Mutarea sfintelor moaște ale Sfinților Mucenici Mihail și sfetnicul Teodor din Cernigov

Zi specială de sfântă amintire: 14 februarie

   Prințul Mihail al Cernigovului și sfetnicul său, boierul Teodor, au fost uciși de han-ul mongol Batu al Hoardei de Aur, în ziua de 20 septembrie a anului 1244. Imediat după aceea, unii creștini ruși evlavioși au luat și păstrat în ascuns sfintele lor moaște. Mai târziu, sfintele moaște ale Sfinților făcători de minuni au fost mutate în orașul Vladimir, apoi la Cernigov, după ce Cernigov-ul a fost cedat polonezilor, în anul 1572.

   La 14 februarie 1578, țarul Ivan cel Groaznic a mutat sfintele  moaște ale celor doi Sfinți, într-o biserică ce le-a fost închinată, în Moscova, cu binecuvântarea Mitropolitului Antonie.

   În anul 1770, sfintele moaște ale Sfinților Mihail și Teodor au fost mutate în Catedrala "Întâmpinarea Domnului".
   Din 21 noiembrie 1774, acestea au fost păstrate într-un locaș ascuns al Catedralei "Sfinții Arhangheli" din Moscova, la Kremlin.

   Sfinții Mucenici și Mărturisitori Mihail și Teodor sunt cinstiți în mod aparte în ziua de 20 septembrie (ziua muceniciei lor), pe 14 februarie (Mutarea Sfintelor lor moaște, în 1578) și în Duminica de dinaintea zilei de 26 august (Soborul Tuturor Sfinților Moscovei).

   Principatul Cernigovului a fost unul dintre cele mai mari și mai puternice state din cadrul Rusiei Kievene. Pentru o vreme, Principatul a fost al doilea cel mai puternic, după Kiev. El s-a constituit în secolul al X-lea și a menținut o parte din caracterul său distinctiv, până în secolul al XVI-lea. Principatul Cernigov era format din regiuni ale Ucrainei, Belarusiei și Rusiei de astăzi.

   Capitala principatului a fost orașul Cernigov. Conform cronicilor primare, înainte de secolul al XI-lea, Principatul era condus de bătrânii unor neamuri locale și voievozi ai Kievului, care erau numiți de Marele Prinț, pentru a colecta tribut de la populația locală, a gestiona procesele judiciare și a apăra ținutul de dușmanii dinafară.

   În anul 1024, Mstislav al Cernigovului, fiul lui Vladimir cel Mare, sosea din Tmutarakan și stabilea dominația asupra Principatului Cernigovului. Mstislav a hotărât ca râul Nipru să fie graniță între sfera sa de influență și cea a fratelui său, Iaroslav cel Înțelept. Începea, astfel, atunci, ridicarea Cernigovului la nivel de centru administrativ de frunte în regiune.

   Sfântul Mihail (Vsevolodovici) a fost Mare Prinț al Kievului (1236-1239; 1241-1243); Prinț al Pereiaslav-ului (1206), de Novgorod-Seversk (1219-1226), Cernigov (1223-1235; 12421246), Novgorod (1225-1226; 1229-1230) și Galiția (1235-1236).

   Dovezile arheologice arată că regiunea Cernigov-ului se bucura de un grad de prosperitate fără precedent în vremea Sfântului, ceea ce sugerează că promovarea comerțului era o prioritate pentru el. Interesele comerciale, în parte, l-au motivat, de asemenea, să preia controlul asupra Haliș și Kiev, care erau rute pe care mărfurile din Valea Rinului și Ungaria treceau în Cernigov. De asemenea, a negociat și încheiat tratate comerciale și alianțe politice cu polonezii și maghiarii. El a redus povara fiscală a novgorod-enilor și le-a acordat boierilor o mai mare libertate politică în raport cu Prințul.

   În timpul invaziei mongole asupra Rusiei Kievene (1237-1242), Sfântul Mihail a fost învins și a trebuit să fugă; în 1246, a fost executat de han-ul Batu.

   Viața Sfântului Mihail al Cernigovului a fost scrisă, după mutarea sa la Domnul, cu descrieri detaliate și amintind mucenicia sa. Nu este foarte clar când a fost scrisă această relatare (cel puțin după recensământul mongol din Suzdal și Novgorod, din 1257-59). Mucenicia Sfântului Mihail este menționată pe scurt în Vechea Recenzie a Primelor Cronici (compilată 1275), în Codexul Laurentian (compilat 1377) și în Codexul Hypatian (compilat 1425), dar textul complet al vieții nu se găsește în aceste manuscrise. Abia în Noua Recenzie a Primelor Cronici a Novgorodului (compilată, 1450) apare o narațiune extinsă a muceniciei sale, afirmând că trupurile celor doi Sfinți, Mihail și Teodor, au fost aruncate câinilor; dar, ca semn al ocrotirii dumnezeiești, ale au rămas neatinse, stâlpi ca de foc ridicându-se deasupra lor. 

   Cronica Nicon (compilată 1550) adaugă și mai mult text la viața Sfântului Mihail, inclusiv informații despre cum mongolii stabiliseră deja un sistem de guvernatori militari și colectori de taxe în toate statele Rusiei Kievene, în 1237-1240.

   Giovanni da Pian del Carpine, un reprezentant papal italian care a călătorit prin ținuturile fostei Rusii Kievene la sfârșitul anilor 1240, nota următoarea relatare a mutării la Domnul a Sfântului MIhail, în "Istoria Mongalorum":

   (...) Când Mihail, unul dintre Prinții Rusiei, a mers să se supună lui Bati, tătarii au încercat mai întâi să-l facă să treacă printre două focuri. După aceasta, ei au spus că ar trebui să se plece, către sud, înaintea lui Ginghis Han, dar el a răspuns că se va pleca bucuros în fața lui Batu și a servitorilor săi, dar nu în fața imaginii unui mort, întrucât acest lucru este nepotrivit unui creștin. 

   Când i s-a spus, în repetate rânduri, prin fiul său Iaroslav, că trebuie să se plece și totuși a refuzat, Batu a poruncit uciderea Prințului Mihail, dacă nu se va pleca. Prințul Mihail al Cernigovului a fost trecut prntre focuri, conform cu vechea tradiție turco-mongolă. 

   Hanul Batu a trimis să fie ucis prin înjunghiere, pentru refuzul său de a se supune altarului lui Ginghis Han în ritualul păgân impus de cuceritor. Prințul a răspuns că 'preferă să moară, mai degrabă decât să facă ceea ce este greșit'. 

   Batu l-a trimis pe Mihail la unul dintre supușii săi, care i-a călcat pieptul cu cizmele, până când Prințul a murit. Între timp, Prințul îl mângâia pe unul dintre slujitorii săi care stătea lângă el, zicând: 'Fii puternic, pentru că pedeapsa ta nu va dura mult și apoi, imediat, va urma bucuria veșnică. 

 

   După aceasta, capul i-a fost tăiat rapid cu un cuțit. Și slujitorului, pentru mărturisirea adevărului, i s-a tăiat capul, cu un cuțit".

   
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna ianuarie 2025.