Ierarhii Bisericii Ortodoxe Georgiene și-au ales noul Patriarh

   După o rundă de vot, Mitropolitul Șio de Senaki și Cihoroțku, ales personal de Sanctitatea Sa Patriarhul Ilia pentru a sluji ca Locum Tenens în 2017, a fost ales noul Patriarh al Georgiei.

   A primit 22 de voturi, în timp ce Mitropolitul Iov de Mroveli și Urbnisi a primit 9, iar Mitropolitul Grigorie de Poti și Hobi a primit 7.

   La botez primind numele de Elizbar Mujiri, născut pe 1 februarie 1969, la Tbilisi, după ce și-a terminat studiile secundare și a urmat școala de muzică, noul ales Patriarh a intrat la Conservatorul de Stat din Tbilisi, în anul 1988.

   În 1991, a intrat ca ucenic în Mânăstirea Șio-Mgvime și a fost tuns călugăr în 1993, primind numele Șio. A slujit în diverse funcții în cadrul mânăstirii, între care și ca administrator. A fost hirotonit diacon în 1995 și preot în 1996, de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ilia al II-lea al Întregii Georgii.

   Ulterior, a slujit în diverse biserici din Tbilisi și Moscova, urmând în același timp studii teologice la instituții din Batumi și Moscova.

   În 2003, a fost ales Episcop al nou-înființatei Eparhii de Senaki și Cihoroțku, hirotonirea sa având loc la Catedrala Svetițhoveli. A fost ridicat la rang de Arhiepiscop, în 2009.

   Pe 23 noiembrie 2017, a fost numit Locum Tenens al Patriarhului Întregii Georgii.

   Pe 11 mai 2026, Mitropolitul Șio (Mujiri) de Senaki și Cihoroțku a fost ales noul Primat al Bisericii Ortodoxe Georgiene. Douăzeci și doi de ierarhi au votat în favoarea sa. Astfel s-a încheiat perioada de jumătate de secol a vrednicului de pomenire Patriarh Ilia al II-lea, care nu numai că a reînviat Biserica Ortodoxă Georgiană după perioada totalitară sovietică, dar a devenit și, fără exagerare, Părintele națiunii. 

   Succesorul său este Mitropolitul Șio - un ucenic de lungă durată și un apropiat al Patriarhului Ilia al II-lea. Rămâne de văzut dacă va deveni pentru poporul georgian ceea ce a fost predecesorul său. Totuși, chiar și acum este clar că Șio este un tip de Primat foarte diferit: nu un simbol național carismatic, ci mai degrabă un ierarh al disciplinei, al conservatorismului prudent și al ordinii canonice.

Până în prezent, Biserica Georgiană nu a recunoscut nou-creata Biserică în Ucraina (de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu) sau pe șeful acestei structuri, Serghei (Epifanie) Dumenko. Se va schimba poziția Bisericii Georgiene, acum? Cel mai probabil – nu.

   Când Patriarhul Bartolomeu i-a acordat Tomos-ul lui Serghei Dumenko în ianuarie 2019 și le-a cerut tuturor Bisericilor Locale să recunoască noua Biserică, Mitropolitul Șio deja slujea ca Locțiitor al Tronului Patriarhal. Opinia sa a avut o greutate semnificativă în deliberările pe această temă. La acea vreme, Mitropolitul Șio a declarat: „Ne vom familiariza cu textul Tomosului, iar o decizie va urma în mod firesc după aceea.”

   Au trecut șapte ani și nu a urmat nicio recunoaștere. Acesta nu mai poate fi numit răgaz tehnic. Este o poziție. Mitropolitul Șio este cunoscut ca aparținând acelei părți a Episcopatului Georgian care a blocat recunoașterea noii Biserici Ucrainene.

Un semnal important a venit în timpul întâlnirii dintre Mitropolitul Șio, membrii Sinodului Georgian și delegația Bisericii Ortodoxe Ucrainene sosită la înmormântarea Patriarhului Ilia, în martie 2026. Conform relatărilor din mass-media, părțile au vorbit despre relațiile frățești dintre Bisericile din Ucraina și Georgia și și-au exprimat speranța privind consolidarea unității bisericești.

   Este important să înțelegem că Biserica Georgiană însăși se confruntă cu problema dureroasă a Abhaziei și Osetiei de Sud. Formal, aceste teritorii rămân sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Georgiene, însă în practică există structuri care operează acolo și care doresc independența față de aceasta.

   Astfel, pentru Biserica Georgiană, problema ucraineană nu este doar o chestiune de relații cu Moscova, Kievul sau Fanarul. Este vorba dacă teritoriul ecleziastic al unei Biserici Locale poate fi redesenat din exterior dacă acel teritoriu conține conflicte politice, entități nerecunoscute și presiuni statale asupra Bisericii însăși.

Problema ucraineană nu poate fi separată de chestiunea Constantinopolului. Tomosul pentru nou-creata Biserică a devenit, în timp, un test: ar accepta Bisericile Locale supremația Fanarului?

