Cuvioasa Filoteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica - Cercetare: Anisia-Ecatherina Ion

Modelul Cuvioasei Filoteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica

Autor: Anisia-Ecatherina Ion

Prof. Îndrumător: Monahia Mihaela (Costache),
Stareța Sfintei Mănăstiri Pasărea

(Lucrare elaborată în anul 2023, în vederea Canonizării - Atestat)

1.1 Învățare prin cercetare

Practica, în creștinism, se referă la executarea poruncilor Domnului, dar și la cercetarea Tainelor și la înțelegerea acestora, pe cât este cu putință minții omenești. Prin urmare, roadele cercetării noastre în căutarera unui nou model de smerenie, evlavie și bunătate, specific unei persoane așa-zis simple din viața obișnuită de familie, vor fi arătate în rândurile de mai jos, așa după cum credința noastră și dăruirea au lăsat să fie, de la Dumnezeu, cu putință. Un astfel de exemplu - în creșterea copiilor, în comportament, în simplitate nobilă, în rugăciune și în credință - găsim că trebuie să se afle permanent înaintea noastră, clipă de clipă, urmându-l ca pe un vrednic și sfințitor model.

Cercetarea de faţă, la care am pornit considerând-o ca fiind importantă, a presupus unele deplasări, contacte și parcurgerea mai multor cărți și documente scrise. Cum în cazul istoriei ţării noastre, consultarea de documente duce la descoperirea imediată a unor trimiteri la credință, taine și la alte izvoade de sfințenie lucrătoare, studierea unui astfel de subiect, pentru omul deschis către aceasta, poate avea o importanță remarcabilă în pregătirea și formarea proprie mântuitoare; căci aprofundarea duce la cunoaștere, iar cunoașterea, când vine vorba despre credința noastră cea adevărată, duce la iubire față de ceea ce cunoști, deci față de Dumnezeu.

În cazul nostru, căutarea unor informații mai puţin cunoscute despre o personalitate de seamă, dar totuși nu foarte mediatizată - Monahia Filoteia, de la Mânăstirea Pasărea, al cărei fiu a fost Sfântul Ierarh Calinic de la Mânăstirea Cernica - ne-a condus spre o serie de referințe specifice.

Dintru început, a trebuit să ne obişnuim cu ideea că în Mânăstirea Pasărea nu se găsesc informații prea multe cu privire la viața, faptele, cuvintele, ori activitatea Monahiei Filoteia, deoarece în timpul războiului, arhivele Sfintei Mânăstiri s-au pierdut, după cum mărturiseşte Maica Mihaela, stareța Sfintei Mânăstiri Pasărea. Știm însă că osemintele cuvioasei Filoteia s-au odihnit în cimitirul Mânăstirii Pasărea, până când au fost mutate în osuarul comun al acesteia, fiind deocamdată aproape imposibil de găsit.

Studierea mai multor cărți și documente ne-a ajutat, cu toate acestea, să aflăm că în timpul aceluiaşi război, unele acte de la Pasărea au fost duse la Mânăstirea Țigănești, pentru a fi salvate. Contactul direct pe care l-am avut, însă, cu Maica Hrisantia, ghid şi istoric al Muzeului mânăstirii amintite, nu ne-a prea ajutat să înaintăm în cercetare, specificându-ni-se faptul că în arhive nu s-a găsit nimic legat de Mânăstirea Pasărea, de Sfântul Calinic şi cu atât mai puţin de maica sa.

Pe de altă parte, studierea mai multor cărți ne-a ajutat în mare măsură. Cele mai importante lucrări care ne-au trecut prin mână au fost următoarele:

• "Un Sfânt printre oameni", de PS Gherasim Cristea, editura Sfintei Episcopii a Râmnicului, 1996

• "Biserica Ortodoxă Română, buletinul oficial al Patriarhiei Române", martie-mai 1968, editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, anul LXXXVI, Nr. 3-5 - apărut la împlinirea a 100 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Calinic de la Cernica

• "Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica - viața, minunile și acatistul" editura Cartea Ortodoxă și editura Sofia, Alexandria, 2005

• "Carte de rugăciuni", tipărită cu binecuvântarea Sfântului Calinic, 1861, Tipografia "Calinic Râmniceanu"

• "Viața Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica"

• "Viața și acatistul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica", Editura Agapis, 2002

• "Patericul românesc", de Arhim. Ioanichie Bălan, editura Mânăstirea Sihăstria, 2005

• "Din Tainele Mânăstirii Pasărea", de Mihaela Ion, editura Andreas, 2006

• "Glasul Bisericii", numerele: 3 din 1957; 9-10 din 1970; 3-4 din 1971; 7-8 din 1972; 7-8 din 1973; 5-6, 7-8 din 1975; 1-2, 3-4 din 1976; 1-2, 5-6 din 1978; 3-4 din 1979; 1-3, 5 din 1984; 6 din 1986; 1 din 1987; 9-12 din 2005.

• "Vartolomeu Stănescu, episcop al Râmnicului Noului Severin (1921-1938)", de Pr. Petre Sperlea, editura Basilica, 2014

• "Braniște, Aspecte și momente din activitatea Sfântului ierarh Calinic de la Cernica, Glasul Bisericii", XXVIII (1969), nr. 1-2, p. 69.

• "Manastirea Cernica", Roman Stanciu, București, 1969

• "Viața și faptele cuviosului Calinic de la Cernica", București, 1955

• "Istoriile Sfintelor Mânăstiri Cernica și Căldărușani", de Casian Cernicanul, București, 1870

• "Istoria Mânăstirii Cernica" - Athanasie Mironescu, 1930

• "Documente prinvind istoria României, veacul XVII", București 1951

• "Studii și cercetări de istorie veche 1963", Gheorghe Cantacuzino

• "Monahi cronicari din Mânăstirea Cernica (Protos. Naum Râmniceanul, Casian Cernicanul)", Atanasie Gladcovschi

• Ştefănescu, I. D., „Şcoala de pictură din Mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. Ucenicia lui N. Grigorescu” în: GBis XXVIII (1969), 3-4

• Petrescu, Victoria Al., „Din activitatea de stareţ a Sfântului Ierarh Calinic”, în: G.Bis. XXVIII (1969), 7-8

