Noi file de letopiseț - 13 iulie 2026

Biserica din Cipru oferă sprijin financiar familiilor care au un al treilea copil sau mai mulți.

Inițiativa a fost lansată cu sprijinul Arhiepiscopului Gheorghe, care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la schimbările din structura demografică și religioasă a insulei, în special în rândul populației ortodoxe grecești, relatează Philenews.

Beneficiile se aplică retroactiv copiilor născuți la sau după 1 ianuarie 2025 și sunt plătite în mai multe etape: 1 710$ la Botezul ortodox și câte 1 140$ la școala elementară, gimnaziu și înscrierea la liceu.

Familiile primesc, de asemenea, vaucere în valoare de 115$, pentru alimente și necesități de bază, de două ori pe an, de Crăciun și de Paște, continuând până când copilul împlinește 18 ani.

Cel puțin unul dintre părinți trebuie să dețină un act de identitate cipriotă, iar părinții trebuie să fie cununați în Biserica Ortodoxă. Cel puțin unul dintre părinți trebuie să fie creștin ortodox, iar familia trebuie să demonstreze rezidența permanentă în Cipru, printr-o factură recentă de utilități.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae al Americii de Est și al New York-ului a emis o scrisoare arhipastorală adresată clerului (https://ru.eadiocese.org/news_260708_1), marcând cea de-a 50-a aniversare a mutării la Domnul a patru ierarhi ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor), inspirându-se din exemplul lor în abordarea provocărilor moderne reprezentate de internet și rețelele sociale.

Vă oferim, mai jos, traducerea scrisorii integrale:

Sfinți Părinți, dragii mei coslujitori la Altarul Domnului!

Anul acesta, Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Granițelor marchează cu rugăciune o aniversare semnificativă: 50 de ani de la adormirea în Domnul a mai multor mari personalități ale Ortodoxiei din Diaspora: Arhiepiscopul Averchie (Taușev) de Siracuza și Preasfânta Treime († 13 aprilie 1976), Arhiepiscopul Nicon (Riclițchi) de Washington și Florida († 4 septembrie 1976), Arhiepiscopul Sava (Raevski) de Sydney, Australia și Noua Zeelandă († 17 aprilie 1976) și Arhiepiscopul Nicodim (Nagaev) de Richmond și Marea Britanie († 17 octombrie 1976).

Călătoriile lor pământești s-au încheiat în același an, care a devenit o piatră de hotar istorică semnificativă. Privind în urmă, vedem în ei nu doar administratori sau teologi, ci adevărați păstori, a căror abordare evlavioasă a dumnezeieștilor slujbe, propovăduire zeloasă a Cuvântului lui Dumnezeu și dăruire față de slujirea arhipăstorească rămân un standard durabil al vieții Bisericii, pentru noi toți.

În 2023, prin harul lui Dumnezeu, m-am adresat dumneavoastră în mod special cu privire la cea de-a 150-a aniversare a nașterii Mitropolitului Anastasie (Gribanovschi) și a Arhiepiscopului Vitalie (Maximenco) (vezi scrisoarea nr. 08.52.23). În acest discurs, însă, aș dori să mă concentrez asupra a doi dintre pilonii menționați anterior, datorită cărora Episcopia Americii de Est există și înflorește: și anume, Arhiepiscopii Nicon și Averchie.

ARHIEPISCOPUL NICON

Arhiepiscopul Nicon (la naștere Nicolae Pavlovici Riclițchi), originar din regiunea Cernigov, a îndurat încercările Războiului Civil, evacuarea, viața în Belgrad și anii îndelungați de muncă arhipăstorească în Statele Unite. A devenit un apropiat asociat și, mai târziu, biograful Mitropolitului Antonie (Hrapovițchi), care a trecut la Domnul acum 90 de ani.

Slujirea Arhiepiscopului Nicon este amintită, de turma noastră, ca o manifestare a iubirii părintești nemărginite, a flexibilității pastorale și a unui zel misionar incredibil. El a avut grijă, profund, de fiecare persoană din diaspora, a susținut înființarea parohiilor misionare și și-a îndemnat întotdeauna turma să-și prețuiască și să-și iubească preoții parohi.

Abordarea sa față de cultul divin a fost profund euharistică și pascală. El considera Biserica drept un organism viu, unit prin rugăciunea Mântuitorului din Ghețimani: „Domnul Și-a oferit rugăciunea în Ghețimani, înainte de Patimile Sale... În această rugăciune, Domnul a îmbrățișat fiecare ființă umană, cu dragostea Sa plină de milostivire, rugându-se pentru fiecare dintre noi... În mod similar, un păstor este chemat să-și îmbrățișeze turma, cu dragoste plină de milostivire”.

Referitor la slujirea pastorală a Mitropolitului Antonie, Arhiepiscopul Nicon a scris, în lucrările sale: „El a văzut esența adevăratei îngrijiri pastorale, în faptul că păstorii trebuie să fie următori și colaboratori ai lui Hristos, îmbrățișându-și turma cu dragoste plină de milostivire și îndrumând oamenii către reînnoire duhovnicească”.

