Icoana „Pskov-Pecersk” a Maicii Domnului

Zi de cinstire aparte: 1 octombrie

   Sărbătoarea Icoanei Preasfintei Maici a Domnului, Apărătoarea Pskov-ului, a fost instituită în amintirea eliberării minunate a Pskov-ului de trupele invadatoare ale regelui polonez Ștefan Bathory, în 1581. În timpul asediului, localnicii au purtat în procesiune, din mănăstire, cu Icoana făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului.

   În ajunul luptelor decisive, cuviosului Stareț Dorotei Fierarul, nevăzător, i S-a arătat Preasfânta Maică a Domnului exact în locul unde inamicul se pregătea să atace, într-un colț al cetății mănăstirii închinate Acoperământului Maicii Domnului.

   Preasfânta Fecioară i S-a arătat Starețului Dorotei împreună cu alți Sfinți ruși: Sfântul Mare Prinț Vladimir și Prinții din Pskov: Vsevolod-Gavriil și Dovmont-Timotei, Sfântul Antonie de la Peșterile Kievului, Corneliu din Pskov, Eufrosin de Spaso-Elazar și Sava de Kripețk, Preafericitul Nicolae de Pskov și Sfântul Nifon, Arhiepiscop de Novgorod, întemeietorul Mânăstirii Spaso-Miroj din Pskov.

    Pornind dinspre Pehor, de la Mănăstirea Spaso-Miroj de peste râul Velika, Maica Domnului a intrat împreună cu Sfinții în biserica Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului. Sfinții au rugat-o pe Preasfânta Fecioară să aibă milă de cetățenii păcătoși ai Pskovului și să salveze orașul „de aducerea-aminte a necazurilor”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, făgăduind orașului mila Sa, a poruncit să fie așezată Icoana din Pecersk pe locul arătării Sale.

   În timpul bătăliei, polonezii au încercat să spargă zidul cetății, dar prin mijlocirea Maicii Domnului și a Sfinților, nu au reușit să pătrundă în oraș. După eliberarea lor de inamic, locuitorii recunoscători ai Pskovului au construit o biserică în cinstea Nașterii Preasfintei Maici a Domnului.

   Pentru lăcașul Preasfintei Maici a fost pictată Icoana Maicii Domnului “Pskov-Pechersk”, ce a primit și numele de „Arătarea Maicii Domnului înaintea Starețului Dorotei”.

   Arătarea Preasfintei Maici a Domnului a avut loc pe 7 septembrie, iar sărbătorirea Icoanei din Pskov-Pechersk a fost stabilită pentru 1 octombrie. O slujbă specială a fost alcătuită pentru sărbătoarea Preasfintei Maici a Domnului.

   În alte înscrisuri istorice, descoperim în plus:
   "Pe 26 august a acelui an, orașul Pskov a fost înconjurat de hoardele regelui polonez. Episcopul de Pskov, cu puțin timp înainte, a trimis o solie starețului Mănăstirii Pecersk, Tihon, rugându-l să vină la Pskov cu Icoana făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului. Pskovienii și-au pus toată nădejdea în mijlocirea Doamnei Cerești, iar aspirațiile evlavioase ale Episcopului au fost îndreptățite.

   A doua zi, pe 27 august, cucernicul orb Stareț Dorotei Fierarul a avut o vedenie cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în locul unde inamicul se pregătea să atace, la colțul cetății mănăstirii, în cinstea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (Pechersk).

   Dânsa i-a spus Starețului Dorotei motivul asediului pornit împotriva Pskovului de către regele polonez: 'O, poporul este fără de lege! L-ați mâniat pe Fiul meu, Domnul și Dumnezeu, și ați pângărit acest oraș cu fapte rele. Și acum un nor și o mare nenorocire au venit peste voi, pentru că nu L-ați cunoscut pe Fiul meu și pe mine'. 

   La aceasta, Dorotei a răspuns cu mare tristețe: 'O, Fecioară Doamnă! Într-adevăr, există păcat în oameni și fărădelege. Dar nu te mânia pe ei și roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru pentru acest oraș și pentru poporul care a păcătuit'.

   În zilele premergătoare bătăliei, cetățenii din Pskov s-au pocăit de răutatea lor și au pornit în procesiune cu Icoana Maicii Domnului de-a lungul zidurilor orașului, căutând mijlocirea și protecția ei".
 

NOI FILE DE LETOPISEȚ

   Orașul Karaganda, din Kazahstan, a găzduit pe 19 aprilie sărbătoarea care a marcat trecerea a 60 de ani de la adormirea în Domnul a Sfântului Sebastian de Karaganda, ocrotitorul patronul ceresc al Kazahstanului.

   Au fost săvârșite slujbe la Catedrala "Preasfânta Treime" din „capitala minieră” a Kazahstanului, conduse de Înaltpreasfințitul Mitropolit Alexandru al Astanei și Kazahstanului, alături de mai mulți Episcopi ai Mitropoliei Kazahstan.

