Noi file de letopiseț - 1 mai 2026

   O delegație de călugări și clerici din Mitropolia de Limassol a Bisericii Ortodoxe a Ciprului a vizitat Mânăstirea Sfântul Nicolae-Cernoostrovski din Maloiaroslaveț, provincia Kaluga, pe 28 aprilie 2026, ca parte a vizitei sale în Rusia.

   Delegația a fost condusă de Protos. Arhim. Isaac (Maceriotis) și a inclus stareți și frați de la mai multe mânăstiri cipriote, după cum informează Departamentul pentru Mănăstiri și Monahism al Patriarhiei Moscovei.

   Vizita este parte a unei legături duhovnicești începute în urmă cu mai bine de 25 de ani, când regretatul Arhim. Arsenie, starețul Mănăstirii Maceras, a vizitat pentru prima dată mânăstirea rusească. A fost mișcat de lucrarea caritabilă a mânăstirii cu copiii orfani și le-a invitat ​​pe stareța Nicoleta (Ilina) și pe surorile mânăstirii să viziteze Ciprul și să studieze cântarea bizantină, broderia și practicile monahale după tradițiile Muntelui Athos.

   Vizita actuală are loc cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Atanasie de Limassol, fiu duhovnicesc al Starețului Iosif din Vatoped și fin al Sfântului Iosif Isihastul.

   Cu această ocazie, Arhim. Ghennadie, starețul Mânăstirii Sfântul Arhanghel Mihail, din Monagri, care a petrecut 20 de ani la Mânăstirea Vatoped, a împărtășit amintiri despre Starețul Iosif de Vatoped, în special despre credința sa neclintită.
 

   În ianuarie 2023, Serviciul de Stat al Ucrainei anunța rezultatele unei examinări care concluziona că Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică rămâne parte a Patriarhiei Moscovei, în ciuda adoptării de către Biserică a unor noi statute în mai 2022, prin care se declara independența acesteia. Examinarea s-a efectuat la comanda președintelui Jelenschi, în urma unei directive din decembrie 2022 a Consiliului de Securitate și Apărare Națională, de a identifica organizațiile religioase „afiliate centrelor de influență din Federația Rusă”.

   „Grupul de experți” concluzionase că „statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene [istorice] ca diviziune structurală a Bisericii Ortodoxe Ruse, care se bucură de anumite drepturi de independență, dar nu formează o biserică autocefală, rămâne neschimbat”.

   Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică a depus un apel la începutul lunii ianuarie 2023, solicitând excluderea membrilor părtinitori din grupul de experți și includerea cercetătorilor religioși internaționali. Acest apel a fost, atunci, ignorat.

   Potrivit Protopopului Alexandru Bahov, șeful Departamentului Juridic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mai mulți membri ai grupului de experți făcuseră declarații deschis ostile împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice. De asemenea, el a menționat că, deși grupul fusese însărcinat cu studierea statutelor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, acesta a tras concluzii din documentele Bisericii Ruse care precedau modificarea statutelor Bisericii Ortodoxe Ucrainene din mai 2022.

   Contextul politic al examinării a fost evidențiat de demiterea Elenei Bogdan, fosta șefă a Serviciului de Stat, la mai puțin de o săptămână după decretul lui Jelenschi. Elena Bogdan afirmase în repetate rânduri că statutele Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice confirmau independența Bisericii și avertizase că interzicerea acesteia ar provoca instabilitate societală.

   Înlocuitorul ei, Victor Elenschi, a supravegheat apoi examinarea.

   În aceste zile, însă, curtea de apel a declarat examinarea în cauză “ilegală”. Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică, obține, astfel, o victorie juridică semnificativă, după ce o curte de apel decisese că examinarea de stat din 2023, care declara Biserica Ortodoxă Ucraineană istorică drept parte a Patriarhiei Moscovei, s-a desfășurat cu încălcări procedurale substanțiale.