Locul de veci al Arhiepiscopului Nicon este Biserica Sfânta Olga, de la partea inferioară a Bisericii Memoriale Sfântul Vladimir, dedicată Mileniului Botezului Rusiei, unde se odihnește alături de predecesorul său, Arhiepiscopul Vitalie. Până în ziua de azi, inimile credincioșilor sunt atrase de aceste morminte, căutând întărire duhovnicească și ajutor plin de har. În timp ce marcăm cea de-a 50-a aniversare a plecării sale la Domnul și admirăm roadele lucrării sale pământești, ne rugăm ca și generațiile viitoare să-i cinstească numele și amintirea.

ARHIEPISCOPUL AVERCHIE

Născut la Kazan într-o familie aristocratică, viitorul Arhiepiscop Averchie (la naștere Alexandru Pavlovici Taușev) a parcurs calea lungă a exilului - prin Bulgaria și Rusia Carpatică până la München, apoi în Statele Unite, unde timp de mulți ani a condus Mânăstirea "Preasfânta Treime" din Jordanville și Seminarul aferent. Arhiepiscopul Averchie și-a câștigat reputația de „conștiință a Bisericii Ruse din Afara Granițelor”, rămânând cu statornicie un păzitor al purității Credinței Patristice.

Obiectivul central al vieții sale a fost păstrarea duhului Ortodoxiei adevărate, nedistorsionate, dobândită prin rugăciune și post. Înaltpreasfinția Sa a deplâns orice abordare pur formală a rugăciunii și a învățat clerul: „Rugăciunea și postul sunt armele principale și esențiale în războiul duhovnicesc dus de fiecare creștin…”

Pentru Arhiepiscopul Averchie, Dumnezeiasca Liturghie este o pregustare vie a Cerului, în timp ce predicarea Cuvântului lui Dumnezeu este o datorie sfântă, care nu putea tolera niciun compromis cu spiritul vremii. El învăța că un păstor trebuie să fie un vestitor fără compromisuri al Adevărului: „Nicio falsitate nu se potrivește unui creștin adevărat – un slujitor al Adevărului. Minciuna este cu atât mai inacceptabilă pe buzele slujitorilor Bisericii lui Hristos”,

Prin scrierile sale, Înaltpreasfinția Sa a căutat să transmită cititorilor săi plenitudinea teologiei patristice. El a păzit cu râvnă unitatea Bisericii și a criticat, fără teamă, orice tendință ostilă acesteia.

Arhiepiscopul Averchie a adormit în Domnul pe 13 aprilie 1976 și a fost înmormântat în cripta de sub Altarul Catedralei "Preasfânta Treime" din Jordanville. Până în ziua de azi, modelul și scrierile sale rămân o sursă de îndrumare duhovnicească pentru credincioși din multe țări.

Vă prezint câteva teme, extrase direct de la Înaltpreasfinția Sa, care privesc ispitele moderne asociate cu internetul. Întrucât apariția și evoluția peisajului media s-au produs treptat, unele dintre tendințele observate astăzi au fost anticipate de Arhiepiscopul Averchie; astfel, într-un fel, deținem deja perspectivele sale cu privire la aceste provocări contemporane.

Nu confundați vizibilitatea publică, cu slujirea.

„Nu «administrație», ci «îngrijirea sufletelor» - o preocupare altruistă și sârguincioasă privind mântuirea sufletelor turmei - acesta este elementul esențial al slujirii pastorale”, scrie Arhiepiscopul Averchie.

Neatenția și erorile (și uneori, chiar altele mai rele) din partea preoților, pot provoca scandal în rândul turmei, mai mult ca niciodată - tocmai din cauza tehnologiei moderne.

„O, cât de atent își urmărește, turma modernă, păstorul; uneori fără să-i dea pace și căutând să descopere în el păcate care nu există nici pe departe…”

„Păstorul modern trebuie să fie conștient de acest lucru și să țină cont de el, veghind asupra sa și a propriului comportament, pentru a nu provoca scandal în interiorul turmei sale în vreun fel”, a spus Arhiepiscopul Averchie.

Un cleric este chemat să se comporte într-un mod plăcut lui Dumnezeu, nu doar în cadrul bisericii sau în viața sa privată, ci și în lumea virtuală. Arhiepiscopii Averchie și Nicon nu s-au ascuns niciodată în spatele ecranelor computerelor și nici nu au pierdut timpul cu dispute online, condamnări anonime sau criticare arogantă la adresa „fiecăruia în parte”. Nu s-au lăsat pradă unor comportamente frivole, ironii sau durități, care nu corespundeau înaltei lor funcții și dăunau autorității Bisericii. În schimb, s-au angajat într-o adevărată activitate apostolică între oameni. Slujirea lor a fost întemeiată pe o interacțiune vie, sinceră, față în față. Întâmpinându-și propria turmă, au întruchipat un exemplu bun și realist al vieții creștine ortodoxe, încălzind sufletele prin evlavia, smerenia și demnitatea lor pastorală personală.

Pentru clericul modern, spațiul online nu ar trebui să fie un loc pentru auto-exprimare sau dezbateri zadarnice, ci o platformă pentru lucrarea pastorală și misionară, care presupune aceeași frică de Dumnezeu precum o predică rostită din amvon.

Feriți-vă de mândria deghizată în zel!

„Înălțarea de sine a unui păstor, este principalul obstacol în calea succesului, în slujirea sa pastorală”.