• Petrescu, V. Al., „Mănăstirea Cernica, centru de cultură bisericească şi artă monahală”, în BORom XC (1972), 3-4

• "Manuscrise de la Cernica" de Stănculescu, Nela, prof. și „Mănăstirea Cernica”, în: G.Bis. XXVIII (1969), nr. 7-8

• "Istoria Mănăstirii Cernica", în: BORom XXII (1898-1899), nr. 10

• Bulat T. G., prof. - "Documente rămase de la Sf. Episcop Calinic în legătură cu mănăstirile", în: Mitropolia Olt XX (1968), 5-6

• Bălaşa - "Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului şi biserica «Sf. Apostoli» din Craiova", în: Mitropolia Olt XX (1968), 9-10

• Arhim. Anastasie Baldovin - "Viața și nevoințele cele monahale ale Preacuviosului Episcop al Râmnicului. Noului Severin", BOR, XXII (1898-1899)

• Prof. Niculae Şerbănescu - "Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului", în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXVI (1968), nr. 3-6

• "Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România. (I) Personalități", de Ierom. Marcu Petcu, Pr. Adrian Pintilie, Nicolae Lihănceanu, Ramona-Anca Creţu, Editura Bibliotecii Naţionale A României, Editura Mitropolit Iacov Putneanu, 2011

• "Ucenicia lui N. Grigorescu" în: GBis XXVIII (1969), Nr. 3-4

• Petrescu, Victoria Al., "Din activitatea de stareţ a Sfântului Ierarh Calinic", în: GBis XXVIII (1969), 7-8

În timpul parcurgerii acestor lucrări, au fost extrase diverse fragmente referitoare la mama Sfântului Calinic de la Cernica și chiar la Sfântul Calinic, găsind că este importantă cunoaşterea modului în care Cuvioasa Filoteia și-a crescut propriul fiu ajuns la asemenea culmi de virtute, l-a educat şi l-a condus pe calea credinţei.

În plus, s-au mai examinat unele pagini web [Cum ar fi: aici, Aici , Aici  ], din care s-au extras, de asemenea, citate valoroase și felurite fotografii, la toate acestea adăugându-se contactarea unor persoane, în vederea obţinerii de noi informaţii. Astfel, Părintele Nicolae Proteasa, directorul Seminarului din Râmnicu Vâlcea - sfânt lăcaş de care s-a îngrijit, de asemenea, şi Sfântul Calinic, fost Arhiereu al Râmnicului, și unde s-ar fi putut găsi informații prin arhivele episcopiei – după cercetarea unora dintre arhivele locale şi a bibliotecii, ne-a pus la dispoziţie două cărţi importante ce fac trimitere la Sfântul Calinic:

1. "Un Sfânt printre oameni" de PS Gherasim Cristea, editura Sfintei Episcopii a Râmnicului, 1996

2. "Biserica Ortodoxă Română, buletinul oficial al Patriarhiei Române", martie-mai 1968, editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, anul LXXXVI, Nr. 3-5 - apărut la împlinirea a 100 de ani de la mutarea la Domnul a Sfântului Calinic de la Cernica

Pentru a putea înțelege mai bine sensul căutărilor ce au urmat, vom prezenta pentru început, pe scurt, viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, viaţă influenţată permanent de învăţăturile de care a avut parte ca fiu al Cuvioasei Filoteia.

"Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, este pomenit pe data de 11 aprilie. Acest Sfânt Părinte s-a născut la 7 octombrie 1787, în suburbia Visarion din Bucureşti, numindu- se Constantin. De timpuriu intră în Mănăstirea Cernica, fiind călugărit în 1808, numindu-se Calinic. E hirotonit diacon şi preot şi, în scurtă vreme, ajunge duhovnicul mănăstirii, iar mai apoi stareţ al ei. Rămâne în acest lăcaş până în toamna anului 1850, când e ales episcop al Râmnicului. Ca stareţ şi episcop s-a arătat bun gospodar. A zidit şi a refăcut biserici şi s-a îngrijit de buna lor stare. A fost ctitorul Mănăstirii Frăsinei din munţii Vâlcii. La Râmnic a stat până în 1867, când, simţindu-se bolnav, s-a reîntors la Cernica, unde s-a stins după aproape un an, la 11 aprilie 1868, fiind înmormântat în tinda Bisericii Sfântul Gheorghe. Sfântul a fost înzestrat de Dumnezeu cu darul vindecărilor, cu darul prevestirilor, ştiind să se roage fierbinte şi, cu rugăciunea lui, de multe ori a scăpat lavra Cernicăi din nevoi. A fost darnic faţă de cei nevoiaşi, mângâiere pentru săraci şi văduve." ["Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România. (I) Personalități", de Ierom. Marcu Petcu, Pr. Adrian Pintilie, Nicolae Lihănceanu, Ramona-Anca Creţu, Editura Bibliotecii Naţionale A României Editura Mitropolit Iacov Putneanu, 2011, pag. 172 ; Şerbănescu - "Pomeniri de sfinţi români" în: BORom LXXII (1954), 5, p. 528-532.]

Contactând-o pe Doamna preoteasă Elena Crîngaşu, care administrează biblioteca Bisericii Sfântul Visarion din București, unde Sfântul Calinic a fost botezat, am aflat, din nou cu dezamăgire, că nu dispune de nicio informație referitoare la acest eveniment, deși a fost unul important. În plus, Părintele Doctor Nicolae Crîngașu, parohul Bisericii Sfântul Visarion din București, a afirmat că nu a găsit nici în arhive vreo informație legată de mama Sfântului Calinic, şi nici măcar de Sfânt, menţionând că personal aflase despre botezul Sfântului Calinic doar din Viața scrisă a acestuia, și nu din alte documente.

Pentru continuarea cercetării, ne-am interesat la Profesorul Universitar de Istorie Bisericească, Dr. Gheorghe F. Anghelescu, ce a efectuat căutări vaste în domeniu, însă rezultatele cercetării sale nu au adus niciun element nou față de ceea ce descoperisem deja, îndrumându-ne în schimb către Arhivele Naționale, loc în care, date fiind regulile stricte privind cercetarea documentelor, nu ne-am bucurat de acces.