   Pe 6 aprilie 2026, A Șasea Curte Administrativă de Apel a emis o hotărâre, în dosarul nr. 320/26027/23, intentat de Mitropolia de Kiev a Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice istorice împotriva Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Politica Etnică și Libertatea Conștiinței și a conducătorului său, Victor Elenschi.

   Acum, Curtea de Apel a anulat decizia primei instanțe și a recunoscut argumentele cheie ale Mitropoliei Kievului ca fiind justificate. Instanța a decis că neluarea în considerare de către Agenția de Stat a cererii din 10 ianuarie 2023 a Bisericii Ortodoxe Ucrainene de recuzare a membrilor grupului de experți părtinitori a fost ilegală și a constituit o încălcare procedurală substanțială.

   Instanța a concluzionat recunoscând acțiunile lui Victor Elenschi de aprobare a examinării ca fiind ilegale și a anulat ordinul Serviciului de Stat din 27 ianuarie 2023.

Hotărârea a intrat în vigoare imediat după adoptare.
 

   Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene s-a întrunit în data de 28 aprilie 2026, pentru a selecta candidații la Tronul Patriarhal, după mutarea la Domnul a Sanctității Sale Patriarhul Ilie al II-lea, pe 17 martie.

   Sesiunea a început cu o slujbă de pomenire a Patriarhului Ilie, care a condus Biserica Ortodoxă Georgiană timp de 48 de ani și a supravegheat o perioadă de renaștere religioasă semnificativă. Slujba a fost oficiată de ÎPS Mitropolit Shio de Senaki și Cihoroțku, care îndeplinește funcția de Locum Tenens al Tronului Patriarhal, cel care a primit și cele mai multe voturi, ulterior, în cadrul alegerilor. 

    Alături de acesta au mai fost votați Mitropolitul Iov de Mroveli-Urbnisi  și Grigol de Poti și Khobi.

   În urma deliberărilor privind chestiunile procedurale legate de eligibilitatea candidaților, Sinodul a procedat la vot. Comisia de numărare a voturilor, prezidată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Teodor de Akhaltsikhe și Tao-Klarjeti, a prezentat membrilor Sinodului un buletin de vot cu șase candidați. Dintre cei trei, pe 17 mai 2026, va fi ales următorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Georgiene.

   O nouă parohie a Bisericii Ortodoxe Ruse a fost înființată în Gwangju, Coreea de Sud, în cinstea Înălțării Sfintei și Dătătoarei de Viață Cruci. A fost înființată oficial pe 26 aprilie, în Duminica Femeilor Mironosițe.

   Decizia de a deschide parohia a venit ca răspuns la solicitările credincioșilor din Gwangju, a șasea cea mai mare metropolă din Coreea de Sud, care găzduiește o diasporă substanțială vorbitoare de limbă rusă, relatează Episcopia Coreeană. 

   ÎPS Arhiepiscop Teofan al Coreei a săvârșit prima Dumnezeiască Liturghie în parohia nou formată. Slujba a atras nu doar localnici, ci și credincioși ortodocși din Mokpo, Yeosu și alte orașe din provincia Jeolla de Sud, Gwangju fiind centrul istoric. Parohia ocupă în prezent spații închiriate.

   Sute de persoane s-au adunat sâmbătă în Paphos, manifestând în sprijinul Mitropolitul Tihic (vezi ARHIVA LO), purtând pancarte pe care stătea scris: „Motivul persecuției lui Tihic este că acesta luptă împotriva ecumenismului” și cerând repunerea sa în slujire în Catedrala din Paphos, chiar dacă autoritățile bisericești se apropie de impunerea pedepsei de destituire.

   Demonstrația din Piața Primăriei din Paphos s-a încheiat cu un marș către clădirea Mitropoliei. 
   Susținătorii care s-au strâns sâmbătă cer repunerea în funcție a Mitropolitului Tihic, respectarea sfintelor canoane și menținerea participării laicilor la alegerile episcopale. Amendamentele la statutul Bisericii care ar deschide calea pentru alegerea unui nou Mitropolit de Paphos sunt așteptate să fie aprobate de Sfântul Sinod în iunie.
 

