Icoana Rădăcinii din Kursk, a Maicii Domnului

Zi de cinstire aparte: 8 septembrie

   În secolul al XIII-lea, în timpul perioadei cumplite a invaziei tătare asupra Rusiei, provincia devastată Kursk a fost golită de oameni, iar orașul său principal, Kursk, a devenit pustiu. Drept urmare, locuitorii orașului Rilsk, care fusese ferit de invazie, călătoreau adesea în ținutul Kursk-ului, pentru a vâna animale sălbatice. Unul dintre vânători, mergând de-a lungul malului râului Skal, care nu era foarte departe de Kursk-ul aflat în ruine, a observat o Icoană culcată cu fața în jos pe pământ, lângă rădăcina unui copac. Vânătorul a ridicat-o și a descoperit că era o Icoană de tip "A Semnului", cum era cea sfințită și venerată în orașul Novgorod. În acel moment, s-a înfăptuit prima minune a Icoanei, căci imediat ce vânătorul a ridicat Sfânta Icoană, a țâșnit de sub aceasta, cu mare putere, un izvor îmbelșugat cu apă curată. Aceasta avea loc pe 8 septembrie, în anul 1295.

   Vânătorul a construit o mică bisericuță din lemn și a așezat în ea Icoana nou apărută a Maicii Domnului. Locuitorii din Rilsk au început să viziteze locul minunii acestui odor sfânt, iar Icoana s-a preaslăvit și mai mult, prin minuni. Prințul Vasile Șemiaka de Rilsk a ordonat ca Icoana să fie dusă chiar în orașul Rilsk, iar acest lucru s-a făcut într-un mod solemn, căci locuitorii orașului au ieșit să întâmpine Icoana Maicii Domnului; dar Șemiaka însuși a refuzat să participe la festivități și, din acest motiv, a fost pedepsit, rămânând fără vedere. Prințul, însă, s-a pocăit și a primit imediat vindecare. Mișcat de această minune, Șemiaka a construit o biserică în orașul Rilsk, în cinstea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului, iar acolo Icoana făcătoare de minuni a fost trecută în calendare pe 8 septembrie, ziua apariției sale, stabilită ca dată anuală de sărbătoare.

   Dar Icoana a dispărut într-un mod minunat și s-a întors la locul în care apăruse inițial. Locuitorii din Rilsk au dus-o înapoi, de mai multe ori, dar de fiecare dată s-a întors pe locul ei anterior. Apoi, înțelegând că Maica Domnului a binevoit să locuiască pe locul apariției sale, au lăsat-o în pace. Nenumărate pelerinaje s-au făcut pe locul respectiv, iar slujbe de rugăciune au fost oficiate acolo de un anumit preot pe nume Bogoliub, care viețuia unde se afla bisericuța de lemn și se nevoia pe calea ascetismului.

   În anul 1383, provincia Kursk a fost supusă unei noi invazii a tătarilor. Aceștia au decis să dea foc bisericuței, dar sfântul lăcaș a refuzat să ardă, chiar dacă au turnat combustibil de jur împrejur, așa că barbarii, superstițioși, s-au năpustit asupra preotului Bogoliub, acuzându-l de vrăjitorie. Preotul evlavios i-a certat pentru nebunie și le-a arătat Icoana Maicii Domnului. Tătarii, rău intenționați, au apucat Sfânta Icoană și au tăiat-o în două, aruncând bucățile de o parte și de alta. Bisericuța a luat apoi foc, iar preotul Bogoliub a fost luat prizonier.

   În captivitatea sa, Bătrânul iubitor de Dumnezeu și-a păstrat credința, punându-și nădejdea în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și nu a fost dezamăgit. Într-o zi, pe când păzea turmele și își petrecea timpul cântând rugăciuni și doxologii în cinstea Maicii Domnului, au trecut niște soli ai Țarului Moscovei.

    Au auzit acea cântare, au hotărât să-l răscumpere pe preot din captivitate, iar Bogoliub s-a întors la fostul loc al bisericuței. Acolo, a găsit bucățile Icoanei făcătoare de minuni pe care tătarii le aruncaseră. Le-a ridicat și îndată s-au lipit între ele, deși semnele rupturii au rămas. Aflând despre această minune, locuitorii din Rilsk au dat slavă lui Dumnezeu și Preasfântei Sale Maici. Din nou, au încercat să mute Sfânta Icoană în orașul lor, dar iarăși Icoana făcătoare de minuni s-a întors pe locul său anterior. Apoi, a fost construită o nouă bisericuță pe locul inițial al apariției Icoanei și, acolo, a rămas timp de aproximativ 200 de ani.