„Un adevărat păstor trebuie să fie un 'exemplu de blândețe și smerenie', pentru turma sa”.

Nu vă comparați cu Biserica!

„În acest scop, el nu trebuie să se compare cu Biserica. Un păstor nu este Biserica, ci doar un slujitor al Bisericii…”

„Un păstor trebuie să facă ascultare de Biserică, nu ascultare de sine însuși”.

Evitați partizanatul, politica și conținutul pur secular online.

„Nu poate exista niciun fenomen, în adevărata Biserică a lui Hristos, mai inestetic sau mai indecent decât un păstor care nutrește alte interese... care se angajează în treburi străine, pur lumești...” „...cum ar fi, spre exemplu, activitatea politică, care invariabil servește doar la dezbinarea și amărăciunea oamenilor...”

Fii sincer; cu mulțimea nu te juca!

„A doua calitate, care este absolut esențială... este sinceritatea.”

„Nu este nimic mai rău, decât atunci când turma observă la păstorul ei o discrepanță între cuvintele și faptele sale...”

„Este și mai rău, atunci când percep, în el, nesinceritate, falsitate sau prefăcătorie...”

Importanța rugăciunii (care este mai înaltă și mai mare), Rugăciunea sau rețelele sociale?).

„Mă rog; mă rog constant. Nici nu-mi pot imagina cum ar putea cineva să petreacă timp fără rugăciune. Cu adevărat, rugăciunea este respirația sufletului”.

Epoca tehnologiei informației a adus o nouă ispită pentru păstor: risipirea imperceptibilă, dar distructivă, a timpului. Este complet nepotrivit, pentru un păstor al Bisericii lui Hristos, să petreacă ore întregi „pierdut” în lumea virtuală sau navigând fără țintă printr-o listă a smartphone-ului, risipindu-și comorile sufletului pe vanități lumești trecătoare. Trebuie să ne amintim: timpul ne este dat pentru veșnicie. Ne este încredințat, de Dumnezeu, pentru o slujire neîncetată adusă Lui și aproapelui nostru, pentru rugăciune fierbinte și înfăptuirea binelui. Când un preot este consumat de ecranul unui dispozitiv, atât turma sa, cât și propria sa lucrare duhovnicească au de suferit, chiar și în acele cazuri în care folosește dispozitivul cu intenții bune.

Prin urmare, este datoria fiecărui preot de astăzi să-și realoce decisiv resursele interioare. Este esențial să cultive rugăciunea privată profundă și fără grabă, să își facă propria pravilă de rugăciune prescrisă, cu evlavie și fără grabă, și să aloce timp pentru citirea profundă a cărților patristice și edificatoare din punct de vedere duhovnicesc. Vasul duhovnicesc al unui păstor trebuie umplut zilnic cu apa curată a Sfintei Tradiții, și nu cu zgomotul informației.

În loc să fim un surogat virtual al prezenței, trebuie să ne angajăm într-un contact constant și viu cu oamenii. Un preot trebuie să se afle în mijlocul turmei sale: să discute personal cu enoriașii, să le asculte cu răbdare necazurile, să împărtășească bucuriile lor, să le ofere sprijin în momentele de îndoială și să le ofere alinare, prin cuvântul părintesc. Doar o astfel de interacțiune – vie, plină de milostivire și încălzită de iubire – poate vindeca sufletele oamenilor și poate construi o comunitate autentică.

CONCLUZIE

La o jumătate de secol de la trecerea în neființă a Arhiepiscopilor Nicon și Averchie, ne confruntăm cu aceleași provocări: secularizarea societății, răcirea credinței și încercările de a eroda canoanele Bisericii. Amintirea Arhiepiscopilor Nicon și Averchie ne îndeamnă:

A) Să aprindem respectul față de cultul dumnezeiesc: să-l săvârșim nu mecanic, ci cu frică de Dumnezeu, amintindu-ne că Liturghia este inima vieții noastre.

B) Să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu, cu râvnă: Să predicăm, neobosit, turmei, adevărurile Evangheliei, indiferent de tendințele și curentele acestei epoci.

C) Să păstrăm iubirea păstorească, prin interacțiune vie: Să fim slujitori accesibili, milostivi și jertfitori pentru oameni, acordând prioritate absolută discuției pastorale reale și mângâind individul, în locul prezenței virtuale.

D) Păstrați timpul pentru Dumnezeu: eliminați timpul liber petrecut pe smartphone, dedicând orele astfel câștigate rânduielii de rugăciune, citirii din Sfinții Părinți și actelor de caritate.

E) Păziți duhul Bisericii noastre, online: Rețineți că orice cuvânt rostit de un preot, pe rețelele de socializare, este văzut de lume ca poziția întregii Biserici și, prin urmare, necesită un simț sporit al responsabilității creștine. Sinodul Episcopilor Bisericii Ruse din Afara Granițelor din 2001, care l-a ales pe vrednicul de pomenire Mitropolit Lavrentie, scria în această privință: „Sinodul Episcopilor reamintește clericilor Bisericii noastre că, în toate declarațiile lor publice, acționează ca reprezentanți ai Bisericii, în virtutea rangului lor și, prin urmare, sunt responsabili de acestea în fața ierarhilor lor conducători”.