   O echipă internațională de cercetători, condusă de Universitatea din Glasgow, a recuperat 42 de pagini pierdute din Codex H, un manuscris grecesc din secolul al VI-lea care conține Epistolele Sfântului Apostol Pavel, folosind tehnologia de imagistică multispectrală.

   Manuscrisul, cunoscut oficial sub numele de GA 015, a fost desfăcut în bucăți la Mănăstirea Marea Lavră de pe Muntele Athos, Grecia, în secolul al XIII-lea. Paginile sale de pergament au fost rescrise cu cerneală și reutilizate ca material de legătură și pagini de gardă pentru alte manuscrise, o practică medievală obișnuită atunci când materialele de scris erau costisitoare. Fragmentele care au supraviețuit se află acum împrăștiate în biblioteci din Italia, Grecia, Rusia, Ucraina și Franța, conform Ancient Origins. 

   Descoperirea a avut loc în urma unui fenomen fizic identificat de cercetători. Profesorul Garrick Allen a explicat că, atunci când manuscrisul a fost rescris cu cerneală, substanțele chimice din noua cerneală au provocat daune „decalate” pe paginile opuse, creând imagini în oglindă ale textului. Lucrând cu Biblioteca Electronică de Manuscrise Timpurii, echipa a folosit imagistica multispectrală pentru a captura manuscrisul sub multiple lungimi de undă ale luminii, de la ultraviolet la infraroșu, dezvăluind urme de cerneală abia vizibile cu ochiul liber și recuperând eficient textul "fantomă" care nu mai exista practic fizic. Echipa a colaborat, de asemenea, cu experți din Paris pentru a efectua datarea cu radiocarbon, confirmând originea pergamentului din secolul al VI-lea.

   Textul recuperat conține porțiuni cunoscute din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, dar oferă o perspectivă asupra modului în care Noul Testament a fost înțeles și transmis în primele secole ale Bisericii. Descoperiea include cea mai veche  listă de capitole pentru Epistolele lui Pavel, care diferă de împărțirea pe capitole folosită în Bibliile moderne. Fragmentele dezvăluie, de asemenea, modul în care scribii din secolul al VI-lea corectau, adnotau și interacționau cu textele sacre. Astfel, manuscrisul include liste de capitole, prefețe, referințe încrucișate și note istorice care să-i ghideze pe primii cititori prin Scripturi.

   Proiectul, intitulat „Adnotarea Noului Testament: Codex H, tradițiile eutaliene și științele umaniste”, a fost finanțat de Templeton Religion Trust & Arts and Humanities Research Council (Marea Britanie). A fost realizat în parteneriat cu Frăția Marii Lavre, care a acordat cercetătorilor acces la cele opt pagini ale manuscrisului pe care le dețin.

   Proiectul a dus la lansarea unei ediții digitale cu acces liber a Codex H, disponibilă la https://codexh.arts.gla.ac.uk/#/home, precum și a unei ediții tipărite, în curs de apariție.

   Tradiția eutaliană face referire la o colecție de materiale editoriale suplimentare, cum ar fi divizări de text, liste și rezumate, la Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament și alte Epistole. Aceste materiale suplimentare apar la începutul cărților, pe marginea textului și la sfârșitul cărților, precum și la separările de rânduri și paragrafe. Acestea sunt este asociate, în mod tradițional, cu numele lui Eutalie. Eutalie (mutat la Domnul în anul 459 după Hristos) a fost diacon al Alexandriei și mai târziu Episcop de Sulca; este cunoscut în principal prin lucrările sale asupra Noului Testament.