Din mai multe surse, am reuşit totuşi să aflăm, între timp, că binecunoscutul Domnitor Nicolae Mavrogheni avusese legături prietenești cu Sfântul Ierarh Calinic. Așa încât, cu speranţă am solicitat ajutorul domnului Consilier al Parohiei Mavrogheni din București, care ne-a îndrumat către Părintele Paroh Radu Petre Mureșan, profesor la Facultatea de Teologie din București. Părintele a solicitat, la rândul său, accesul la sursele de informație ale facultății, din moment ce în arhivele parohiei sale nu s-a găsit niciun document util cercetării. Cu toate acestea, şi aici căutarea pare să fi fost zadarnică, deşi observam cum orice pas făcut pe această cale, fie el cu rezultate pozitive sau nu, în adunarea de date, ne apropia mai mult de viaţa de cuvioşenie propovăduită de Biserică - prin astfel de contacte cu oamenii credincioşi şi prin discuţiile purtate cu dânşii pe teme legate de oameni sfinţi, desăvârşiţi prin câştigarea atâtor virtuţi înalte - chiar dacă în continuare rămăseserăm atât de avizi după informaţie.

În mod minunat însă, una dintre cele mai valoroase informații referitoare la Maica Filoteia aveam să o aflăm dintr-o monografie care nu părea să aibă vreo legătură cu subiectul nostru. Este vorba despre: lucrarea "Buești-Ialomița - contribuții monografice", publicată la Editura Destine în anul 2016, sub semnătura Părintelui Adrian Lucian Scărlătescu, preot la Catedrala din Urziceni, din judeţul Ialomița, aparţinând de Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor. Ştiam, totuşi, că monografia făcea referire, după cum o arată şi titlul amintit, la o ctitorie, dintre cele multe, a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. În interiorul acesteia, ni se aminteşte că Biserica din Buești a fost ctitorită de Sfântul Calinic, în anul 1843; la început a slujit acolo Părintele Nicandru (bun muzicant și cel mai bun și mai apropiat sufletește prieten al Sfântului Calinic), care a reparat biserica în 1848 și căruia Sfântul i-a cunoscut sfârșitul. Moșia Buești a fost dată Mânăstirii Cernica de către Gheorghe Știrbei. În 1847, Sfântul Calinic a dăruit bisericii un clopot, furat ulterior de nemți, în 1916. La proscomidiarul bisericii se află un pomelnic, inscripționat în piatră cu litere chirilice în relief: "Calinic Arhimandrit cu toată Sinodia, Ioanichie Arhiereu, Gheorghe, Ioan, Lucsandra, Antonie, Filoteia Monahia, Pimen Ieromonahul, Ioachim Ieromonahul, Elisabeta Monahia" ["Monografia Bisericii Buești, Ialomița", Pr. Adrian Lucian Scărlătescu, p. 34, Editura Destine, 2016]. Această ultimă informație ne dezvăluie iubirea şi cinstirea pline de recunoştinţă pe care Sfântul Calinic le-a avut faţă de părinţii săi, pomenindu-i în întreaga sa viaţă - Antonie și Filoteia Monahia.

Tot astfel, pe parcursul derulării studiului nostru, din una dintre discuțiile purtate cu Maica Emanuela de la Mânăstirea Pasărea, am aflat că, în "Miscelaneie de literatură monahală", colecția de la Mânăstirea Cernica, aflate astăzi la Biblioteca Academiei, se află o semnătură de mână a Maicii Filoteia, peste care Monahia Emanuela a dat absolut întâmplător.

Desigur, există posibilitatea ca parcurgerea unor ducumente mai vechi, care se găsesc la Arhivele Naţionale şi al căror titlu ne-a atras atenţia, dar la care accesul este de asemenea limitat, să ajute la descoperirea unor noi informații prețioase referitoare la Maica Filoteia, dintre care amintim: [http:/arhivelenationale.ro/]

1. Despre reclamația unei maici, din 1828, către București în legătură cu schimbarea stareței - Id=2059380;

2. Recomandarea Sfântului Calinic – numirea Maicii Eupraxia în locul Maicii Iustina - ID=2059379;

3. Despre Mânăstirea Pasărea, București - Id=311211 ; Id=2059379;

4. Despre Mânăstirea Pasărea, 1833 - boala unei maici (Ploiești), doctorul Megheş, Id=606101;

5. Scrisoarea Maicii Iustina prin care cere să fie înlocuită, în 1828 ; Id=2059378;

6. Despre Mânăstirea Pasărea - Id=355205;

7. Despre Mânăstirea Pasărea, de Stănoiu Damian - Id=538556;

8. Fotografie de grup dăruită arhivei, de o maică - Id=1494919;

9. Eufimia, de la Mânăstirea Pasărea, atestă că a primit de la iconomul Episcopiei Buzăului 2000 de lei – Id=2079382.

Între toate acestea, cel mai important document pare a fi cel listat de noi în poziţia 4, Despre Mânăstirea Pasărea, 1833 - boala unei maici (Ploiești), semnat de doctorul Megheş, cu numărul de arhivare web în cadrul Arhivelor Naţionale 606101, întrucât face trimitere exact la anul mutării la Domnul a Cuvioasei Maici Filoteia, caz în care, dacă persoanele coincid, datele pe care documentul le înregistrează ar putea fi de ajutor în identificarea sfintelor sale moaşte, între cele aflate în osuarul Mânăstirii Pasărea.

În unele înscrisuri, numele de Filoteia adoptat în realizarea lucrării de față apare sub forma de Filofteia, alegând ca în citatele respective să lăsăm textul neschimbat.