Îi îndemn pe toți parohii și clericii Eparhiei, să slujească Parastase pentru cei plecați dintre noi, în acest an, pentru ierarhii plecați – Arhiepiscopii Averchie, Nicon, Sava și Nicodim – la datele corespunzătoare de pomenire a lor; Vă îndemn, de asemenea, să vă interesați de scrierile lor și să vă dedicați predicile moștenirii lor duhovnicești.

Prin rugăciunile lor, Domnul să ne întărească pe toți în a ne purta crucea păstorească!

Cu dragoste în Domnul,

+NICOLAE

Mitropolitul Americii de Răsărit și al New York-ului

Întâiul Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor

Biserica Ortodoxă Creștină Estoniană are la dispoziție șase luni pentru a rupe legăturile cu Patriarhia Moscovei. Ministerul de Interne al Estoniei a acordat Bisericii Ortodoxe Creștine Estoniene, care este o Biserică autonomă și autoguvernată în cadrul Patriarhiei Moscovei, șase luni pentru a numi un nou Mitropolit și a rupe legăturile cu Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril al Moscovei și al Întregii Rusii, altfel urmând să se confrunte cu o potențială dizolvare forțată.

Termenul limită vine după intrarea în vigoare, pe 27 iunie, a modificărilor aduse Legii privind Bisericile și congregațiile din Estonia, care interzic asociațiilor religioase din țară să mențină afilieri cu un lider religios cu sediul într-o țară străină considerată o amenințare la adresa securității naționale a Estoniei, relatează err.ee .

Legea a fost adoptată de Parlamentul Estoniei, pe 9 aprilie 2025. Președintele Alar Karis a refuzat de două ori să o promulge, înainte de a fi adoptată a treia oară, pe 17 septembrie 2025, după care Karis a sesizat Curtea Supremă în octombrie, argumentând că legea este neconstituțională. Pe 8 iunie 2026, Curtea Supremă a decis, însă, că amendamentele nu restricționează în mod neconstituțional libertatea religioasă, respingând contestația lui Karis și deschizând calea spre aplicarea acesteia. Șase dintre cei șaptesprezece judecători ai Curții au avut opinii separate, argumentând că legea nu îndeplinește standardele constituționale de claritate juridică.

Tarmo Miilits, secretarul general al Ministerului de Interne, a trimis acum scrisori tuturor asociațiilor religioase din țară, notificându-le că au termen până pe 28 decembrie pentru a-și actualiza activitățile conform noilor cerințe. Ministrul de Interne poate iniția, în caz contrar, proceduri de dizolvare forțată a unei asociații neconforme.

Deși scrisoarea a fost trimisă tuturor asociațiilor religioase, accentul principal este pus pe Biserica Creștină Ortodoxă Estoniană, cunoscută anterior sub numele de Biserica Ortodoxă Estoniană a Patriarhiei Moscovei.

Conform https://orthochristian.com/178834.html, Ilmo Au, consilier la Ministerul de Interne, a declarat că Biserica trebuie să numească mai întâi un nou Mitropolit, deoarece niciun cleric sau membru al consiliului de conducere al Bisericii nu poate fi vreuna dintre persoanele ale căror permise de ședere au fost refuzate la reînnoire, din motive de securitate națională, în ultimii 10 ani. Actualul lider al Bisericii, Mitropolitul Evghenie, a fost obligat să părăsească Estonia la începutul anului 2024, după ce Serviciul Estonian de Securitate Internă a susținut că activitățile sale ar reprezenta o amenințare la adresa securității naționale.

Un alt obstacol îl reprezintă eliminarea referințelor la Patriarhia Moscovei, din documentele de conducere ale Bisericii. Conform statutelor sale actuale, Patriarhul Chiril trebuie să aprobe, sub semnătura sa, toate deciziile luate de Adunarea Generală a Bisericii, inclusiv raportul anual, bugetul și alegerea membrilor administrației Bisericii.

Priit Rohtmeț, profesor asociat de istorie bisericească la Universitatea Tartu, a remarcat că situația Bisericii este complicată și mai mult de un Tomos din 1993 emis de Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei al II-lea, care servește drept document de întemeiere a Bisericii, stabilește drepturile acesteia și definește locul său în ierarhia Patriarhiei Moscovei. Tomosul prevede ca deciziile Adunării Generale a Bisericii să fie aprobate de Patriarh și ca Mitropolitul să fie nominalizat și confirmat de Patriarhul Moscovei. Rohtmeț a declarat că Biserica poate elimina referințele la subordonarea sa față de Patriarhia Moscovei, din statutele sale, dar este puțin probabil să dorească să elimine referințele la Tomosul în sine.

Rohtmeț a declarat că procesul este probabil să ducă la noi litigii juridice în această iarnă, instanțele trebuind să stabilească dacă Biserica și-a rupt cu adevărat legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă și dacă există motive pentru dizolvare forțată.

Rohtmeț a mai spus că este puțin probabil ca Biserica Ortodoxă Rusă să fie de acord să elibereze Biserica Estoniană. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea modificată privind Bisericile și congregațiile, Biserica Estoniană nu mai este obligată prin lege să solicite aprobarea Moscovei pentru a lua o astfel de decizie, potrivit lui Ilmo Au.