   Urmând exemplul unor cercetători anteriori, precum Amonie din Alexandria, Eutalie a împărțit Noul Testament în capitole și versete. El a grupat Noul Testament, pe lângă Evanghelii și Cartea Apocalipsei, în secțiuni dedicate citirii în cadrul slujbelor liturgice publice; cele 57 de secțiuni corespundeau probabil celor 53 de Duminici ale anului, Crăciunului, Bobotezei, zilei din Vinerea Mare și Paștelui.

   Diviziunile lui Eutalie au fost rapid adoptate în întreaga Biserică Greacă, aducând uniformitate lecturilor liturgice. Astăzi, savanții folosesc prezența sau absența lor într-un manuscris ca pe un indicator al vechimii lui, întrucqt erau folosite pe scară largă de către copiști.

   Pe lângă aceste lucrări textuale, Eutalie a întocmit un catalog al citatelor din Vechiul Testament și de la autori profani care se găsesc în scrierile Noului Testament. De asemenea, a scris o scurtă Viață a Sfântului Apostol Pavel și o serie de „Argumenta” sau scurte rezumate care sunt plasate ca introducere la diferitele Cărți ale Noului Testament.

   După ce au rămas mult timp în uitare, lucrările lui Eutalie au fost publicate la Roma, în 1698, de Zaccagni, care era prefect al Bibliotecii Vaticanului; le-a publicat în primul volum al lui Collectanea Monumentorum Veterum Ecclesiæ Græcæ ac Latinæ. Ele pot fi găsite și în Gallandi (Biblioth. Pat., X, 197) și în Migne (Patrologia Graeca, LXXXV, 621).

   Despre activitățile lui Eutalie ca episcop se știe puțin sau chiar nimic. Chiar și locația Tronului său episcopal, Sulca, este o chestiune îndoielnică. Cu greu poate fi identificată cu Tronul cu același nume din Sardinia. Mai probabil, era situat undeva în Egipt, iar Lorenzo Alessandro Zaccagni a emis ideea ca este același loc cu Psilka, un oraș al Tebaidei din vecinătatea Sienei.

   Eutalie a împărțit textul Faptelor Apostolilor și al Epistolelor în capitole, cu un rezumat al conținutului la începutul fiecărui capitol. Lui Eutalie i-a fost atribuită și o împărțire a Faptelor Apostolilor în 16 αναγνωσεις (anamneze, lecții de aducere aminte) și a Epistolelor Sfântului Apostol Pavel în 31 de secțiuni. Dar aceste lecții sunt destul de diferite. Eutalie a pregătit și textul Faptelor Apostolilor și al Epistolelor, în care textul este scris stihometric.

   "Aparatului Eutalian" îi aparțin: o cronologie a Apostolului Sfânt Pavel, martiriul Sfântului Pavel, o listă a locurilor în care au fost scrise Epistolele și numele asociate cu Sfântul Apostol Pavel în titlurile Epistolelor. Citatele din Vechiul Testament cuprinse în Epistolele Sfântului Apostol Pavel sunt numerotate și catalogate într-o listă. În general, Aparatul este o colecție de diverse ajutoare pentru cititor.

   Aparatul Eutalian este conținut în numeroase manuscrise: Codex Mutinensis, Codex Basilensis A. N. IV. 2, Codex Argenteus, Minuscule 3, 5, 6, 35, 38 și multe alte manuscrise medievale ale Noului Testament. A fost datat, în diverse moduri, între secolele al IV-lea și al VII-lea.

   James Marchand a susținut că lucrarea datează probabil din prima jumătate a secolului al IV-lea, argumentând că originalul trebuie să preceadă încorporarea sa în traducerile gotice, armene și siriace.

   Textele grecești nu includ aparatul euthalian decât relativ târziu, dar textele armene și siriace l-au încorporat până la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea, textele gotice incluzându-l până la începutul/mijlocul secolului al VI-lea. Codexul Coislinianus grecesc îl include în secolul al VI-lea. James Marchand a susținut că fie Wulfila/Ulfilas a încorporat subiectul euthalian în textul gotic la mijlocul secolului al IV-lea, fie Sunnia și Frethela au făcut-o la începutul secolului al V-lea, Wulfila/Ulfilas fiind mai probabil.

