NOI FILE DE LETOPISEȚ - 13 mai 2026

   O dispută a izbucnit la o biserică ortodoxă bulgară din Edirne, în Turcia, după ce clericii ortodocși greci trimiși de Patriarhia Constantinopolului au încercat să oficieze slujbe în limba greacă, în loc de cea bulgară, determinând comunitatea ortodoxă bulgară din Istanbul să interzică slujbele în limba greacă în bisericile sale din Edirne.

   Incidentul a avut loc la doar câteva zile după ce Patriarhul Bartolomeu acuza Biserica Rusă că divizează Biserica prin etnofiletism.

   Confruntarea a avut loc de Ziua Sfântului Gheorghe, la Biserica Sfântul Gheorghe Purtătorul de Biruință, în cartierul Kiyik din Edirne. Sute de bulgari au călătorit la Edirne pentru sărbătoare, relatează bta.bg.

   Tensiunile au început când un Mitropolit grec a insistat să se oficieze Sfânta Liturghie în limba greacă. Credincioșii bulgari s-au opus, argumentând că slujbele dintr-o biserică bulgărească ar trebui să fie oficiate în limba bulgară.

   Dimitrie Iotef, președintele Fundației Bisericilor Ortodoxe ale Exarhatului Bulgar din Istanbul, a declarat că comunitatea a călătorit la Edirne pentru a oficia slujba tradițională în limba bulgară, dar a fost informată că doar clericii greci vor sluji. El a anunțat că fundația a decis să suspende slujbele religioase în ambele biserici bulgărești din Edirne până la rezolvarea problemei, deși acestea vor rămâne deschise pentru vizitatori și rugăciuni.

   Iotef a spus că tensiunile legate de această problemă există de ani de zile, în special după mutarea la Domnul a Părintelui Alexandru Ceachiric, pe care l-a descris ca fiind foarte respectat de comunitate.

   Consulul general al Bulgariei la Edirne, Radoslava Kafedgiska, prezentă la slujbă, a declarat că disputa reflectă o problemă de lungă durată care implică restricții asupra cultului în limba bulgară.

   După lungi dispute și cereri puternice din partea credincioșilor bulgari, o rugăciune a fost, în cele din urmă, citită în limba bulgară.
 

   Biserica Ortodoxă Sârbă și Guvernul Sârb au semnat săptămâna trecută un acord pentru construirea în comun a unei universități ortodoxe la Belgrad.

   Patriarhul Porfirie și Prim-Ministrul Duro Macuta au semnat vineri, 8 mai, memorandumul relevant pentru construirea Universității Ortodoxe Sârbe "Sfântul Sava", relatează Biserica Sârbă.

   Ceremonia de semnare a avut loc la Patriarhia din Belgrad și a fost deschisă de Președintele sârb Alexandru Vucici, care a menționat că educația sârbă a fost legată din punct de vedere istoric de credință. Școala va oferi studii teologice alături de programe de medicină, drept, științe naturale, științe tehnice și arte.

   Patriarhul Porfirie a explicat că înființarea universității continuă calea educațională profundă și înrădăcinată din punct de vedere istoric a Bisericii Ortodoxe Sârbe, a poporului sârb și a Statului Sârb.

„Multe dintre cele mai prestigioase universități din Europa au apărut tocmai în cadrul Bisericii sau cu sprijinul direct al acesteia”, a spus Patriarhul.

   Sanctitatea Sa a urmărit istoria eforturilor educaționale ortodoxe sârbești până la Sfântul Sava, care a fondat școli monahale și catedrale în Studenița și Zicea în perioada medievală.

   El a adăugat că Biserica nu se închide în sine, ci rămâne prezentă în societate și își deschide porțile, punând experiența sa spirituală, educațională și culturală în slujba întregii comunități.

   Guvernul Sârb a adoptat textul Memorandumului, la începutul lunii aprilie 2026, cu scopul de a îmbunătăți continuu sistemul educațional și de a crește calitatea acestuia în conformitate cu principiile cunoașterii, educației și moralității.

   În ajunul zilei de 9 mai, când Biserica Ortodoxă sărbătorește Mutarea Sfintelor Moaște ale Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni din Mira, și 11 mai – când îi cinstește pe Sfinții Frați Întocmai cu Apostolii Chiril și Metodie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Nicolae al Plovdivului, s-a publicat cel de-al patrulea număr al Revistei „Calea Duhovniească”.

