Mitropolitul Ioan: Avem tot mai mare nevoie de o voce ortodoxă sinodală în fața încercărilor vremurilor noastre
„Nădejdea creștină este mult mai profundă decât optimismul superficial”
Prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare – Patriarhia Bulgară (Procesul-verbal nr. 5 din ședința Sfântului Sinod din 2 octombrie), Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioan de Varna și Velichi Preslav a participat la o conferință academică internațională dedicată Sinodului din Creta (2016). Evenimentul a avut loc la *Les Fontaines* din Gouvieux – un complex destinat organizării de conferințe situat lângă Chantilly, în apropiere de Paris.
Am discutat cu Mitropolitul Ioan de Varna și Velichi Preslav despre conferința internațională, despre participarea sa și despre provocările cu care se confruntă dialogul inter-ortodox.
– Înaltpreasfinția Voastră, în perioada 5–8 octombrie 2026 a avut loc o conferință academică internațională având ca temă principală Sinodul din Creta. Forumul a oferit, de asemenea, prilejul unei întâlniri între reprezentanții majorității Bisericilor Ortodoxe Locale. Ne puteți spune mai multe despre desfășurarea conferinței?
– Prilejul organizării conferinței academice la Chantilly – acel mic oraș regal de lângă Paris – și al participării mele acolo a fost chiar aniversarea a 10 ani de la Sinodul din Creta (vezi ARHIVA LO). Evenimentul a avut loc la inițiativa și cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice, în urma invitațiilor adresate diverselor Biserici Ortodoxe Locale. Un alt factor l-a constituit pregătirea viitoarei vizite a Sanctității Sale Patriarhul Bartolomeu în Biserica noastră. Mitropolitul Naum de Ruse [Membru de Onoare al Asociației Lăcașuri Ortodoxe] mi-a transmis dorința Patriarhului Ecumenic ca eu să particip la acest forum academic de la Chantilly în calitate de Mitropolit de Varna și Velichi Preslav, având în vedere că, în perioada 2014–2016, împreună cu Mitropolitul Serafim de Nevrokop, am participat la reuniunile pre-sinodale pentru elaborarea documentelor adoptate ulterior la Sinodul din Creta.
Toate acestea au fost aduse la cunoștința Sanctității Sale Patriarhul Daniel al Bulgariei, iar eu am primit invitația la conferință, prin e-mail, de la Mitropolitul Emanuel al Calcedonului; trebuie să subliniez că această invitație a fost transmisă cu promptitudine Secretarului-Șef al Sfântului Sinod Bulgar și Mitropoliților. În consecință, am primit binecuvântarea Sfântului Sinod și am fost însărcinat să pregătesc un raport privind textul referitor la misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană – un document examinat inițial în cadrul Sinodului din Creta. Titlul complet al raportului a fost: „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană: Relevanța mesajului sinodal din Creta și provocările cu care se confruntă mărturisirea Bisericii astăzi”.
În cadrul ședinței Sfântului Sinod din 2 octombrie, toți Ierarhii au avut ocazia să analizeze raportul pregătit; am reafirmat, prin solicitarea mea, binecuvântarea de a accepta invitația la această conferință academică, adresată de Mitropolitul Emmanuel. De asemenea, am purtat o discuție separată pe această temă cu Preafericitul Patriarh Daniel. Totuși, este important de subliniat că raportul nu a fost citit de către Ierarhi, iar textul său nu a fost aprobat oficial de Sfântul Sinod. Având în vedere acest aspect, în momentul prezentării raportului la conferință, am precizat clar că particip cu binecuvântarea Patriarhului Bulgariei și în urma unei decizii a Sfântului Sinod, deși participam cu titlu personal. Textul integral al raportului, pe care l-am susținut la Chantilly (Franța), a fost publicat pe site-ul oficial al Sfântului Sinod, precum și pe site-ul Mitropoliei de Varna și Veliki Preslav. La aceeași a șaptea sesiune a conferinței internaționale au participat și alți reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale – precum Mitropolitul Vasilios de Constantia (Biserica Ciprului) și alții. Forumul a fost semnificativ, prin faptul că a reunit aproape întreaga lume ortodoxă, cu excepția Patriarhiei Moscovei, a Bisericii Ortodoxe din Polonia și a Bisericii Ortodoxe din Cehia. Totuși, dintre cele patru Biserici care nu au semnat documentele Sinodului din Creta și nu au participat la acesta în 2016, reprezentanți ai Patriarhiei Antiohiei, ai Bisericii Ortodoxe Bulgare și ai Bisericii Ortodoxe Georgiene au fost prezenți la acest forum. Au fost prezenți și reprezentanți ai Bisericii Romano-Catolice, precum și ai diverselor confesiuni protestante.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, precum și Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei, au participat la toate sesiunile forumului academic. Aș dori să subliniez că, la conferință, au luat parte reprezentanți ai obștilor monahale de la Mânăstirile Stavronichita și Simonopetra din Muntele Athos, precum și de la Mânăstirea din Essex, Marea Britanie, în persoana ieromonahului Nicolaie Saharov – nepotul Sfântului Sofronie Athonitul. Au participat, de asemenea, monahi de la Metocul Mânăstirii Simonopetra din Franța. Profesori de la Universitățile din Salonic și Atena au prezentat comunicări. Au fost prezenți și participanți implicați în organizarea Sinodului de acum zece ani, care și-au împărtășit concluziile privind impactul deciziilor luate atunci și implementarea acestora în viața Sfintei Biserici.