Membrii Bisericii Ortodoxe Lituaniene au încheiat o procesiune tradițională cu Icoana Maicii Domnului TIHVIN, pe 4 iulie, înainte de sărbătoarea care cinstește în mod aparte Icoana făcătoare de minuni, pe care Biserica Ortodoxă o sărbătorește pe 9 iulie.

Înainte de începerea procesiunii, a avut loc o slujbă în fața Icoanei Tihvin, la Biserica Sfântul Nicandru, în satul Lebenischis, relatează Biserica Ortodoxă Lituaniană.

Credincioși din Panevejis, Klaipeda, Vilnius și din alte parohii ale Bisericii Ortodoxe Lituaniene au participat la procesiune, parcurgând aproximativ 24 de kilometri până la Biserica "Sfântul Nicolae" din satul Gegabrasta, rugându-se, cântând imnuri și citind Scriptura.

Călătoria a durat aproape nouă ore și s-a dovedit dificilă. Condițiile meteorologice s-au schimbat în mod repetat, soarele strălucitor făcând loc ploilor abundente și furtunilor. În timpul unei opriri, pelerinii au așteptat să treacă furtuna aproape o oră, înainte de a-și relua drumul. În ciuda oboselii și a vremii imprevizibile, participanții și-au păstrat starea de rugăciune și au încheiat procesiunea, cu bucurie duhovnicească.

Tradiția procesiunii este legată de istoria unei Icoane locale. Biserica "Sfântul Nicolae" din Gegabrasta a adăpostit cândva o Icoană Tihvin a Maicii Domnului, deosebit de venerată. A fost, de asemenea, locul unde viitorul renumit stareț, Protopopul Nicolae Gurianov, avea să-și înceapă slujirea pastorală. Icoana a fost, ulterior, furată. În amintirea Icoanei pierdute, a fost creată o nouă copie a Icoanei Tihvin, care acum se află permanent în Biserica "Învierea lui Hristos" din Panevejis. Conform tradiției stabilite, Icoana este dusă în fiecare vară, în procesiune, la Biserica "Sfântul Nicolae" din Gegabrasta.

La finalizarea procesiunii, a avut loc o Slujbă de Mulțumire, în Biserica "Sfântul Nicolae" din Gegabrasta.

În Duminica a V-a după Rusalii, 5 iulie 2026, Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la biserica Parohiei „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din municipiul Călărași, Protopopiatul Călărași, județul Călărași, înconjurat de un sobor de preoți și arhidiaconi, în prezența numeroșilor credincioși care au participat cu evlavie la slujba arhierească. 

Mai multe amănunte și fotografii: https://www.sfesc.ro/p/slujire-arhiereasca-in-duminica-a .

În cuvântul de învățătură - conform unui raport al Episcopiei Sloboziei și Călărășilor - Preasfințitul Părinte Episcop Vincențiu a tâlcuit pericopa evanghelică a Duminicii a V-a după Rusalii, subliniind puterea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos asupra răului și chemarea adresată fiecărui creștin de a se elibera de robia păcatului prin credință, spovedanie și împărtășirea cu Sfintele Taine.

Totodată, Chiriarhul a evidențiat importanța unei vieți trăite în comuniune cu Dumnezeu și a mărturisirii credinței prin fapte bune.

Biserica-de pe-Sânge din Ekaterinburg și-a marcat ziua de prăznuire, pe 14 iunie, odată cu canonizarea unui nou Martir al Bisericii Ruse, aducând numărul numelor din Soborul Sfinților din Ekaterinburg la 75.

Sfântul canonizat a fost Monahul-Martir Vladimir (Elizarov), un călugăr care a fost împușcat în anul 1930, fiindcă s-a opus închiderii unei biserici din Ural. Înaltpreasfințitul Mitropolit Evghenie de Ekaterinburg și Verhoturie a condus slujba, relatează Episcopia de Ekaterinburg (https://www.orthodoxy.lt/novosti/prosel-krestnyi-xod-4-iiulia).

Sfântul Vladimir a fost canonizat de Sinod, pe 14 mai. Canonizarea a avut loc în Duminica Tuturor Sfinților Rusiei, pe care Biserica-de pe-Sânge o sărbătorește ca zi de hram.

Conform deciziei sinodale, ziua sa de prăznuire va fi sărbătorită pe 7 februarie, data execuției sale. Sinodul a dispus, de asemenea, ca numele său să fie adăugat la Soborul Sfinților din Ekaterinburg și Perm, stabilit anterior.

O Icoană a noului Martir, terminată cu o zi înainte, a fost dusă la Biserica-de pe-Sânge, în dimineața zilei de 14 iunie, și așezată spre venerarea sa de către credincioși.

Mitropolitul Evghenie a condus o rugăciune, după anunțarea canonizării, iar mai apoi clerul și laicii au cântat un imn de laudă închinat noului Sfânt.

Conform unei relatări despre viața sa, citită în timpul slujbei, Sfântul Vladimir s-a născut în anul 1877, în satul Bikova din provincia Novgorod, într-o familie de țărani. A luptat în războiul ruso-japonez, din 1904 până în 1905, apoi a lucrat ca muncitor la Mânăstirea Solovki, din 1907, înainte de a deveni ucenic la Mănăstirea Belogorsk-Sfântul Nicolae din Episcopia de Perm, în 1911.