   De data aceasta, noua publicație a Sfintei Mitropolii a Plovdivului este dedicată vieții bisericești din regiunea duhovnicească a Plovdiv-ului.

   În cuvântul său introductiv, redactorul-șef Arhim. Petru (Ieremia) notează că predica creștină a răsunat aici chiar și în timpul călătoriilor Apostolului Pavel și ale ucenicilor săi. Timp de aproape 8.000 de ani, dezvoltarea geografică, politică și spirituală a regiunii Plovdiv a trecut prin perioade de prosperitate și încercări grele. Iar lăcașurile și altarele care există până în ziua de azi mărturisesc legătura vie dintre istoria creștină și vremurile noastre.

   „Istoria credinței creștine nu numai că străbate ca un fir roșu istoria regiunii Plovdiv încă din secolul I, dar constituie și baza viziunii noastre moderne asupra lumii”, subliniază Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae al Plovdivului.

   Numărul se deschide cu un interviu cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven, care vorbește despre maturizarea sa duhovnicească în regiunea Plovdiv, împărtășește exemplul și sfaturile Mitropolitului Nicolae al Plovdivului și dezvăluie amintiri personale.

   Materialele bogat ilustrate povestesc despre sediul episcopal al Diocletianopolisului din provincia romană Tracia, astăzi orașul Hisarya. Cele 10 bazilici creștine timpurii descoperite acolo sunt dovezi ale intensei vieți duhovnicești și culturale. Iar cititorul face o călătorie din trecut în prezent – ​​prin istoria Bisericii "Sfântul Mare Mucenic Pantelimon".

   Printr-o tipăritură rafinată și fotografii impresionante, revista vă conduce și la singurul lăcaș din Bulgaria care poartă numele Sfintei Fotini, în satul Parveneț. Urcă, apoi, spre lăcașul înviat de pe deal - „Sfântul Atanasie cel Mare” din Peruștița. Dezvăluie fapte și mistere privind vechea Biserică Roșie - una dintre cele mai bine păstrate biserici din secolele V-VI. Continuă cu istoria lăcașului „Sfântul Atanasie” din orașul Saedinenie, unde în 1885 detașamentul Goliamokonar depunea jurământul și erau sfințite steagurile de luptă ale Saedineniei.

   Fiecare dintre articolele istorice este însoțit de o relatare a preoților parohi despre viața duhovnicească din zilele noastre.

   Publicația include și o hartă a lăcașurilor și altarelor din Eparhia  Plovdivului - cu informații despre locație, paraclise adiacente și clerici. De asemenea, face referire la istoria construirii lor.

   Cel de-al patrulea număr al Revistei „Calea Duhovnicească” își îndreaptă atenția și către arta creștină - cu o relatare despre ustensilele bisericești din colecțiile Muzeului Arheologic Regional din Plovdiv, subliniind rolul Bisericii Ortodoxe în conservarea patrimoniului cultural al țării.

   Călătoria captivantă în istoria și modernitatea regiunii duhovnicești a Plovdivului depășește 200 de pagini. Cu date științifice, istorisiri, mărturii și reflecții personale, cititorul este îndrumat de clerici proeminenți, personalități publice, oameni de știință, profesori și absolvenți ai Seminarului Teologic „Sfinții Chiril și Metodie” din Plovdiv.

   Redactorul-șef al Revistei este Arhimandritul Petru (Ieremia), iar comitetul editorial include pe: supraveghetorul duhovnicesc eparhial Arhim. Maxim (Gluhcev), redactorul-șef adjunct Elița Kandeva-Ilderam, Dr. Margarita Zagarova, redactorul-șef Dr. Delian Todev, editorul de fotografii Preot Miroslav Georgiev, editorul web Petru Kostov, editorul tehnic Dr. Ivailo Vasilev, corectorul Anastasia Kehaiova și desenatorul Lada Ciupligina.

   Publicația este tipărită de „Bulvest Print”. Este distribuită în librăriile bisericești și în marile lanțuri de librării din Bulgaria. De asemenea, poate fi achiziționată direct de la Sfânta Mitropolie a Plovdivului, în orașul Plovdiv, pe strada Stanislav Dospevski nr. 14.