   S-a sugerat că numele adevăratului autor al Aparatului era Evagrie. Potrivit lui John Mill, era Teodor de Mopsuestia. Hermann von Soden credea că Eutalie a trăit în secolul al VII-lea, posibil în Antiohia. Bruce M. Metzger a afirmat: „Nu se știe cât din acest material suplimentar a fost întocmit de Eutalie și cât a fost adăugat ulterior”.

   Candidatul la Senat din Carolina de Sud, Mark Lynch, a anunțat planuri de introducere a unei legislații care ar interzice toate importurile din Turcia până când Hagia Sophia va fi returnată Bisericii Grec-Ortodoxe.

   Într-o declarație publicată Duminică pe rețelele de socializare, https://x.com/MarkLynchSC/status/2048216763754520792, Lynch l-a criticat pe senatorul în exercițiu Lindsey Graham pentru că a păstrat tăcerea atunci când clădirea istorică a fost transformată din nou în moschee în iulie 2020. Lynch a numit convertirea „una dintre cele mai mari nedreptăți din istoria creștinismului” și s-a angajat să ia măsuri dacă va fi ales în Senat.

   Legislația propusă, pe care Lynch intenționează să o intituleze „Legea de readucere a Hagiei Sophia în Biserică”, ar interzice importurile turcești evaluate la aproximativ 17,52 miliarde de dolari anual, conform cifrelor comerciale din 2025 citate de candidat. Lynch a declarat că va invita clericii creștini din confesiunile ortodoxe, catolice și protestante la Capitoliu, în ziua introducerii proiectului de lege, pentru a face presiuni asupra Congresului să adopte măsura.

   „Catedrala aparține creștinilor și va fi returnată, sub conducerea mea, creștinilor aflați în Biserica Grec-Ortodoxă”, a declarat Lynch. De asemenea, el a promis că „va lupta pentru a opri preluarea bisericilor creștine de către islamiști, în special în Statele Unite”, dacă va fi ales în Senat.

   Hagia Sofia are o istorie complexă care se întinde pe aproape 1.500 de ani. Construită inițial catedrală creștină în anul 537 după Hristos, pe vremea Imperiului Bizantin, a servit drept centru al creștinismului ortodox răsăritean timp de aproape un mileniu. După cucerirea otomană a Constantinopolului în 1453, a fost transformată în moschee. În 1935, liderul turc Mustafa Kemal Atatürk a secularizat clădirea, transformând-o în muzeu. În iulie 2020, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a semnat un decret prin care a reconvertit-o în moschee, o decizie care a atras critici internaționale din partea grupurilor religioase și culturale.
 

   Pe 28 aprilie 2026, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului l-a primit pe Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei, care a ajuns la Istanbul pentru o vizită, a relatat serviciul de presă al Patriarhiei Ecumenice.

   Vizita Primatului Bisericii Antiohiei a urmat călătoriei sale în regiunile de sud-est ale Turciei care se află sub jurisdicția Patriarhiei Antiohiene. El a mers la Istanbul pentru a-l felicita personal pe Patriarhul Bartolomeu cu ocazia sărbătorii Paștelui și pentru a răspunde unei invitații adresate anterior.

   Patriarhul Ioan al X-lea a rămas la Constantinopol până ieri (joi) la prânz.
 

   În Duminica Sfintelor Mironosițe, liderul Bisericii Copte, Tawadros al II-lea, a participat la Liturghia Patriarhului Bartolomeu și a rostit Rugăciunea Domnească în arabă.
   Slujba a fost oficiată la Catedrala patriarhală Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Fanar.

   Patriarhul Tawadros al II-lea al Bisericii Copte a ajuns la Istanbul în cadrul unei vizite oficială. 
 