– Și care au fost principalele subiecte pe care le-ați abordat în lucrarea dumneavoastră?
– Scopul meu a fost să reanalizez textul adoptat de Sinodul din Creta, la zece ani de la desfășurarea acestuia – într-un moment în care au loc acțiuni militare, anumite cataclisme și situații de forță majoră. În consecință, prima subtemă a raportului a abordat documentul Sinodului atât ca mărturisire, cât și ca apel la acțiune. S-a pus accent pe necesitatea unei voci ortodoxe unite, având în vedere natura interconectată a problemelor moderne: războiul nu doar curmă vieți omenești, ci transformă oamenii în refugiați; sărăcia sporește vulnerabilitatea socială, în timp ce frica alimentează radicalizarea. Criza ecologică amplifică inegalitățile economice. Tehnologiile informației pot conecta oamenii, dar pot, de asemenea, să semene ură.
Un aspect esențial, însă, a fost sublinierea fundamentului hristocentric al misiunii Sfintei Biserici. Raportul a urmărit să evidențieze contribuția pozitivă și relevanța contemporană a documentului din Creta – o relevanță care depinde de capacitatea noastră de a trece, de la limbajul principiilor, la cel al soluțiilor și acțiunilor concrete. De asemenea, raportul s-a concentrat asupra dimensiunii euharistice a responsabilității sociale și asupra rolului Sfintei Liturghii în unirea noastră. S-a acordat atenție problemelor actuale și modului în care textul Sinodului privind misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă ar putea fi aplicat în cazul acestora. Nu au putut fi trecute cu vederea nici subiecte precum războiul și vocația de a făuri pacea, având în vedere suferința continuă din Ucraina, devastarea din Gaza, escaladarea militară care implică Iranul și conflictele din Sudan, Congo și alte regiuni – toate acestea demonstrând fragilitatea ordinii internaționale.
Un alt subiect important al raportului vizează catastrofele umanitare ca probare a conștiinței: foametea, sărăcia și criza justiției; dezbinarea dintre oameni și criza comunicării – amplificată de recenta criză pandemică; precum și problemele secularizării, globalizării și crizei de identitate.
Raportul a abordat, de asemenea, teme legate de responsabilitatea față de mediu, dezastrele naturale și schimbările climatice, toate ridicând întrebări cu privire la atitudinea noastră față de creație. Mandatul biblic ca omenirea să cultive și să îngrijească pământul nu constituie o permisiune pentru o exploatare necontrolată; lumea este un dar făcut omenirii, iar noi suntem chemați să fim administratori recunoscători.
S-au discutat, de asemenea, provocările cu care se confruntă mărturisirea Bisericii în contextul bulgar – în special depășirea diviziunilor etnice, religioase și sociale, precum și abordarea radicalizării în rândul tinerilor și a căutării acestora de a găsi un sentiment de apartenență.
Rețelele de socializare au fost analizate atât ca un nou câmp misionar, cât și ca o potențială sursă de dependență, prezentând oportunități și riscuri care necesită cumpătare și discernământ în utilizare. Au fost evidențiate și manifestările secularizării în viața bisericească – precum înstrăinarea de cultul liturgic.
Am acordat o atenție deosebită problemei instruirii și educației religioase ca prioritate strategică, alături de alte teme-cheie: dialogul interreligios ca slujire a păcii; parohia ca spațiu al comuniunii autentice; și rolul educației teologice în facilitarea unei participări competente la discursul public.
Printre subiectele de o importanță deosebită din raport se numără misiunea dătătoare de speranță a Bisericii: modul în care, la zece ani după Sinodul din Creta, textul care vizează misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea modernă rămâne important, și nu doar ceremonial. Acesta servește drept o carte deschisă, oferind aplicații practice pentru viața noastră eclezială – ajutând la depășirea diviziunilor etnice și sociale, la prevenirea radicalizării, la sprijinirea tinerilor în mediul digital și la promovarea dialogului interreligios.
Raportul subliniază clar că nădejdea creștină merge mult mai în profunzime decât optimismul superficial. Căci, deși vedem că răul este real, el nu are ultimul cuvânt; libertatea umană poate șovăi, însă iubirea lui Dumnezeu nu încetează niciodată să cheme, iar chiar și o comunitate mică, trăind în adevăr și iubire, poate deveni un aluat al transformării. Toate acestea își au, desigur, temeiul în textele Evangheliei.