1.2 Descoperiri... Mântuirea subiectivă, după modelul de trăire a Cuvioasei Filoteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica

Pe baza lucrărilor examinate, s-au notat numeroase elemente însemnate despre Cuvioasa Maică Filoteia, o publicaţie de bază în identificarea anumitor informaţii fiind Patericul Românesc, semnată de binecunoscutul Arhimandrit Ioanichie Bălan: "Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia ‒ mama Sfântului Calinic de la Cernica ‒ era de loc din Bucureşti, fiică de părinţi credincioşi. Din botez se chema Floarea. Căsătorindu-se cu un tânăr plin de frica lui Dumnezeu, anume Antonie, din cartierul Sfântul Visarion, au dat naştere la patru copii. Cel mai mare a ajuns preot de mir. Apoi s-a retras într-o mănăstire şi s-a călugărit cu numele de Acachie. Copilul cel mai mic, numit din botez Constantin, a fost dat la învăţătură pentru a deveni tot preot. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1807 a intrat în Mănăstirea Cernica. Mai târziu a devenit stareţ şi episcop de Râmnic. Apoi, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Văduva Floarea, rămasă fără soţ şi fără copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca soră în Mănăstirea Pasărea de lângă Bucureşti. Aici a fost dată în grija unor maici bătrâne de la care a deprins nevoinţa vieţii călugăreşti. Apoi, cu binecuvântarea stareţului de atunci al Cernicăi, arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsă în schima monahală, cu numele de schimonahia Filoteia. Mai trăind câţiva ani la Mănăstirea Pasărea şi nevoindu-se mult în rugăciune şi ascultare, schimonahia Filoteia s-a mutat la veşnica odihnă, înainte de anul 1840. Rămăşiţele sale pământeşti se odihnesc în cimitirul mănăstirii." [Arhimandrit Ioanichie Bălan, "Patericul românesc", Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 355-356] Aici se încheie şirul datelor oferite de Părintele Ioanichie despre Cuvioasa Maică Filoteia, cunoscute la data încheierii lucrării sale magnifice care cuprinde vieţile Sfinţilor Părinţi de pe teritoriul românesc. Fragmentul citat ne ajută să înaintăm pe calea cunoaşterii virtuţilor maicii Sfântului Ierarh Calinic, identificând-o ca fiind fiică de părinți de neam credincios, maică iubitoare de fii, crescându-i pe aceştia în frica de Dumnezeu. Rămasă văduvă, aceasta a ales calea călugăriei, dorindu-şi şi căutând mântuirea, renunţând la viaţa sa lumească, fiindu-ne astfel model vrednic de urmat.

Un alt element care ne-a provocat bucurie prin descoperirea lui, a fost şi aflarea datei și locului trecerii sale la Domnul, pentru care cităm: "Pruncul a primit la botez numele de Constantin, naşă fiindu-i Ruxandra (Lucsandra) Văcărescu, născută Ruset (Rosetti), soţia banului Barbu Văcărescu. Despre tatăl său informaţiile lipsesc. În schimb, dintr-o însemnare a Sfântului Calinic aflăm despre evlavioasa sa mamă că, spre sfârşitul vieţii, s-a călugărit la Mănăstirea Pasărea, primind tunderea întru schimonahie şi numele de Filoteia. A răposat în chilia sa de la Mănăstirea Pasărea la 8 noiembrie 1833" [sursa] (de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil).

Aceeaşi sursă ne dezvăluie cum: "Măsura evlaviei părinţilor ne-o descoperă faptul că doi dintre fiii lor au îmbrăţişat viaţa monahală: alături de Sfântul Calinic, fiul cel mare al familiei, preot de mir, rămânând văduv, a depus voturile monahale cu numele de Acachie, trecând la cele veşnice la 17 martie 1831, în Mănăstirea Cernica. Odată cu credinţa picurată în suflet de părinţii săi, copilul Constantin şi-a înnobilat sufletul cu învăţătura, studiind în şcolile bucureştene care funcţionau în această epocă pe lângă biserici". Din acestea rezultă cu măreție smerenia, iubirea și credința adevărată, atât a Cuvioasei, cât și a soțului său, Antonie, care aflăm că "era un tânăr plin de frica lui Dumnezeu" [Arhimandrit Ioanichie Bălan, "Patericul românesc", Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 355-356].

Pe aceeaşi temă, Arhimandritul Anastasie Baldovin ne aduce noi lămuri, scrierile sale conţinând mai multe pasaje însemnate: "Sfântul Calinic s-a născut la 7 octombrie 1787, în oraşul Bucureşti, în suburbia Sfântul Visarion, uliţa Lefterescu, din părinţi români, buni patrioţi şi buni creştini [...] boieri de neam, cinstiţi şi temători de Dumnezeu, Antonie şi Floarea Antonescu. Călugărindu-se apoi la Mânăstirea Pasărea, mama a devenit schimonahia Filofteia, răposată la 8 noiembrie 1833. Din botez s-a chemat Constantin şi numele l-a primit de la naşa sa Lucsandra Văcărescu, soţia banului Barbu Văcărescu şi mama poetului Ienăchiţă Văcărescu." [Arhim. Anastasie Baldovin, "Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin", în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899), p. 1016; Prof. Niculae Şerbănescu, "Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului", în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXVI (1968), nr. 3-6; Athanasie Mironescu, "Istoria mănăstirii Cernica", 1930, p. 173.; Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, "Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti", E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 "Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul".] Drept urmare, lucrarea ne inspiră faptul că Monahia Filoteia, alături de familia pe care a înfiripat-o, a locuit, cel mai probabil, aproape de Biserica Sfântul Visarion, din București. Dânsa și soțul ei erau "buni patrioţi şi buni creştini, boieri de neam, cinstiţi şi temători de Dumnezeu", fiind prieteni destul de apropiați cu familia Văcărescu.

Mai aflăm că: "A fost crescut de mic, înr-un mediu creştin, cu mângâierea rugăciunii, sub ochiul veghetor al unei mame evlavioase iubitoare de copii, în cinstirea şi dragostea de Dumnezeu şi de oameni. La vârsta potrivită, viitorul episcop a fost dat de către părinţii săi la învăţătura cărţii în şcoalele române ce erau pe acel timp în Bucureşti, unde, pe lângă ştiinţele ce se predau în şcoli atunci, a învăţat şi limba elină. Urmând unei lăuntrice chemări a Sfântului Duh, Care petrecea într-însul de la naşterea sa, tânărul şi-a lăsat părinţii, ca Avraam patria. Înainte de a fi împlinit vârsta de 20 de ani, s-a îndreptat pentru totdeauna spre Mânăstirea Cernica." [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul.; Arhim. Anastasie Baldovin, “Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin”, în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899) , p. 1017] Toate calităţile enumerate mai sus şi principiile de viaţă ale Cuvioasei Filoteia ne învață şi ne conduc părinteşte, ghidându-ne spre țelul suprem, mântuirea subiectivă, atât prin naşterea şi creşterea de copii în frica lui Dumnezeu, cât şi prin viaţa de o cuvioşenie sporită, în chip îngeresc, în mânăstire.