   În timpul slujbei a fost citit cu voce tare un mesaj pastoral al Mitropolitului Alexandru care a marcat aniversarea, a cărui traducere o prezentăm mai jos:

Preacinstiți părinți, frați și surori!
HRISTOS A ÎNVIAT!

   Astăzi, zilele mântuitoare de Paște, pline de bucurie în Hristos Cel Înviat, sunt luminate de o bucurie duhovnicească aparte – le serbăm cinstind pe Patronul Ceresc al orașului Karaganda și al întregului ținut Kazahstan – mărturisitorul credinței din secolul al XX-lea și unul dintre ultimii Bătrâni ai Pustiei Optina, Cuviosul și Purtătorul de Dumnezeu Părinte Sebastian de Karaganda.

   Cuviosul Sebastian poate fi considerat contemporanul nostru – Sfântul Bătrân a adormit întru Domnul acum 60 de ani, iar unii dintre fiii săi duhovnicești sunt încă în viață. Viața Cuviosului Mărturisitor se adresează nouă, tuturor celor care trăim astăzi într-o lume copleșită de necredință și răutate.

   Încă din tinerețe, ascetul din Karaganda, primind elementele de bază ale Ortodoxiei, de la părinții săi, a crezut profund în Hristos. La vârsta de patru ani, vizitând pentru prima dată Pustia Optina, a fost captivat pentru totdeauna de frumusețea duhovnicească a monahismului. Chiar și atunci, inima tânărului Ștefan, așa cum fusese numit Sfântul la botez, era plină de o dorință deplină de a sluji Domnului. Acest tânăr simplu și smerit, din interiorul regiunii Oriol, dorea să rămână ascultător de Biserica lui Hristos, să-și dedice toată puterea și talanții duhovnicești în folosul aproapelui său și să împlinească voia lui Dumnezeu în viața sa. Astfel, a devenit ucenic, apoi călugăr, într-unul dintre cele mai proeminente centre duhovnicești ale Ortodoxiei Rusești – Pustia Optina.

   Mai târziu, starețul avea să spună: „Din tinerețe, trebuie să te oferi jertfă Domnului pe tine însuți, când ești în floarea vârstei, cu sănătate, curăție și spirit vioi, și nu când ai pierdut toate acestea”.

   Pustia Optinei a devenit o școală de rugăciune, ascultare, răbdare și smerenie pentru monahul Sebastian. Inspirat de isprăvile bătrânilor ruși ieroschimonahul Iosif (Litovkin) și ieromonahul Nectarie (Tihonov), a dobândit multe daruri ale harului, pe care le-a împărtășit mai târziu, cu generozitate, numeroșilor săi fii duhovnicești.

   „Ferice de cel ce face voia lui Dumnezeu, și nu pe a lui. Mă predau cu tot sufletul și cu toată inima mea voii Tale, Doamne. Fă cu mine ce vrei” - această zicere a Sfântului Sebastian surprinde însăși esența ființei sale, definind natura tuturor nevoințelor și faptelor sale.

   Și după un anumit timp, Monahul Sebastian era destinat să pornească pe calea spinoasă a ispitelor aprinse și a prigoanelor aprige. Însă, pe tot parcursul acestei căi a crucii, Sfântul Sebastian nu și-a abandonat niciodată dorința arzătoare de „a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:24). „Nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus” (Faptele Apostolilor 20:24) – aceasta a fost neobosita lucrare pastorală a Starețului Sebastian.

   „Adevărul se bucură atunci când oamenii mor pentru el”, își consola el fiii duhovnicești care sufereau pentru credința ortodoxă.

   În timpul persecuției brutale asupra Bisericii Ortodoxe Ruse, prin voia lui Dumnezeu, Sfântul a deschis un nou capitol în istoria acesteia – perioada preoției în exil.

Umilul păstor a primit șapte ani de muncă în lagăre de concentrare, pentru mărturisirea sa statornică a adevărului Evangheliei, iar din 1934 încoace, Karaganda a devenit o parte permanentă a vieții Sfântului Sebastian.

   Smerit, epuizat de închisori și lagăre, de muncă istovitoare, de foamete și boli, Sfântul Sebastian, după eliberarea sa din închisoarea din Karlag, a refuzat oportunitatea de a se întoarce în Rusia: „Vom trăi aici. Viața de aici este diferită, iar oamenii sunt diferiți. Oamenii de aici sunt spirituali, conștiincioși și au experimentat durerea. Vom fi mai utili aici; aceasta este a doua noastră patrie. Eu rămân!”.

   Aceste cuvinte transmit mesajul Sfântului Sebastian către noi toți, cei care trăim acum în pământul păzit de Dumnezeu al Kazahstanului, despre necesitatea de a îndeplini ascultarea încredințată nouă de Dumnezeu Însuși - de a fi păzitorii locurilor sfinte ortodoxe din Kazahstan și de a spori viața duhovnicească în țara noastră.

   Sfântul Bătrân a dezvoltat o dragoste deosebită pentru pământul Kazahstanului - a devenit acolo un mare om al rugăciunii, un înaintevăzător și un făcător de minuni minunat. Mica biserică din Mihailovka, Karaganda, construită în mod minunat de el în anii de persecuție fără Dumnezeu asupra Ortodoxiei, a devenit o a doua Optină pentru sute de mii de credincioși din toate regiunile vastei țări, care căutau alinare și sprijin duhovnicesc.