Raportul se încheie afirmând că misiunea este speranță: ea începe la Sfântul Altar, dar nu se încheie odată cu Sfânta Liturghie; se poate extinde în orice loc în care persoana umană este amenințată și caută un sens. Arhiepiscopul Anastasie (Ianulatos) al Albaniei a vorbit elocvent tocmai despre acest aspect, citând cuvintele Evangheliei după Sfântul Matei: „...şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20). Iar atunci când această convingere este vie, misiunea Bisericii se împlinește cu dragoste, responsabilitate, cumpătare și nădejde.
– Pe fondul reacțiilor publice față de participarea Voastră la conferința academică internațională, unii și-au exprimat îngrijorarea că au fost semnate, acum, documente pe care Biserica Ortodoxă Bulgară nu le semnase în timpul Sinodului din Creta. Corespunde acest lucru realității, sau forumul a avut un caracter strict academic?
– A exprima astfel de îndoieli este, ca să nu spunem mai mult, absurd! Pentru ca asemenea documente să fie semnate, este nevoie de o [poziție] clară, neechivocă și deplină, o atitudine pozitivă din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Acest lucru presupune ca Ierarhii să examineze documentele în detaliu – pagină cu pagină, exact așa cum au fost adoptate de celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale – și să formuleze o poziție clară cu privire la fiecare dintre ele. Mai întâi, trebuie precizat că aceste documente nu se semnează 'în bloc'; semnătura se aplică pe fiecare document în parte și nu de către oricine, ci de către Întâistătătorii respectivelor Biserici Ortodoxe Autocefale.
Cu alte cuvinte, dacă Biserica Ortodoxă Bulgară ar accepta documentele din Creta, acestea ar fi semnate de Patriarhul bulgar Daniel. În cadrul acestei conferințe pur teologice, dedicate trecerii a 10 ani de la Sinodul din Creta, problema semnării vreunui document nu a fost niciodată pusă în discuție. Astfel de afirmații nu pot fi făcute decât de persoane care nu sunt familiarizate cu procesele pre-sinodale și cu ordinea canonică.
- Lumea ortodoxă traversează o perioadă de dezbinare. În ce măsură ar putea un astfel de forum – servind drept loc de întâlnire pentru reprezentanții aproape tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale – să faciliteze schimbul de idei și opinii și să ofere o platformă pentru dialog?
- Participarea la această conferință a fost importantă întrucât a oferit ocazia de a percepe vocea Bisericii în ansamblul său, prin prisma diverselor opinii teologice prezentate la această aniversare de 10 ani a Sinodului. Am ascultat rapoartele reprezentanților diferitelor Biserici Ortodoxe Autocefale, referitoare la textele specifice legate de Sinod, și am dobândit o înțelegere mai clară a situației reale. Acest lucru demonstrează că multe chestiuni rămân deschise și că procesul sinodal nu este ceva ce poate fi limitat la câteva zile și apoi încheiat; el continuă să se desfășoare în cadrul Sfintei Biserici, iar impactul acestor documente – indiferent dacă anumite Biserici Autocefale au fost prezente sau nu – afectează întreaga Biserică.
Într-adevăr, cei dintre noi care am lipsit de la Sinodul din 2016, dar am participat la acest forum zece ani mai târziu, am avut ocazia să simțim acel spirit de grijă și dorința unei voci unite, sinodale, în cadrul Sfintei Biserici.
Cu mare regret, împărtășesc o observație: recent, în rândul unor credincioși ortodocși din Bulgaria, s-a remarcat o tendință de radicalizare, alimentată de un pronunțat „spirit de neofit”. Acest spirit își are rădăcinile într-o experiență anterioară în mediul protestant. Multe persoane care au trecut prin diverse confesiuni protestante, înainte de a reveni – slavă Domnului – la Ortodoxie, și-au asumat rolul de apărători ai Sfintei Ortodoxii, însă au căzut în extrema unui zel exagerat, din cauza unei pregătiri teologice insuficiente. Or, cunoașterea parțială este mai rea decât lipsa totală de cunoaștere. Unii dintre ei vorbesc despre „mărturisire”, dar nu reușesc să înțeleagă adevărata profunzime a acestui termen. În schimb, insulte, tot felul de epitete și chiar blesteme izvorăsc din gura unor oameni care nici măcar nu pot concepe necesitatea unei voci ortodoxe clare în lumea modernă de astăzi.
Aduc în discuție acest subiect spre reflecție, în calitate de slujitor al Bisericii, deoarece există riscul ca acești oameni – deși se consideră apărători ai Ortodoxiei – să devină un obstacol în calea unității și comuniunii din viața Bisericii. Totuși, calea de întoarcere trece, întotdeauna, prin pocăință. Vă îndemn să nu ne erijăm în judecători, ci să dăm dovadă de trezvie, înțelepciune și prudență! Să ne îngrijim de viața noastră duhovnicească, de rugăciune și pocăință, dar să și punem în practică iubirea față de aproapele.
Mitropolitul Ioan în dialog cu Angel Karadakov
Foto: Georgi Velikov
-------------------------------
NOI FILE DE LETOPISEȚ - 10 octombrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