Este esențial de știut că, la ctitoria amintită a vornicului Cernica Ştirbei, „de mic îi condusese paşii mama sa, îndemnându-l să preţuiască pe stareţul Gheorghe şi pe ucenicii lui, crescuţi în duhul monahal atonit al fericitului stareţ Paisie de la mănăstirea Neamţu" [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul]. Prin urmare, Maica și-a purtat copiii pe calea spre biserică încă din pruncia lor fragedă, îndreptându-i nu la întâmplare, ci în mod expres către Sfânta Mânăstire Cernica, acolo unde duhul monahal era unul atonit, deci cu un grad înaintat de rugăciune și nevoinţă – valoros model pentru copiii săi.

Revenind la scrierea Părintelui Ioanichie Bălan amintită anterior, acum putem înţelege mai uşor de ce acesta notează ca fiind important faptul că la Mânăstirea Pasărea, după fondarea ei „s-au nevoit multe din rudele părinților de la Cernica" [Arhimandrit Ioanichie Bălan, "Patericul românesc", p. 337], referirea bineînţeles incluzând şi cazul Maicii Filoteia, mama Sfântului Calinic.

Sfântul Calinic însuşi avea să rostească, în cuvântul de învățătură adresat obștii de la Cernica, în ziua plecării sale în Episcopia Râmnicului: "Că niciun lucru nu este mai dulce decât creșterea în căminul părintesc [...], iar mai vârtos înțeleg cuvântul meu cei ce au gustat din acest pahar" - făcând analogie între căminul părintesc și mânăstirea de metanie, ridicând astfel la rang îngeresc vieţuirea în propria sa familie.

Tot despre aceasta ne vorbeşte, puţin mai pe larg de această dată, şi următorul fragment descoperit în unul dintre Buletinele oficiale ale Patriarhiei Române, publicat cu mulţi ani în urmă: "Este posibil ca în copilăria și adolescența sa, Sfântul să fi fost dus de mama sa la Mânăstirea Cernica, unde, în acea vreme, înflorea, prin Starețul Gheorghe și ucenicii lui, duhul monahicesc al fericitului Stareț Paisie. Impresia pe care viața îmbunătățită de aici va fi făcut asupra sufletului său, atmosfera de evlavie din casa părintească, întâmplările nenorocite abătute asupra Capitalei pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor - ucideri, jafuri, cutremure de pamânt, năvaliri de oști străine etc - ce-l vor fi încredințat din destul de deșertăciunea celor omenești, precum și 'pornirea sa firească' spre cele sfinte și îndemnul Sfântului Duh 'Care petrecea într-însul de la nașterea sa' l-au făcut ca atunci când zorile tinereții i se deschiseseră de-a binelea, el - urmând și unei lăuntrice chemări - să-și lase și să intre, pentru totdeauna, în Mânăstirea Cernica, unde pe atunci. viețuitorii ei cu adevărat viețuiau viață duhovnicească și unde, poate, fratele său mai mare, Acachie, era deja închinoviat" ["BOR - Buletinul oficial al Patriarhiei Române 3/5 (martie - mai) 1968", pag. 356-357]. Ideea familiei puternic creştine se pare că a marcat viaţa Maicii Filoteia şi a copiilor săi, aceştia urmând cu mare drag poruncile Domnului și vieţuind după modelul Familiei Sfinte.

Interesant și deosebit de frumos este faptul că: "Numele Maicii, mirenesc, Floarea, apare trecut frecvent în pomelnicele Sfântului Calinic: Pomelnicul Schitului Frăsinei [...] și Pomelnicul scris de Sf. Calinic pe pagina 78 a unui Liturghier tipărit la București în 1833, acum aflat în Casa memorială Sfântul Calinic de la Cernica, din Mânăstirea Cernica." ["BOR - Buletinul oficial al Patriarhiei Române 3/5 (martie - mai) 1968", pag. 354]

Anastasie, ucenicul Sfântului Calinic, a lăsat, ca solemnă mărturisire pentru ortodocși, şi el, un ultim cuvânt, în care se face trimitere din nou la maica Sfântului Calinic: "Declar pe conștiința mea, ca arhimandrit și duhovnic ce sunt eu, păcătosul, și în numele adevărului adevărat, că acest Sfânt Episcop Calinic, cum a ieșit din pântecele maicii sale, tot așa a intrat în pântecele pământului" ["Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica - Viața, Minuni, Acatist"] - referindu-se și certificând astfel smerenia și respectarea votului sărăciei al Sfântului Calinic, împărtășit şi moştenit prin smerenia maicii sale Filoteia.

Tot prin manevrarea mai multor date şi din parcurgerea unor documente, am dedus că este foarte posibil, ca în 1821, când o răscoală împotriva turcilor a avut loc în zonă, ocazie cu care Sfântul Calinic a găzduit mulți bucureșteni în Mânăstire, maica acestuia să fi fost deja membră a cinului monah, aflându-se în Mânăstirea Pasărea, unde "se nevoiau îndeosebi rudele călugărilor din mânăstirea Cernica" ["Vetre de Sihăstrie Românească" - Arhim Ioanichie Bălan].

Cu toate acestea, un detaliu important din viaţa Mânăstirii Pasărea, pe care l-am aflat dintr-o variantă a Acatistului Sfântului Calinic ["Viața și acatistul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica", Editura Agapis, 2002, pag 16], este acela că, în 1821, Sfântul Calinic, răscumpărând o călugăriță din Mânăstirea Pasărea, ce a fost răpită de un pașă turc, le-a mutat pe maici, de la Pasărea la Mânăstirea Snagov - mutare care cel mai probabil a vizat-o şi pe maica sa, Filoteia.

De asemenea, o "Notiță a Sfântului Calinic", apărea cu mulţi ani în urmă publicată sub semnătura lui Nicolae Iorga, în "Revista Istorică", aceasta fiind mai puţin cunoscută, în care Sfântul însuşi semna: "1833 noiembrie 8 a răposat maica mea Filoteia Schimonahia în Schitul Pasărea" [Notiță a Sf. Calinic, publicată de N. Iorga, în "Revista Istorică", VIII (1922), p. 78 ; "BOR 3/5 - Buletinul oficial al Patriarhiei Române (martie - mai) 1968", pag. 354].