Pentru comenzi: tel. 0887 813530 - Ivailo Vasilev; 0899 716647 - Georgi Balabanov; sau e-mail: mitropolia_kpo@abv.bg .

   Următorul număr al Revistei „Calea Duhovnicească” va dezvălui date legate de „Ierusalimul bulgar” - regiunea duhovnicească a Asenovgrad-ului.
 

   Un eveniment duhovnicesc îmbucurător a marcat pomenirea Sfinților Mucenici din Novosel, în Mânăstirea "Sfânta Treime" Novosel din Aprilți, Bulgaria, sâmbătă, 9 mai.

   În timpul Sfintei Liturghii, o frescă a Sfinților Clement și Naum de Ohrida a început să izvorască mir, provocând o emoție puternică în rândul credincioșilor prezenți, potrivit agenției de știri BGNES.

   Mulți au interpretat evenimentul ​​ca pe un semn duhovnicesc primit chiar în ziua în care Biserica Ortodoxă Bulgară cinstea memoria Martirilor din Novosel - victime ale unuia dintre cele mai sângeroase masacre din timpul Revoltei din Aprilie, a cărei aniversare de 150 de ani este marcată în 2026 (vazi ARHIVA LO).

   Localnicii și pelerinii din Aprilți se adunaseră la mânăstire, pentru a-și pleca genunchii în memoria celor care au murit pentru libertatea Bulgariei și pentru a-i cinsti pe martiri, ale căror sfinte moaște sunt păstrate în biserica mânăstirii.

   Mânăstirea a fost scena unui masacru brutal pe 9 mai 1876, când forțele otomane au luat-o cu asalt și i-au ucis pe preoții, călugărițele și laicii care se refugiaseră acolo. Printre aceștia s-au numărat preoții Nicolae Barbulov și Gheorghe Dalgodreischi, călugărițele Suzana Somleva, Sofia Pavkova, Elisaveta Zliska, Eufrosina Moftieva, Cristina, Kalista și Katerina, precum și laica Suzana Ceorbadjieva.

   Pentru jertfa de sine și martiriul lor, au fost canonizați de Sfântul Sinod Bulgar pe 3 aprilie 2011, împreună cu victimele masacrului de la Batak.

   „Pentru cei prezenți la slujbă, revărsarea de mir a fost o experiență profund duhovniească și un simbol al memoriei vii, al credinței și al speranței. 
  În ziua cinstirii martirilor, minunea a amintit despre puterea rugăciunii și legătura duhovnicească neîntreruptă dintre trecut și prezent”, scrie BGNES.

   Autoritățile ucrainene continuă să ducă război împotriva cetățenilor ucraineni care aparțin Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice, după cum informează publicația orthochristian.com.

   În ziua de 11 mai 2026, poliția și reprezentanții Rezervației Naționale Istorice și Etnografice Pereiaslav au confiscat Mânăstirea "Sfântul Mihail" din Pereiaslav, provincia Kiev.

   Călugării și clericii au fost agresați fizic în timpul operațiunii, în timp ce forțele speciale și ofițerii de aplicare a legii au înconjurat mânăstirea și au forțat intrarea, relatează First Cossack.

   https://www.youtube.com/watch?v=vX0FRq2_Wkk

   Imaginările video de la fața locului arată poliția folosind forța fizică împotriva creștinilor ortodocși care încercau să protejeze mănăstirea. Ofițerii i-au târât fizic pe credincioși departe de porțile mănăstirii și l-au îndepărtat pe Arhimandritul Antonie (Puhan), starețul mănăstirii, înainte de a sparge încuietorile pentru a intra.

   În urma confiscării, lucrătorii muzeului, însoțiți de forțe speciale, au intrat în incinta mănăstirii și au început să efectueze un inventar al proprietății mănăstirii. Poliția a ordonat enoriașilor care se rugaseră la mănăstire timp de decenii să plece, numindu-i „străini” și cerându-le să părăsească incinta.

   Reprezentanții Rezervației, susținuți de forțe speciale, ar fi intrat chiar și în chiliile personale ale călugărilor, asupra cărora instituțiile statului nu au drepturi legale.    