A fost recrutat pentru a servi ca soldat în artileria de câmp, pe linia frontului Primului Război Mondial, din 1914 până în 1917, după care s-a întors la mânăstire. Pe 1 iunie 1919, ucenicul Vasile a fost tuns călugăr și i s-a dat numele de Vladimir.

A rămas membru al Mânăstirii Belogorsk-Sfântul Nicolae, până la închiderea acesteia în 1923, când a și fost arestat. A fost eliberat pe 15 octombrie în același an, după aproape șapte luni de detenție, în baza unui angajament scris de a nu părăsi zona.

După închiderea mânăstirii, Părintele Vladimir a lucrat ca paznic la Biserica "Înălțarea Domnului" din așezarea Mihailovschi Zavod, acum orașul Mihailovsk din provincia Sverdlovsk. A fost arestat din nou în ianuarie 1930, după ce s-a opus închiderii planificate a acelei biserici.

L-au condamnat la moarte, pe 16 februarie 1930, iar el a fost executat pe 20 februarie în același an. Se crede că a fost înmormântat într-o groapă comună lângă Ekaterinburg, pe terenul unui poligon de tragere.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Georgiene a dezvăluit mașinațiunile politice întreprinse pentru promovarea LGBT și modul în care se incearcă acuzarea Bisericii și influențarea preoților.

Un oficial UE a cerut Bisericii Georgiene să ajute la promovarea "căsătoriei" între persoane de același sex, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Bisericii.

Protopopul Andrei Jagmaițe, șeful Departamentului de Relații Publice al Patriarhiei Georgiei, a declarat că solicitarea a venit de la Hadja Lahbib, pe atunci Ministru belgian al Afacerilor Externe și acum Comisar European pentru Egalitate, în timpul vizitei sale în Patriarhie, în august 2023, relatează 1tv.ge (https://1tv.ge/news/andria-jaghmaidze-2023-wels-belgiis-sagareo-saqmeta-ministrma-gvtkhova-ertnairsqesianta-qorwinebebis-popularizaciashi-davkhmarebodit-miichnevda-rom-qartuli-sazogadoeba-tendenciebs-chamorcha/).

„Nu am făcut public acest lucru la momentul respectiv, deoarece exista deja polarizare în societate... Dna Hadja Lahbib a venit la Patriarhie și, printre alte probleme, ne-a întrebat ceva ciudat și nemaiauzit. Ea a spus că Patriarhia are o influență destul de semnificativă în societate, că societatea georgiană este foarte în urmă față de tendințele secolului XXI, că aceste 'căsătorii' între persoane de același sex nu sunt acceptate de societate și ne-a cerut să ajutăm la promovarea lor”, a spus Părintele Andrei.

El a adăugat:

Am adus în discuție un caz larg mediatizat din acea perioadă din agenda LGBT și i-am spus că agenda dumneavoastră LGBT a produs acel caz în care o sportivă, boxer, a fost bătută de o persoană transgender, în ring, atât de rău încât a rămas cu dizabilități, iar acea sportivă a vărsat lacrimi amare, pentru că se pregătise toată viața pentru acel campionat, iar bărbatul a intrat în ring și a desfigurat-o, i-a rupt maxilarul.

Lahbib nu a avut niciun răspuns la acest lucru, și a menționat că nu a venit pentru o discuție, și-a amintit Părintele Andrei.

„«Nu sunt aici pentru o discuție», a spus ea, "și-a luat hârtiile și a plecat. Nu avea niciun răspuns la asta. Ce răspuns ar fi putut da?”, a spus Părintele Andrei.

Episcopia de Sitka și Alaska a Bisericii Ortodoxe din America, sub titlul "Pământul din Sitka păstrează o comoară prețioasă", anunță:

Undeva lângă locul unde se afla odinioară Biserica "Preasfânta Treime" Tlingit se odihnesc sfintele moaște ale Sfântului Iacov Nețvetov, marele preot misionar și luminator al popoarelor din Alaska. Știm că a fost înmormântat acolo, dar locul exact al adormirii sale ne rămâne ascuns. Biserica a dispărut. Crucea de lemn care odinioară îi marca mormântul a cedat ploilor, umezelii și trecerii anilor. Locul este ascuns ochilor noștri, dar Sfântul Iacov însuși nu este absent. După ce și-a încheiat lucrările apostolești și a adormit în Domnul, el trăiește în Hristos și continuă să se roage pentru pământul și oamenii pe care i-a slujit cu atâta dragoste și jertfă de sine.

Prin urmare, Episcopia Ortodoxă Rusească de Sitka și Alaska (https://odosa.org/news/a-treasure-hidden-in-the-earth-of-sitka) continuă, cu rugăciune și evlavie, căutarea sfintelor sale moaște.

În ultimii ani ai slujirii sale pământești, Sfântul Iacov a slujit ca paroh al Bisericii "Preasfânta Treime" din Sitka. După binecuvântata sa adormire în 1864, se pare că a fost înmormântat în fața ușilor de la intrarea bisericii. O cruce de lemn i-a marcat mormântul, mărturisind locul unde trupul acestui preot zelos aștepta învierea de obște.