   O expediție arheologică în Delta Nilului, în guvernoratul Beheira, a descoperit un complex monahal din secolul al V-lea, pe care experții îl estimează a fi al doilea ca mărime din istoria creștinismului. Ministerul Turismului și Antichităților din Egipt a raportat că descoperirea schimbă înțelegerea geografiei și dezvoltării monahismului timpuriu, demonstrând că centre duhovnicești au existat nu numai în deșerturile Egiptului de Sus, ci și în delta fertilă.

   Conform publicației Monastirschi Vestnik, Secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, Dr. Hisham El-Leithy, a subliniat că complexul Al-Qalaya conține unele dintre cele mai vechi exemple arhitecturale de construcții monahale. Acesta reflectă trecerea de la schituri solitare la o formă semi-comunitară organizată, în care călugării trăiau împreună, îi învățau pe novici și primeau pelerini. „Acest sit arată cum s-a dezvoltat viața religioasă structurată”, a remarcat el.

   Clădirea nou descoperită include 13 încăperi, inclusiv chilii individuale pentru călugări, zone de locuit comune, camere de studiu și încăperi pentru oaspeți. Această configurație sugerează o tranziție de la ascetismul solitar la viața de obște, unde dezvoltarea spirituală a fost combinată cu învățarea și interacțiunea cu ceilalți.

Spațiul central de rugăciune este orientat spre est și conține o nișă cu o cruce din calcar, simbolizând tradiția liturgică creștină timpurie. Pereții sunt decorați cu picturi murale care înfățișează călugări și motive decorative copte. Una dintre cele mai izbitoare este o frescă ce înfățișează două gazele înconjurate de ornamente florale și simboluri circulare, care, potrivit cercetătorilor, transmite viziunea religioasă și estetică asupra comunității monahale.

   Artefactele găsite în sit oferă o imagine rară asupra vieții de zi cu zi a viețuitorilor mânăstirii. Vase ceramice, fragmente de ceramică inscripționate, oase de animale și scoici ajută la reconstituirea dietei, obiceiurilor și activităților economice ale călugărilor.

De un interes deosebit este o inscripție coptă în calcar care menționează „Apa Kyr, fiul lui Shenouda”. Aceasta demonstrează că mânăstirea nu a fost doar un centru spiritual, ci și un centru uman vibrant, unde au fost consemnate evenimente, nume și realizări individuale.

   Limba coptă - etapa istorică finală a limbii egiptene antice - a fost folosită de egipteni din aproximativ secolul al III-lea după Hristos, până la mijlocul mileniului al II-lea după Hristos. Folosește alfabetul grecesc, cu adăugarea mai multor litere din scrierea demotică (egipteană) pentru a transmite sunete egiptene distinctive. Copta era limba comunităților creștine din Egipt și era adesea folosită pentru texte religioase, rugăciuni, manuscrise și inscripții pe piatră.

   În timpul săpăturilor, arheologii au descoperit numeroase grupuri de chilii monahale unite în complexe, precum și clădiri de serviciu și descoperiri artistice, confirmând amploarea și organizarea Al-Qalaya ca important centru religios cu influență atât la nivel regional, cât și internațional.

   Recunoașterea Al-Qalaya ca a doua cea mai mare mânăstire pune sub semnul întrebării noțiunile stabilite despre geografia monahismului timpuriu. Se pare că Delta Nilului a jucat un rol mult mai semnificativ decât se credea anterior și ar fi putut rivaliza cu mânăstirile din Egiptul Superior.

   Arheologii observă că descoperirea le permite să studieze nu doar arhitectura, ci și aspectele culturale, artistice și cotidiene ale vieții în comunitățile creștine timpurii. 

   Picturile murale și ornamentele vegetale și geometrice complexe oferă informații valoroase despre simbolismul și estetica vremii, în timp ce ceramica și inscripțiile funerare descoperite ajută la înțelegerea legăturilor sociale și economice. Pe măsură ce săpăturile continuă, Al-Qalaya promite să devină un sit cheie pentru studierea istoriei creștinismului timpuriu și a impactului său asupra societății.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026.