   Enoriașii au comparat scena cu acțiunile bolșevice de acum 100 de ani, când mănăstirea a fost confiscată în mod similar de la creștinii ortodocși.

    Aceasta nu a fost prima încercare de a prelua controlul asupra mănăstirii, relatează Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși. În iunie 2023, jefuitorii au încercat o confiscare forțată, dar comunitatea condusă de Arhimandritul Antonie a apărat cu succes mănăstirea, formând un „scut viu” pentru a bloca atacatorii.

   În noiembrie 2025, autoritățile orașului Pereiaslav au intensificat presiunea juridică atunci când deputații consiliului local au adoptat o decizie de „eliminare a obstacolelor” în calea operațiunilor Rezervației, ordonând efectiv poliției să-i evacueze pe călugări. Primarul Viaceslav Saulko a cerut deschis executarea imediată a unui ordin de evacuare emis de instanță și a acuzat forțele de ordine de „acționare insuficientă” în executarea expulzării.
 

  Adresându-se credincioșilor săi georgieni, noul Patriarh, Șio, a declarat în primul său cuvânt de după alegeri:

  "Îmi este greu în aceste momente să vă exprim starea mea duhovnicească, gândurile mele, sentimentele mele. Aceasta este atât o mare onoare, cât și o cruce grea de purtat. În primul rând, sunt recunoscător Dumnezeului Cel Atotputernic pentru această mare binecuvântare pe care mi-a acordat-o. 

 

   Mulțumiri Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Soborului Sfinților Bisericii Ortodoxe, Sfântului Șio de Mgvime, Sfântului Alexei de Senaki - ocrotitorul Episcopiei de Senaki și Cehoroțku - și altor lucrători, pentru ajutorul și protecția lor.

   Mulțumiri Episcopilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, pentru că au arătat o atât de mare încredere în mine; fiecărei persoane care a lucrat neobosit pentru a se asigura că Sinodul de astăzi a fost condus cu vrednicie, tuturor delegaților și invitaților Sinodului; Mulțumiri speciale poporului georgian pentru dragostea, rugăciunile și sprijinul său.

 

   De asemenea, vreau să mulțumesc clerului și credincioșilor  din Episcopia de Senaki și Cihoroțku pentru dragostea pe care au arătat-o, ​​și pentru anii petrecuți slujind lui Dumnezeu și Bisericii împreună cu ei. Este un mare har și o binecuvântare de la Dumnezeu, dar, în același timp, crucea păstoririi și a responsabilității cântărește greu.

 

   Este imposibil să înțelegi Providența și intențiile Domnului sau să găsești un răspuns la întrebarea: De ce Dumnezeu a voit să acorde un har și o slujire atât de mari? Sunt conștient atât de măreția și onoarea acestei chemări, pe de o parte, cât și de fragilitatea și slăbiciunea mea omenească, pe de altă parte. 

 

   Voi sluji încrezându-mă în Domnul Atotmilostiv, în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în Soborul Sfinților, în rugăciunile predecesorilor noștri - Patriarhii Întregii Georgii - în rugăciunile Patriarhului Ilia al II-lea al Întregii Georgii, precum și în rugăciunile și dragostea poporului georgian.

   Vă rog să vă rugați pentru mine, rugați-vă pentru viitorul Bisericii noastre, pentru ca împreună, cu dragoste și pace, să-L putem slăvi pe Dumnezeu și să continuăm cu vrednicie slujirea noastră pentru binele Bisericii și al națiunii".

   Cele mai mari și importante sfinte relicve sârbești de la Muntele Athos vor ajunge astăzi, 13 mai, la Belgrad.

   Datorită angajamentului Sanctității Sale Patriarhul Serbiei, Porfirie, și reputației pe care Biserica Ortodoxă Sârbă o are în Grecia prietenă și în cele mai importante instituții ale sale, Belgradul și întreaga comunitate ortodoxă sârbă vor experimenta o rară binecuvântare, deoarece, cu ocazia Expoziției dedicate celei de-a 850-a aniversări a nașterii Sfântului Sava, cele mai semnificative sfinte relicve sârbești din Lavra Mânăstirii Hilandar de la Muntele Athos, legate de viața primului Arhiepiscop sârb, ajung în capitala tuturor sârbilor.