În climatul umed din sud-estul Alaskăi, însă, atât biserica, cât și crucea s-au deteriorat treptat. Clădirile ridicate de mâini omenești se întorc la pământ și chiar și semnele vizibile ale unui mormânt pot dispărea. Totuși, memoria celor drepți nu piere. Biserica își amintește de Sfinții ei, pentru că Dumnezeu Își amintește de ei și pentru că viețile lor au devenit mărturii vii ale puterii lui Hristos.

Căutarea recentă a sfintelor moaște ale Sfântului Iacov a început sub Înaltpreasfințitul Arhiepiscop David, de binecuvântată memorie. În 2015, Arhiepiscopul David a aranjat utilizarea radarului de penetrare a solului, cunoscut în mod obișnuit sub numele de GPR, pe locul istoric. Deși scanările nu au adus informații suficient de clare pentru a identifica mormântul Sfântului, ele au marcat începutul unui efort serios și rugător de aflare a locului odihnei sale.

După ce Arhiepiscopul David a adormit în Domnul, căutarea a fost întreruptă, în acel timp Episcopia așteptând venirea noului său Arhipăstor. La scurt timp după întronizarea sa, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Alexei a binecuvântat reluarea căutărilor, încredințând lucrarea providenței lui Dumnezeu și rugăciunilor Sfântului Iacov însuși.

Prima sarcină a fost simplă, umilă și necesară. Situl istoric devenise puternic năpădit de vegetație. Arbuștii sălbatici din Alaska și tufișurile dese aglomeraseră curtea bisericii și ascundeau solul. Prin munca generoasă a numeroși voluntari, zona a fost curățată și a continuat să fie îngrijită și înfrumusețată în fiecare an.

De la acea curățare inițială, Episcopia, în cooperare cu Serviciul Parcurilor Naționale, a efectuat două studii GPR suplimentare. O echipă de câini de vânătoare special antrenați pentru detectarea mormânturilor istorice a fost, de asemenea, adusă la fața locului. Constatările în urma acestor eforturi au fost combinate cu scanările anterioare, dând naștere celei mai clare interpretări a curții bisericii obținută până în prezent. Drept urmare, acum avem o interpretare aproximativă a locului mormintelor individuale, împreună cu poziția probabilă și conturul fostei biserici în sine. Cu toate acestea, mormântul precis al Sfântului Iacov nu a fost încă confirmat.

Continuăm, așadar, cu răbdare. Biserica cercetează cu sârg, dar așteaptă și voia lui Dumnezeu. Ceea ce este ascuns va fi dezvăluit, numai dacă și atunci când Domnul va considera de folos pentru mântuirea poporului Său.

Există, totuși, indicii importante. Mărturiile istorice indică faptul că Sfântul Iacov a fost înmormântat în afara ușilor bisericii. Deoarece orice biserică ortodoxă este orientată în mod tradițional către est, intrarea sa principală ar fi fost în mod normal în partea de vest. După cum arată o imagine, au fost identificate mai multe posibile morminte, la vest de locația probabilă a bisericii. În plus, Sfântul Iacov ar fi fost singurul preot înmormântat în curtea bisericii. Prin urmare, dacă o investigație viitoare ar dezvălui un semn clar al unui mormânt preoțesc, cum ar fi o cruce pectorală sau o Sfântă Evanghelie, acest lucru ar putea oferi dovezi puternice că mormântul este al său.

Eparhia începe acum să contacteze potențiali parteneri care ar putea fi capabili să ajute prin alte tehnologii neinvazive, inclusiv Light Detection&Ranging, sau LIDAR, și topografie magnetometrică. Aceste metode pot ajuta la clarificarea a ceea ce se află sub pământ, fără a perturba inutil locurile de odihnă ale celor plecați la Domnul.

Poate că Domnul a îngăduit ca locul înmormântării sale să rămână ascuns pentru o vreme, pentru ca noi să putem învăța din nou să prețuim ceea ce Sfântul Iacov a prețuit: Sfânta Credință Ortodoxă, mântuirea sufletelor, popoarele native din Alaska și propovăduirea lui Hristos cu smerenie, răbdare și dragoste jertfelnică.

Rugăm clericii, monahii și credincioșii din Episcopie, împreună cu toți cei care îl iubesc pe Sfântul Iacov și moștenirea sacră ortodoxă a Alaskăi, să se roage cu ardoare ca aceste eforturi să aducă roade. Fie ca Domnul să descopere locul de odihnă al Sfântului, dacă Îi este plăcut. Fie ca acel loc sfânt să devină un loc de pelerinaj, pocăință, vindecare și zel misionar reînnoit.

Iar în timp ce căutăm sfintele moaște ale Sfântului Iacov sub pământul din Sitka, fie ca rugăciunile sale să ne ajute să regăsim ceva la fel de prețios în noi înșine: o credință vie, o inimă arzând de dragoste pentru Hristos și o dorință de a lucra pentru mântuirea poporului Său. Cei care doresc să facă o donație financiară pentru continuarea căutării pot contacta Episcopia, pentru informații despre unde ar trebui direcționată donația lor.