   Orașul Kursk a renăscut, în anul 1597, la porunca lui Teodor Ivanovici al Moscovei. Acest Țar evlavios, care auzise de minunile Icoanei, și-a exprimat dorința de a o vedea iar la Moscova. Icoana a fost întâmpinată cu mare cinste. Țarița, Irina Teodorovna, a împodobit Sfânta Icoană, cu o prețioasă riză. La porunca Țarului, Icoana a fost așezată într-o ramă din argint aurit, pe care erau înfățișați Domnul Oștirilor și Profeții ținând pergamente în mâini. Icoana a fost, ulterior, returnată și, cu strânsa cooperare a Țarului, a fost întemeiată o mânăstire, pe locul bisericuței. O biserică, închinată Izvorului Tămăduirii, a fost construită deasupra acelui izvor care apăruse când Icoana fusese descoperită pentru prima dată, iar mânăstirea atașată acestuia a fost numită Mânăstirea Rădăcinii din Kursk, în cinstea apariției Icoanei la rădăcina copacului.

   În timpul unei invazii a tătarilor din Crimeea, Icoana a fost mutată la Catedrala din Kursk, iar o copie exactă a fost lăsată la Schit. Țarul Boris Godunov a oferit multe daruri prețioase pentru împodobirea Icoanei, și chiar și pretendentul la tron, falsul Dimitrie, care dorea să atragă atenția asupra sa și să câștige sprijinul celor care locuiau în vecinătatea Kursk-ului, a venerat această Icoană și a așezat-o în conacele regale, unde a rămas până în anul 1615.

   În timp ce Icoana a lipsit din orașul Kursk, ajutorul plin de har al Maicii Domnului nu a părăsit acest oraș, căci atunci când în anul 1612 polonezii asediau Kursk-ul, unii dintre cetățeni au văzut pe Maica Domnului și doi călugări strălucitori deasupra orașului. Polonezii capturați au relatat că și ei îi văzuseră pe Femeie și pe cei doi bărbați strălucitori pe zidurile orașului și că acea Femeie făcea gesturi amenințătoare către cei care conduceau asediul.

   Cetățenii au jurat, mai apoi, să construiască o mânăstire în cinstea Preasfintei Maici a Domnului și să așeze acolo Icoana făcătoare de minuni. Asediatorii au fost rapid puși pe fugă și, în semn de recunoștință față de ajutorul lor ceresc, locuitorii din Kursk au construit Mânăstire în cinstea Preasfintei Maici a Domnului a Semnului.

   În 1676, Icoana Maicii Domnului a Semnului a fost dusă pe râul Don, pentru a binecuvânta forțele cazacilor de pe râu. În 1684, o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Maici a Domnului a Semnului a fost trimisă la Mânăstirea Rădăcinii, de către suveranii și marii Prinți Ivan și Petru Alexievici. Această copie a fost așezată într-o ramă din argint aurit și s-a dat ordin să fie purtată oriunde războinicii ortodocși mergeau la luptă.

   În anul 1812, Societatea Civică din Kursk i-a trimis generalului Kutuzov o copie a Icoanei făcătoare de minuni din Kursk, așezând-o într-o ramă din argint aurit. Comandantul și-a exprimat recunoștința față de cetățenii din Kursk și credința sa că Kursk-ul va rămâne liber, datorită protecției Împărătesei Cerurilor.

   În martie 1898, un grup de anarhiști, dorind să submineze credința oamenilor în puterea făcătoare de minuni a Icoanei, a decis să o distrugă. Au plasat o bombă cu ceas în Catedrala Semnului, iar la ora două dimineața, o explozie oribilă a sfâșiat aerul, iar toate zidurile mânăstirii s-au zguduit. Frații monahi, înspăimântați, s-au grăbit către Catedrală, unde au văzut o scenă devastatoare, oribilă. Forța exploziei spulberase baldachinul aurit, de deasupra Icoanei. Baza grea din marmură, construită din mai multe trepte masive, fusese zdruncinată și s-a spart în mai multe bucăți. Un sfeșnic imens din metal, care se afla în fața Icoanei, fusese aruncat în partea opusă a Catedralei. O ușă din fontă, situată lângă Icoană, fusese smulsă din balamale și aruncată afară, unde s-a izbit de un perete și a provocat o crăpătură adâncă. Toate ferestrele Catedralei și chiar și cele din turla de sus au fost sparte. În mijlocul devastării generale, Sfânta Icoană rămăsese intactă și chiar și sticla din cadrul ramei se păstrase întreagă. Gândindu-se să distrugă Icoana, anarhiștii, dimpotrivă, deveniseră cauza unei proslăviri mai mari a acesteia.

   În fiecare an, în vinerea celei de-A Noua Săptămâni după Paște, Icoana Semnului era purtată solemn, în procesiune, de la Catedrala Semnului din Kursk, la locul apariției sale inițiale, la Schitul Kursk, unde rămânea până pe 12 septembrie. Pe 13 septembrie, era din nou returnată, solemn, orașului Kursk. Această procesiune a fost instituită în anul 1618, în amintirea mutării Icoanei de la Moscova la Kursk și pentru a comemora apariția sa inițială.