   Sfintele relicve vor fi întâmpinate, astăzi, pe Aeroportul Nikola Tesla, de către Sanctitatea Sa și cei mai înalți reprezentanți ai Statului Sârb, cu onoruri bisericești și de stat.

   Expoziția istorică intitulată simplu "Sfântul Sava", organizată de Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe în Galeria Academiei Sârbe de Științe și Arte, va fi deschisă în perioada 15 mai - 19 iulie. Va fi o oportunitate complet unică și irepetabilă pentru credincioși de a vedea și a se închina la următoarele sfinte relicve din Hilandar, pe lângă alte opere de artă prețioase legate de personalitatea și viața Sfântului Sava:

- Icoana în mozaic a Maicii Domnului Hodighitria, în fața căreia Ștefan Nemania - canonizat în monahism ca Sfântul Simeon - adormea întru Domnul. Icoana este opera meșterilor din Tesalonic de la sfârșitul secolului al XII-lea. Aceasta este cea mai veche Icoană păstrată în tezaurul Mânăstirii Hilandar. După cum mărturisește însuși Sfântul Sava în "Viața Sfântului Simeon", călugărul Simeon a cerut Icoana Maicii Domnului pe patul de moarte, pentru a-și da duhul Domnului înaintea ei.

- Icoana Maicii Domnului Galacticotrophe, de la Schitul Sava din Carelia. Icoana a fost pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, iar Sfântul Sava a primit-o în timpul călătoriei sale în Țara Sfântă la Mânăstirea "Sfântul Sava cel Sfințit" din Ierusalim, împreună cu toiagul Sfântului Sava și Icoana Maicii Domnului cu Trei Mâini, conform voinței ctitorului, în secolul al VI-lea;

- Icoana Hristos Pantocrator, considerată de mulți cea mai frumoasă, capodoperă a picturii bizantine, datată în 1260;

- Celebra Icoană a Sfântului Sava și a Sfântului Simeon din secolul al XV-lea.

- O replică a toiagului starețului de Hilandar, dar de la Alexie al III-lea Angelus, originar din Constantinopol, din 1199, realizată din abanos, jasp, argint, aur și alte pietre prețioase și semiprețioase. Sfântul Sava a primit toiagul de stăreție a Hilandarului, de la împăratul bizantin Alexie al III-lea Angelus în timpul șederii sale în capitala imperială în 1199, ca simbol al confirmării faptului că mănăstirea sârbă nou înființată și obștea sa de pe Athos aveau dreptul de a numi independent următorii stareți  aleși ai mănăstirii. Pentru obștea din Hilandar, acest act era de mare importanță, deoarece practica anterioară de pe Athos, atunci când se numea un nou stareț al mănăstirii, implica deplasarea acestuia la curtea Constantinopolului pentru confirmare, pe care urma să o primească chiar de la împărat.

- O replică a Toiagului Sfântului Sava cel Sfințit, pe care Sfântul Sava l-a primit în Marea Lavră a Sfântului Sava cel Sfințit, în timpul primului său pelerinaj în Țara Sfântă, în 1229. Înainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul Sava cel Sfințit a poruncit ca toiagul său să fie așezat lângă iconostasul bisericii principale a mănăstirii sale și a profețit că omonimul său, un călugăr de „linie imperială”, va veni din Occident și îi va lua toiagul;

- Tipicul Kareia – o copie din primul sfert al secolului al XIII-lea - actul fondator care a prescris și regulile de postire și închinare ale Schitului Sfântului Sava cel Sfințit din Kareia

- O replică a Icoanei Maicii Domnului cu Trei Mâini, căreia i-a fost dedicată și Catedrala din Skopie. Aceasta a aparținut Sfântului Ioan Damaschinul, a cărui mână dreaptă tăiată s-a vindecat după ce s-a rugat în fața ei. Sfântul Sava a adus această Icoană din Damasc, iar mai târziu a stat o vreme la Mânăstirea Studenița, de unde a ajuns în mod minunat pe Muntele Athos, în fața Mănăstirii Hilandar, în 1661. Icoana Maicii Domnului cu Trei Mâini se află în naosul bisericii principale a mânăstirii, lângă tronul egumenului.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026.