Sfinte și Cuvioase Părinte Iacov, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Dl. Călin Georgescu, diplomat de carieră, fost raportor special în cadrul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, căștigător oficial al primului tur din ultimele alegeri prezidențiale ale României (înainte de anularea celui de-al doilea tur), deținător al unui titlu de Doctor în Pedologie (studierea, controlarea şi îmbunătăţirea solurilor) și fost bursier al Guvernului Marii Britanii, absolvind cursul „Politici de mediu, strategii de dezvoltare şi management pentru Parcuri Naţionale” - a vizitat în ultima perioadă, mai multe târguri țărănești cu tradiție, dată fiind și formarea profesională proprie. Cu toate acestea, cu ocazia celei mai recente descinderi, din 12 iulie 2026, care a vizat Târgul de la Domnești, din județul Argeș, acesta a atras atenția asupra unui lucru extrem de important, pe care învățăturile Bisericii îl întăresc deopotrivă:

"Dar dacă vrem ca munca aceasta să aibă spor și binecuvântare, trebuie spus cu dragoste și cu răspundere: în credința noastră ortodoxă, nu putem cere spor de la Dumnezeu cu târgul deschis în timpul Sfintei Liturghii, așa cum este acum. 

Ideal ar fi ca sâmbăta să fie pentru târg, iar Duminica pentru Dumnezeu și pentru familie".

Remarcăm, astfel, cu mare bucurie, o preocupare de altă factură decât cele cu care ne-am obișnuit până acum din partea politicienilor noștri, anume una strict din perspectivă creștin-ortodoxă și duhovnicească, deși formarea proprie ca agronom și tradiția familială - ca fiu de inginer agronom, autor al unui manual de Cadastru funciar pentru liceele agricole din RSR - cl. a II-a, a III-a şi a IV-a / Scarlat Georgescu) şi al Anetei Georgescu (funcționară la Institutul de Geodezie, secretară a Ministrului Agriculturii - ar fi sugerat preocupări și dezbateri care să se rezume, după cum se întâmplă mereu, la elemente de ordin practic și profesional, strict agricol sau financiar.

Avertismentul dat de politician, privind organizarea necuvenită de târguri chiar în zi de Duminică, atunci când în toate bisericile se săvârșește Sfânta Liturghie, 

(https://web.facebook.com/calingeorgescuro/posts/pfbid02xBmLUYz3LNAF4Qk11Guj3JKDUnbK135jfMCHYiBr9Ac7KvFW6mZnUsxiD4jZpSTSl)

se încheie, în plus, cu o promisiune care conferă o notă de optimism și nu poate decât să-i bucure și mai mult pe credincioșii care astăzi văd, parcă mai tare decât oricând, o luptă generală perfidă și coordonată împotriva credinței: "Cu timp, răbdare și, mai ales, cu dragoste, toate se vor așeza într-o bună rânduială creștină în țara noastră".

Un Acatist aparținând Sfântului român Sofian (Boghiu) a fost găsit la o Mânăstire din Belarus, în Gnesici, provincia Grodno. Cartea, o ediție rară a Acatistului, tipărită în alfabet chirilic românesc, se păstrează în biblioteca Mânăstirii Lavrișevo din Episcopia Novogrudok, relatează Departamentul Sinodal pentru Mânăstiri și Monahism al Patriarhiei Moscovei (https://monasterium.ru/).

A aparținut Sfântului Sofian (Boghiu; 1912-2002), stareț al Mănăstirii Antim din București și unul dintre cei mai venerați Părinți duhovnicești români ai secolului XX. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în 2024.

Cartea a fost identificată, descrisă și introdusă în circulația științifică în 2025, în timpul unei inspectări a fondurilor de carte rară din bibliotecile mânăstirilor, realizată ca parte a creării Registrului Monumentelor de Carte ale Exarhatului Belarus. Ediția a atras atenția, deoarece pe coperta sa păstrează sigiliul personal al starețului, purtând inscripția: „Darul Arhimandritului Sofian Boghiu. Antim – București”, indicând faptul că această carte fusese dăruită unei persoane sau unei mânăstiri necunoscute.

Cartea de Acatiste cu o Selecție de Rugăciuni pentru Evlavia fiecărui Creștin este o colecție liturgică în alfabet chirilic românesc, tipărită pentru prima dată în secolul al XVIII-lea și retipărită frecvent în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de diverse tipografii din Ungaria și România. Ediția conține trei Acatiste, Canoane, o slujbă și alte texte pentru rugăciunea de acasă.

După descoperirea cărții în decembrie 2025, aceasta a fost curățată, pielea legăturii a fost înmuiată, și a fost așezată într-o cutie din carton, produsă la Biblioteca Națională a Belarusului.

Rămâne necunoscut cum a ajuns cartea rară, care a aparținut Sfântului Sofian, la Mânăstirea Lavrișevo.

Descoperirea a fost posibilă datorită proiectului de creare a Registrului Monumentelor de Carte ale Exarhatului Belarus, care se desfășoară de la sfârșitul anului 2024 cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin de Minsk și Zaslav, Exarh Patriarhal al Întregii Belarusii. Proiectul a scos la iveală numeroase comori de carte păstrate în parohiile, mânăstirile și muzeele Bisericii Ortodoxe Belaruse.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2026.