în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice. Apelul a fost relatat de publicația 24 Ceasa. https://www.24chasa.bg/index.php/bulgaria/article/23141709
Autorii amintesc că, în urmă cu mai bine de trei ani, în aprilie 2023, clerul și credincioșii trimiseseră deja o scrisoare similară Sinodului, care a fost susținută de peste 2 000 de persoane. Potrivit semnatarilor, situația Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice nu a făcut decât să se înrăutățească de atunci.
O îngrijorare deosebită este legată de o ședință de judecată programată pentru 2 iulie la Kiev [între timp amânată] care, se arată în scrisoare, ar putea duce la lichidarea legală a Bisericii Ortodoxe Ucrainene în urma unui proces intentat de Serviciul de Stat pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință al Ucrainei.
Apelul susține că evenimentele care se desfășoară în Ucraina le amintesc credincioșilor bulgari atât de schisma bisericească din anii 1990 din Bulgaria, cât și de campania împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse din perioada sovietică timpurie.
Autorii consideră că o interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice ar echivala cu o încercare de a înlocui Biserica cea canonică, cu o structură religioasă susținută de Stat.
„Dacă permitem ca frații și surorile noastre să fie trădați prin tăcerea noastră, această apostazie va duce inevitabil la consecințe tragice pentru noi toți”, se arată în scrisoare.
Semnatarii atrag, de asemenea, atenția asupra situației etnicilor bulgari din Basarabia care aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice. Aceștia solicită Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare să sprijine public Biserica Ortodoxă Ucraineană și să apere principiile ordinii canonice a Bisericii, libertatea de conștiință și libertatea religioasă.
În opinia lor, Biserica Bulgară are astăzi o oportunitate unică de a mărturisi deschis adevărul, deoarece nu este ea însăși supusă unor presiuni similare din partea Statului.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