Interesant este că, în Viaţa și Acatistul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, se arată: "Încă de tânăr [...] cel mic le-a urmat pilda (mamei și fratelui)" ["Viața și acatistul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica" Editura Agapis, 2002] - din care rezultă că Sfântul Calinic s-ar fi călugărit după ce mama și fratele său luaseră calea monahismului mai înainte deci de ziua de 18 martie 1807 (ziua în care Sfântul Calinic intra în mânăstire)...

Acatistul Sfântului este, de asemenea, cel care ne aminteste şi că "Iubirea de mamă l-a învăluit cu o nespusă dragoste și duioșie din cei dintâi ani ai copilăriei. Binecredincioasa Floarea a îngenunchiat cu micul Constantin înaintea Sfintei Icoane și l-a învățat cele dintâi rugăciuni. Astfel, Constantin a aflat despre bunătatea Prea Sfintei din icoană cu Pruncul în brațe, și până la sfârșitul vieții a îngenunchiat și s-a rugat înaintea Ei, cu aceeași credință si nădejde" ["Viața și acatistul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica" Editura Agapis, 2002]. Monahia Filoteia, binecredincioasa maică, a fost cea prin care astfel, Sfântul Calinic avea să ajungă marele Ierarh pe care îl cinstim noi astăzi, fiind îndrumat pe pașii cărării celei înguste și anevoioase, către frumuseţea nemăsurată a Raiului.

Tocmai pentru aceasta, adresându-ne noi Sfântului Calinic, în cântări, rostim: "Văzând noi, smeriții, pe părinții tăi cucerindu-se și afierosindu-se Domnului și știindu-te noi pe tine, sfinte, că din brațele maicii tale ai avut inima locaș al Preasfântului Duh, prin care te-ai dovedit mare, între aleșii lui Dumnezeu, pentru aceea și noi, ca unii ce în Dumnezeu viem, trăim și ne mișcăm, împreună cu părinții tăi aducem Domnului toată slava, cinstea și închinăciunea..." ["Acatistul Sf. Calinic"], mărind într-un glas această familie binecuvântată de Dumnezeu, model pentru dobândirea mântuirii.

Preotul Şerbănescu Niculae, într-o lucrare dedicată Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica realizată în anul 1968, amintea, în legătură cu Episcopul Râmnicului: "Constantin Antonescu era din neam boieresc, părinţii săi Antonie şi Floarea având multe legături cu familiile de seamă din Bucureşti" [Şerbănescu, Niculae, preot, „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului 1868-11 aprilie-1968”, în BORom LXXXVI (1968), 3-5, p. 353-395.]. Aceeaşi sursă continuă: "Făcând parte dintr-o familie înstărită, Sfântul Calinic a beneficiat de învăţătură", întărind de asemenea: "Este posibil ca, în copilărie, Sfântul, împreună cu evlavioasa lui mamă, să fi mers la Mănăstirea Cernica, unde să fi rămas impresionat de viaţa duhovnicească a stareţului Gheorghe şi a ucenicilor săi".

Așadar, Sfințita Maică Filoteia ne rămâne pildă de mântuire ce trebuie urmată, învăţând, asemenea pruncilor ei, la rândul nostru, dragostea de credinţă şi de fapte bune, alegerile bune pe care suntem chemaţi să le facem în viaţă, cinstirea valorilor şi moştenirilor părinteşti mai ales de natură duhovnicească, evitând astfel reluarea unor greşeli ale trecutului.

Iată şi câteva lucruri inedite legate de Sfântul Calinic de la Cernica, despre care am considerat că merită să fie împărtăşite, chiar dacă puţin schematizat, convinşi că ceea ce Dumnezeu dăruieşte în cadrul unei lucrări (de cercetare) nu trebuie să se limiteze doar la subiectiva noastră apreciere, prezentând deopotrivă prin fiu modelul maicii sale:

1. "Chiar şi din acte […] se poate constata că Sfântul Calinic, marele ierarh, a trăit sfinţenia nu ca pe o izolare de lume, ci ca pe o dăruire deplină din iubire pentru semeni; aceasta este o revărsare de lumină şi de har, o lucrare permanentă a lui Dumnezeu pentru oameni şi prin oameni." ["Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti", E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul]

2. "Deşi tânăr, Sfântul Calinic a ajuns de fapt, căci bătrânul stareţ Dorotei îi încredinţase lui obştii" [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul; Pr. prof. Niculae Şerbănescu, ibidem, p. 359. Viaţa şi faptele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, cit., Bucureşti, 1976, p. 15]

3. Luând "asupra sa această povară grea pentru vârsta sa cea fragedă, îndată şi-a pus toată nădejdea numai în Dumnezeu" [Arhim. Anastasie Baldovin, “Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin”, în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899), p. 1017-1018]

4. "Obişnuia ca pietrele sau cărămizile de la cheile de boltă din vârful turlelor să le pună el însuşi ("Piatra din capul unghiului" – Petru 2, 6), îmbrăcând şorţul de zidar şi suindu-se pe schele cu mistria în mână, cum a fost la Sfântul Gheorghe de la Cernica, la mănăstirea Pasărea şi la catedrala episcopală de la Râmnic." [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul]

5. "Timp de peste 31 de ani cât a stăreţit Sfântul Calinic a făcut din mănăstirea Cernica un colţ de rai, o mică grădină a Maicii Domnului, strălucind de lumină şi pace, de rugăciune în smerenie şi muncă tăcută, de milostenie." [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul]

6. "În 1846, neobositul stareţ a început să zidească biserica schitului Pasărea, care s-a târnosit un an mai târziu." [Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 520-542 Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul]

7. "Viaţa neobositului ostaş al Domnului impresionează cu neobişnuitele asprele lui înfrânări. Nu avea nici 20 de ani când .[…] Îşi prelungea posturile până la limita puterilor trupeşti. Odată, cu blagoslovenia duhovnicului său, n-a mai luat nimic în gură de la Duminica lăsatului de carne până la Paşti, cu excepţia unei jumătăţi de prescură în Joia canonului celui mare. Altă dată, într-o vară, n-a mâncat de 40 de zile, decât seara câte o felie de pepene şi câteva poame, ca să-şi potolească setea. În afară de posturile ce şi le lua adesea, începând din 1820, vreme de aproape 50 de ani, n-a mâncat nici carne, nici peşte, ci doar legume, fără untdelemn, şi din acestea doar o dată pe zi: unt de vacă, brânză şi lapte gusta numai sâmbăta câte puţin ca să biruiască mândria. În general, în cursul întregii sale vieţi, …" [Arhim. Anastasie Baldovin, “Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin”, în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899), p, 1018.; Monahul Casian Cernicanul, p. 87-90, 129.]