   Nu am găsit declarații directe ale noului Patriarh ales, Șio, care să răspundă clar la modul în care privește ideea supremației Patriarhului Constantinopolului. Cu toate acestea, poziția sa cu privire la Tomos inspiră un optimism prudent.

   În realitate, disputa privind nou-creata Biserică este o dispută privind structura viitoare a Ortodoxiei în sine. Poate Patriarhul, care este întâiul în cinstire, să intervină unilateral în viața unei alte Biserici Locale? Poate el să restabilească în comuniune ierarhi care erau scoși în afara comuniunii canonice? Poate el să stabilească o nouă structură bisericească fără consimțământul Bisericii căreia îi aparținea anterior acel teritoriu și fără o decizie panortodoxă? Biserica Georgiană nu a răspuns niciodată cu voce tare, la aceste întrebări, cu „nu”. Dar nici nu a spus „da”.

   Poziția Bisericii Georgiene contează foarte mult. Aceasta este o Biserică străveche care a îndurat atât pierderea, cât și restaurarea autocefaliei sale, precum și pierderi teritoriale și presiuni externe. Relațiile sale cu Biserica Ortodoxă Rusă sunt complicate, din cauza Abhaziei și Osetiei de Sud, ceea ce înseamnă că nu poate fi pur și simplu plasată într-o așa-numită „tabără a Moscovei”. Poziția sa nu provine din linia de conflict Moscova-Constantinopol, ci din însăși eclesiologia ortodoxă tradițională.

   Nu ar trebui să ne așteptăm ca Patriarhul Șio să se angajeze într-o confruntare publică cu Fanarul. Cu toate acestea, probabilitatea ca el să devină un susținător al noii eclesiologii constantinopolitane pare foarte mică.

   În ce privește, apoi, atitudinea Patriarhului Șio față de ecumenism trebuie privită în contextul istoriei Bisericii Georgiene. În 1997, Biserica Ortodoxă Georgiană s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) și din Conferința Bisericilor Europene (CEC). Potrivit CMB, la 17 mai 1997, stareții a cinci mănăstiri au publicat o scrisoare către Sinod, amenințând că vor rupe comuniunea cu Patriarhul Ilia din cauza ecumenismului său. Pe 20 mai, Sinodul a decis oficial să se retragă din ambele organizații.

   Publicația Public Orthodoxy scrie că viziunea ecleziastică a lui Șio asupra lumii a fost conturată în anii 1990, la Mânăstirea Șio-Mgvime, unde ideia unui izolaționism ecleziastic a fost influentă. Este dificil de spus în ce măsură Mitropolitul Șio aderă personal la aceste idei. Cu toate acestea, este rezonabil să presupunem că un mediu ecleziastic în care ecumenismul era considerat o amenințare la adresa identității ortodoxe a avut o influență formatoare asupra lui. Din acest motiv, nu ar trebui să ne așteptăm la o implicare ecumenică activă din partea Bisericii Georgiene sub Patriarhul Șio.

   Dealtfel, acest lucru marchează și un alt punct de divergență față de politica Bisericii Constantinopolului, care a avansat mult pe calea ecumenică.

   Una dintre cele mai interesante întrebări face referire la stilul de guvernare a Bisericii, al noului Patriarh Șio - și aici el diferă puternic de predecesorul său.

Publicatia Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși scria anterior despre cum Locum Tenens Șio a încercat să restabilească ordinea canonică în administrația Bisericii „bazându-se pe clerul căsătorit, mai tânăr”, ceea ce a provocat uneori o nemulțumire discretă în rândul ierarhilor de „școală veche” a Patriarhului Ilia al II-lea.

   Ce înseamnă asta? Episcopatul – însăși ierarhia bisericească – este de factură monahală. Episcopii guvernează Biserica, însă viața de zi cu zi a Bisericii nu se bazează doar pe Episcopi și mânăstiri. Depinde și de parohii, parohi, profesori, administratori bisericești, cateheți și mulți alții. De regulă, aceștia sunt clerici căsătoriți.

   Patriarhul Șio se bazează cu adevărat pe astfel de oameni, iar acest lucru poate însemna mai multe lucruri.

   În primul rând, el pare să-și imagineze o administrație bisericească mai calificată și mai profesionistă. Se bazează pe oameni educați, capabili să gestioneze documente, să organizeze viața parohială și să comunice cu societatea contemporană – nu doar în cercurile ecleziastice.

   În al doilea rând, Patriarhul Șio preferă regulile, în locul aranjamentelor personale, în guvernarea Bisericii. Sub Ilia al II-lea, autoritatea personală a Patriarhului a jucat un rol enorm în menținerea unității, în ciuda tensiunilor interne. Dar după plecarea unei astfel de figuri, acea unitate poate începe să se fractureze. În astfel de circumstanțe, regulile clare și funcționale devin esențiale.

   În al treilea rând, acest lucru poate indica o schimbare în echilibrul intern al Bisericii - de la Ierarhi influenți, din generația mai în vârstă, către un cler mai educat și mai eficient din punct de vedere administrativ.