   În timpul revoluției bolșevice, Icoana a fost îndepărtată din Catedrala Semnului, pe 12 aprilie 1918. S-a căutat Icoana, dar fără rezultat. Odorul Sfânt avea să fie descoperit, în următoarele circumstanțe: nu departe de mânăstire, locuiau o fată săracă și mama ei, care timp de trei zile nu mâncaseră nimic. Pe atunci, Kursk era controlat de regimul bolșevic. Pe 3 mai, fata, croitoreasă, a plecat la piață, în căutarea unei pâini. Întorcându-se în jurul orei unu dimineața, a trecut pe lângă o fântână care fusese săpată de Sfântul Teodosie al Peșterilor. Acolo, pe marginea fântânii, a văzut un pachet înfășurat într-un sac și, când l-a deschis, în pachet a găsit Icoana Sfântă, care se pare că fusese lăsată acolo de cei care o furaseră.

   La sfârșitul lunii octombrie 1919, când Armata Albă Rusă evacua orașul Kursk, doisprezece călugări ai mânăstirii au mutat Icoana în orașul Belgorod, de unde a fost din nou mutată, mai întâi la Taganrog și Ekaterinodar, apoi la Novorosisk. În timpul evacuării, cu permisiunea Mitropolitului Antonie Hrapovițchi, care era pe atunci președintele Înaltei Administrații Ecleziastice din Rusia de Sud, Icoana a fost luată la bordul vaporului Sfântul Nicolae, de către Episcopul Teofan de Kursk, în ziua de 1 martie 1920, și a fost transportată în orașul Tesalonic. Pe 3 aprilie, Episcopul Teofan a dus Icoana în orașul Peci, vechea capitală a Serbiei. Timp de patru luni, Icoana a rămas la Peci, iar în septembrie, la cererea baronului Wrangel, a fost returnată din nou Crimeii.

   La un an după plecarea din orașul Kursk, pe 29 octombrie 1920, Sfânta Icoană și-a părăsit pământul natal, în timpul evacuării Armatei Albe și a acelor ruși care refuzau să se supună regimului sovietic. După ce a ajuns din nou în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, cu binecuvântarea Patriarhului Dimitrie, Sfânta Icoană a rămas la Episcopul Teofan, în Mânăstirea sârbă Iazak de pe Muntele Frușkaia. De la sfârșitul anului 1927, Icoana s-a aflat în Biserica rusească a Preasfintei Treimi, în orașul Belgrad.

   Cu binecuvântarea Sinodului Episcopilor, Episcopul Teofan a dus Icoana în diferite locuri unde locuiau rușii din diaspora. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Belgradul a fost supus bombardamentelor și altor necazuri asociate războiului, Icoana făcătoare de minuni a devenit un bastion al speranței, pentru toți cei care se apropiau de ea cu rugăciune sinceră.

   Însoțitoare neclintită a poporului rus care nu a acceptat autoritatea celui rău, acest mare și străvechi odor sfânt, care a rămas la Moscova în timpul cumplitelor tulburări ale secolului al XVII-lea, a fost luată din Iugoslavia, în toamna anului 1944, împreună cu cei care au fugit din nou de regimul nelegiuit. Din ruinata Vienă, Icoana a fost dusă în liniștitul oraș Carlsbad, unde fusese evacuat Sinodul Episcopilor. Odată cu apropierea bolșevicilor, a fost din nou mutată, la München, în primăvara anului 1945. Sfânta Icoană s-a dovedit a fi o mângâiere nesfârșită pentru mii de oameni care treceau prin toate încercările și necazurile din ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial.

   De la München, Icoana a fost dusă în Elveția, Franța, Belgia, Anglia, Austria și în multe orașe și lagăre chiar și din Germania. Ulterior, Icoana a fost mutată în Lumea Nouă, unde și-a stabilit reședința permanentă, mai întâi în Schitul Noul Kursk din Mahopac, New York, și apoi în Catedrala Sinodului, Maica Domnului a Semnului, din New York City, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor.

   În prezent, prin decretul Sinodului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, se organizează un festival în cinstea Icoanei, la Schitul Noul Kursk din Mahopac, New York, în Duminica cea mai apropiată de Sărbătoarea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului și în Catedrala Sinodală a Maicii Domnului, în New York, pe 27 noiembrie/10 decembrie.

   În data de 10 septembrie 2018, Biroul de Presă al Episcopiei Est-Americane lansa un film, intitulat „Maica noastră Cerească s-a întors”, care detaliază pelerinajul Ocrotitoarei diasporei ruse, Icoana Rădăcinii din Kursk a Maicii Domnului, în Episcopia de Kursk, din septembrie 2017. Acest film poate fi vizionat în cadrul acestui articol: https://youtu.be/NJfyN7NIcBY?feature=shared .

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iunie 2025.