8. "Atâta era de blând şi smerit cu inima, încât credea cineva că are în faţa sa un înger ceresc cu care vorbeşte, iar nu un om pământesc." [Arhim. Anastasie Baldovin, “Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin”, în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899),p. 1028-1029; Pr. prof. D. Stăniloae, “Predică rostită la 24 octombrie 1955 cu ocazia canonozării Sfântului Ierarh Calinic la mănăstirea Cernica”, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXIII (1955), nr. 11-12 p. 1166-1167.]

9. "Pe lângă darul citirii în sufletele şi în gândurile oamenilor, în Sfântul Calinic s-a sălăşluit şi harisma dumnezeiască a facerii de minuni." [Monahul Casian Cernicanul, în "Glasul Bisericii", XVII, nr. 8, p. 96, 101]

10. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl aprecia şi-l iubea: "Episcopul Râmnicului, Calinic este adevăratul şi sfântul călugăr al lui Dumnezeu şi ca el altul nu mai este în toată lumea." [Arhim. Anastasie Baldovin, “Viaţa şi nevoinţele cele monahale ale Precuviosului Episcop al Râmnicului-Noul Severin”, în «Biserica Ortodoxă Româna», XXII (1898-1899), p. 1030]

11. "În data de 25 Oct, 2018 Moaştele Sfântului Calinic de la Cernica au zăbovit în biserica Parohiei "Sfântul Visarion" din Capitală, spre binecuvântare şi fericită aducere aminte botezului pruncului Constantin, viitorul monah cu viaţă sfântă, în vechiul locaş al acestei parohii" (sursa).

12. Din dragostea pentru biserica în care a fost botezat, Sfântul Calinic a adus daruri bisericii un Sfânt Chivot argintat, făcut după dorința și dragostea lui, având gravat pe ușa frontală pe Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei, iar pe laterale, pe Sfinții Haralambie și Mina. Totodată, Sfântul Calinic dăruiește bisericii o serie de minee, semnate de el însuși.

13. A urmat cursurile unei şcoli româneşti de pe lângă o biserică (Colţea, sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învățând şi limba greacă.

14. "Locuința lui ajunsese metoh al săracilor" ["Viața și acatistul Sf. Ierarh Calinic de la Cernica" Editura Agapis, 2002, pag 27]

15. A scris "Plângere" pentru monahi și unele însemnări de "Cronică" asupra întâmplărilor din 1821

16. "Îşi supunea trupul ca să-şi mântuiască sufletul" [Şerbănescu, Niculae, preot, „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului 1868-11 aprilie-1968”, în BORom LXXXVI (1968), 3-5, p. 353-395.]

Iar noi, parcurgând această lucrare, să urmăm pilda familiei minunate și să încercăm, la rândul nostru, să ne îndreptăm câte puţin, spre a ajunge mai aproape de Dumnezeu, Tatăl nostru, fără a risca vreodată, din necunoaştere, o nefericită îndepărtare.

1.3 Cuvinte de învățătură

1. Despre trezvia pe calea mântuirii - Preacuvioasa Schimonahie Filoteia, maica Sfântului Calinic de la Cernica, le vorbea ucenicelor sale [din mărturisirile directe ale Maicii Ieroteia Matache, viețuitoarea Sfintei Mânăstiri Pasărea, către Stavrofora Mihaela Costache, actuala stareță a Mânăstirii: câteva îndemnuri primite prin Tradiție de la înaintașele noastre, care au fost preluate și de Preacuvioasa Schimonahie Filoteia, maica Sfântului Calinic de la Cernica, păstrate până în zilele noastre]:

Intrăm în Mânăstire cu marea dorință de mântuire, dar trecerea timpului se poate să o stingă. Trebuie degrabă să reaprindem în noi această dorință, nelăsând ca ea să slăbească.

2. Despre căutarea permanentă a lui Hristos, spunea:

Mântuitorul ne dăruiește mântuirea - mărturisită de numărul nesfârșit al mulțimii celor mântuiți și slăviți în Ceruri. Cu atât mai mult, văzând cu ochii noștri nenumăratele fapte minunate săvârșite pentru mântuirea noastră, ar trebui să-L lăudăm și noi pe Dumnezeu. Să nu căutăm nimic altceva. El are totul, și tot ceea ce are El este al nostru. Bucuria, puterea, mintea, frumusețea, pacea - toate ne sunt pregătite, numai să ne alipim de El cu toată ființa, cu toată sinceritatea.

Să nu slăbim în acestea, chiar dacă lucrarea de împlinire a lor cere asprime. Doar așa vom ieși biruitoare din năvălirile care ne împresoară de la lume, de la trup, de la faptele noastre necugetate, de la obiceiurile noastre rele, de la patimi, de la vrăjmașul mântuirii noastre. Neîncetat să mărturisim, atât în culcare, cât și în sculare că suntem ale lui Dumnezeu. Aceasta să devină cea mai înaltă preocupare pentru sufletele noastre, o căutare, o doxologie plină de recunoștință către El. Astfel, ne vom învrednici și de frumusețea și de bucuria veșnică.

3. Le sfătuia pe ucenicele sale și pe celelalte monahii:

Să luăm aminte, să nu facem de rușine înalta chemare la care am fost rânduite. Să renunțăm la toate cele lumești. Să le căutăm și să le dorim pe cele care aparțin locului Mânăstirii noastre: blândețea, pocăința, curăția inimii și mult îndurătoarea și sfânta răbdare, dar mai cu seamă ascultarea.