   Problema succesiunii este extrem de importantă pentru Bisericile Locale. În multe dintre ele, autoritatea aparține încă Ierarhilor în vârstă, care au trecut prin mari încercări. Cei care le succed, adesea, nu posedă aceeași autoritate sau carismă. În același timp, condițiile sociale se schimbă radical și rapid. Cum poate fi ghidată Biserica, prin astfel de circumstanțe? Poate că Biserica Georgiană va oferi un răspuns.

   O altă chestiune importantă se referă la modul în care Patriarhul Șio va construi relații cu autoritățile seculare.

   În prezent, pozițiile Bisericii Georgiene și ale actualului Guvern coincid, în mare măsură: apărarea familiei tradiționale, respingerea ideologiei de gen, preocuparea pentru demografie, identitatea națională, memoria istorică și suveranitatea statului.

De exemplu, pe 17 mai 2025 - Ziua Purității Familiei - conducerea politică de top a Georgiei a participat la evenimentele bisericești. Printre aceștia, s-au numărat Primul-Ministru Iraclie Kobahițe, Președintele Parlamentului, Șalva Papuașvili, Primarul orașului Tbilisi, Kaha Kalațe, și alți înalți oficiali. Mulți profesori și funcționari publici au participat, de asemenea, la procesiune. În aceeași zi, Mitropolitul Șio a lăudat autoritățile, pentru măsurile legislative care apără valorile tradiționale, inclusiv o lege împotriva propagandei LGBT și eliminarea conceptului de identitate de gen din legislația georgiană.

   Un alt exemplu apărea pe 1 mai 2026, când Mitropolitul Șio îl primea la Patriarhie pe Ministrul de Externe și Viceprim-Ministrul Maka Bociorișvili. Aceștia au discutat despre legăturile cu diaspora georgiană și despre pregătirile pentru cea de-a 1700-a aniversare a proclamării creștinismului drept religie de stat a Georgiei.

   Totuși, relațiile dintre Mitropolitul Șio și autorități nu au fost întotdeauna pe deplin line. Biserica Georgiană a făcut apel, de mai multe ori, la Guvern cu privire la eliberarea protestatarilor reținuți și a jurnalistei Mzia Amaglobeli. (Pe 12 ianuarie 2025, în timpul protestelor din Georgia, Amaglobeli a fost arestată sub acuzația de „atacare a unui ofițer de poliție” după ce l-a pălmuit pe șeful poliției din Batumi, Irakli Dgebuadze, faptă care se pedepsește cu închisoarea de la 4 la 7 ani. La 28 octombrie 2024, în Georgia, protestele împotriva rezultatelor recente ale alegerilor parlamentare au început după ce au fost anunţate rezultatele oficiale preliminare, Partidul Visul Georgian ieșind din nou la putere. Inițial, Visul Georgian se prezentase ca un partid de centru-stânga, pro-UE şi pro-NATO, însă alunecase rapid spre conservatorism social şi anti-liberalism. Drept urmare, Partidul a fost acuzat că ar promova o politică externă antioccidentală şi prorusă, acuzaţii respinse vehement de acesta). La un moment dat, Mitropolitul Șio însuși a ridicat problema în fața Prim-Ministrului Kobahițe, dar autoritățile nu au ținut cont de cererea Bisericii.

   Va reuși Patriarhul Șio să găsească un câmp comun cu autoritățile, evitând în același timp să devină parte a sistemului politic? O predicție prudentă ar fi – da.

În sfera morală, însă, predicțiile pot fi făcute cu mult mai multă încredere: Mitropolitul Șio apără ferm poziția Bisericii cu privire la problemele morale.

   Pe 17 mai 2025, de exemplu, el a declarat că populația națiunii georgiene a scăzut de la 5 milioane la 3,7 milioane în ultimele decenii, legând acest lucru parțial de statisticile alarmante privind avorturile. Mitopolitul Șio a numit avortul „un păcat grav” și „uciderea unei ființe umane în pântecele mamei”, descriind embrionul ca fiind o persoană umană concepută.

   El a vorbit nu doar în termeni de evaluare morală, ci și de măsuri practice: educație, programe pentru elevii de liceu, inițiative sociale ale Bisericii și Statului și o legislație menită să reglementeze și să înăsprească politica privind avortul.

   Acest lucru este încurajator, mai ales într-un moment în care multe confesiuni religioase se confruntă cu erodarea pozițiilor lor cu privire la problemele LGBT, avort, eutanasie și chestiuni conexe. Majoritatea confesiunilor protestante au îmbrățișat cu mult timp în urmă agenda liberală. Vaticanul a permis preoților să binecuvânteze cuplurile de același sex. Chiar și unii reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale s-au angajat în acțiuni profund ambigue. Un exemplu este botezarea extrem de mediatizată, de către Arhiepiscopul Elpidofor (Lambriniadis) al Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America, a copiilor adoptați de un cuplu gay.

   Sub conducerea noului Patriarh  Șio, Biserica Georgiană ar putea deveni unul dintre centrele de rezistență în această nouă agendă liberală.

   Dumnezeu să-i dea noului Patriarh ajutor în toate lucrările bune!

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026.