Și așa, dobândind aceste virtuți, să ne păstrăm sufletele noastre sus, neclintite în a purta jugul pe care ni l-am asumat. Iar când ispitele fac să slăbească puterile noastre, este de ajuns să ne îndreptăm privirea către El, către Maica Domnului, care este Mijlocitoare și Aleasă Mângâietoare, și așa să primim odihnă, bucurie și pace.

4. Altădată, sfătuia:

Să ne rugăm Maicii Domnului, să ne dăruiască putere și răbdare să rămânem neclintite în slujirea noastră de soră, de monahie, acolo unde Dumnezeu ne-a chemat și ne-a așezat pe fiecare.

5. Despre Schimonahia Filoteia, maica Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, povesteau ucenicele sale că le povățuia să citească foarte des rânduielile vieții monahale. Apoi, Preacuvioasa adăuga:

Să ne păzim toate simțirile sufletești și trupești, astfel încât să nu-i ispitim nici pe alții (pe surorile noastre în Domnul) și nici pe noi înșine.

6. Despre ascultare, Schimonahia Filoteia învăța:

Să facem ascultare din toată inima, cu toată sinceritatea și cu frică de Dumnezeu;

Ascultarea ne dă puterea de a ierta, de a ne smeri;

Ascultarea este puternică și te ajută în urcușul spre mântuire - atunci când niciodată nu spui NU. Iar Dumnezeu îți va face un dar foarte mare, va aprinde inima ta, după darul lui Dumnezeu;

Cel ascultător capătă cununa muceniciei.

7. Și iarăși, continuând cuvântul său despre ascultare, unind-o cu rugăciunea, Schimonahia Filoteia, maica Sfântului Calinic de la Cernica, le spunea monahiilor și credincioaselor care veneau la dânsa:

Ascultarea adevărată, aceasta este: trupul să se ostenească la muncă, iar sufletul să zică "Doamne Iisuse";

Cele mai mari bucurii îți vin, după ce te rogi cu mintea curată și cu inima umilită. Dar tu, în permanență, să spui așa: "Nimic nu sunt".

2. Concluzii

Datele precizate în lucrarea de față ne arată că, dacă urmăm modelul persoanelor sfinte, așa cum în cazul nostru am prezentat-o în mod inedit pe Maica Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, Schimonahia Filoteia de la Mânăstirea Pasărea, ne putem câștiga și noi mântuirea. Modalitățile prin care ne putem îmbunătăți viața dobândind virtuți depind de noi înșine, după aptitudinile, voința și priceperile pe care le avem, iar Maica Filoteia ne învață cum să ne ridicăm viața la cel mai înalt nivel.

Modelul personal are valoare mai mare decât numeroase predici sau mustrări. Asemenea și în cazul Cuvioasei noastre, blândețea, bunătatea, credința neștirbită de vicisitudinile vieții, evidențiate prin virtuțile dobâdite și lăsate moștenire, au avut o deosebită importanță în pregătirea și formarea spirituală a multora, începând cu propiii copii, continuând cu ucenicele din mânăstire - iar aceasta o arată viețile și faptele mărețe pe care le-au realizat, și, în mod cu totul special, minunile săvârșite de Sfântul Calinic - lucrarea ei lăsându-și încă amprenta și asupra noastră, a celor care vrem să o cunoaștem și să o urmăm.

În urma studiului pe care l-am efectuat timp de mai multe luni, mergând pe "urmele" sfinților, am remarcat, în mod excepțional, discreția cu care și-a petrecut viața monahia Filoteia, mai întâi ca fiică, apoi ca soție credincioasă, ca mamă și apoi ca monahie. Deși provenind dintr-o familie înstărită, ea a considerat că averea cea Cerească este mai importantă decât cea pământească, dezlegându-se de legăturile materiale, dezrobindu-se de păcate, ca să își poată îndrepta cugetul spre adevăratele valori spirituale.

Dovezile viețuirii sale exemplare nu sunt înscrisuri, acte, lucruri materiale, ci însăși familia pe care i-a rânduit-o Dumnezeu: copiii pe care i-a educat creștinește și i-a îmbogățit duhovnicește, ducându-i până la desăvârșirea Sfinților cu care acum se bucură în Cămările de taină ale Raiului și de unde pot vedea Chipul Slavei Celei Negrăite, rugându-se pentru noi.

Monahia Filoteia se alătură, pe de o parte, celorlalte mame sfinte: Împărăteasa Elena - mama Sfâtului Constantin, Sfânta Sofia - mama Sfintelor Pistis, Elpis și Agapis, Sfânta Cuvioasă Euvula - mama Sfântului Pantelimon, Sfânta Teopista - mama Sfinților Agapie și Teopist, sau Sfânta Emilia - mama Sfinților Vasile cel Mare, Petru, episcop al Sevastiei, a Sfântului Grigorie al Nissei, Navcratie, pustnic și făcător de minuni și a Sfintei Macrina, iar pe de altă parte, numeroaselor mame care, după ce și-au crescut și format copiii în duh creștinesc, s-au retras la mânăstire, închinându-se cu totul Domnului: Doamna Oltea - mama Sfântului Ștefan cel Mare, Doamna Teodora Cantacuzino - mama Voievodului Mihai Viteazul, sau Doamna Ecaterina Manase, mama Sfântului Antipa de la Calapodești.

Nădăjduim că această cercetare, atât în domeniul dogmatic cât și în cel al teologiei aplicate, a reușit să sădească în inimile noastre o sămânță de credință, măcar cât un "grăunte de muştar" [Matei 17, 20] și să stârnească în suflete o iubire neatinsă până acum, față de Măicuța Filoteia și față de Dumnezeu.

IMPORTANT: 

Textul de față reprezintă doar o parte din lucrarea originală intitulată: "MÂNTUIREA SUBIECTIVĂ după modelul de trăire a Cuvioasei Filoteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica" [Autor: Anisia-Ecatherina Ion / Prof. Îndrumător: Monahia Mihaela (Costache), Stareța Sfintei Mănăstiri Pasărea / 2023]. 

Lucrarea integrală a fost depusă la Patriarhie, în anul 2023, în vederea alcătuirii Dosarului privind propunerea de canonizare a Sfintei Filoteia, mama Sfântului Calinic de la Cernica, spre slava lui Dumnezeu. 

3. Prezentare foto