   Mitropolitul Iosif (Cernov) de Alma-Ata și Kazahstan, un om evlavios, a spus următoarele, despre Sfântul Sebastian: „A îndurat totul cu smerenie, rugându-se lui Dumnezeu pentru mântuirea și luminarea tuturor. Și, pentru lacrimile și rugăciunile sale către Domnul, harul Duhului Sfânt va fi peste Karaganda până la a Doua Venire”.

   Trei mari daruri ne-au fost lăsate de Sfântul ascet: exemplul vieții sale virtuoase, descris în detaliu de fiii săi duhovnicești și de contemporanii săi; învățăturile sale duhovnicești, predicile și învățăturile sale; și lucrarea sa, cu sfintele sale moaște prețioase, care revarsă ajutor și vindecare tuturor celor care se îndreaptă către Dumnezeu cu credință, în rugăciune.

   Lângă locul ostenelilor rugătoare ale Sfântului Sebastian, a fost construită o catedrală maiestuoasă închinată Treimii Dătătoare de Viață. Pentru toți cei care vor trăi pe pământul binecuvântat al Kazahstanului după noi, aceasta va fi mărturie a ostenelii Părintelui din Karaganda și a suferinței a sute de mii de credincioși - arhipăstori, păstori, monahi și laici. Ei - noii martiri și mărturisitori - au fost cei care au pus aici, în Kazahstan, temelia pe care astăzi avem ocazia să ne construim viața duhovnicească. Mijlocirea lor rugătoare a păstrat și va păstra Ortodoxia în imensitatea Marii stepe, până la sfârșitul timpurilor.

   Precum în viața sa pământească, așa și acum, stând înaintea tronului lui Dumnezeu în Tărâmurile Cerești, smeritul Părinte din Karaganda se roagă pentru toți cei care cheamă mijlocirea sa, care venerează sfintele sale moaște cu credință, care cer cu nădejde ajutor și mângâiere. Minunile săvârșite de Sfântul Bătrân din Karaganda sunt numeroase: multe probleme fizice au fost și continuă să fie vindecate, durerile alinate, încercările vieții se transformă în bine și se găsesc răspunsuri la cele mai dificile întrebări.

   Cu ocazia acestei aniversări, ar trebui să ne îndreptăm privirea duhovnicească spre ultima dorință a Sfântului: „Vă cer tuturor un singur lucru: trăiți în pace. Pacea și iubirea sunt cele mai importante lucruri. Dacă aveți acestea între voi, veți avea întotdeauna bucurie în suflet. Acest lucru se poate realiza doar prin pace, iubire și rugăciune sinceră, din inimă”.

   Pomenirea Sfântului Sebastian de Karaganda ne inspiră la o nevoință specială de rugăciune pentru pacea și prosperitatea Kazahstanului și pentru bunăstarea tuturor țărilor și popoarelor din sfera canonică a Ortodoxiei Ruse.

   Fie ca Dumnezeu să dea, ca experiența evlaviei active demonstrate de ascetul din Karaganda să ne inspire pe toți să ne curățim sufletele și inimile, să urmăm exemplul bun al Sfinților ortodocși care au împlinit porunca iubirii față de Dumnezeu și de aproapele, în viața lor.

   Pentru rugăciunile Sfântului Sebastian, Domnul să păzească Biserica Ortodoxă și pământul nostru Kazahstan și să înmulțească în noi, după Apostol, roadele Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 5:22).

   Îi felicit din inimă pe toți, pentru triumful Învierii lui Hristos și pentru sărbătoarea Sfântului Sebastian și proclam imnul plin de bucurie al biruinței vieții asupra morții: HRISTOS A ÎNVIAT! – A ÎNVIAT CU ADEVĂRAT!

Cu bucurie pascală, invocând binecuvântarea lui Dumnezeu,

LIDERUL BISERICII ORTODOXE DIN KAZAHSTAN
MITROPOLIT de ASTANA și KAZAHSTAN

   Conducătorii Bisericilor Grec-Ortodoxă și Siriacă din Antiohia au emis o declarație comună care marchează trecerea a exact 13 ani de la răpirea a doi Episcopi sirieni care rămân încă dispăruți. Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe a raportat regulat, pe tot parcursul celor 13 ani, despre această răpire, încă din momentul dispariției celor doi Ierarhi [vezi ARHIVA LO].

   Preafericitul Patriarh Ioan al X-lea al Bisericii Grec-Ortodoxe (al cărui frate a este unul dintre cei doi Ierarhi dispăruți) și Patriarhul Ignatie Efrem al II-lea al Bisericii Ortodoxe Siriace au emis declarația pe 22 aprilie 2026, comemorând dispariția Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan Ibrahim și a Mitropolitului Paul Yazigi, care au fost răpiți pe 22 aprilie 2013, în timp ce se întorceau dintr-o misiune umanitară lângă Alep, Siria.

   Redăm mai jos, integral, traducerea acestui mesaj:

Patriarhia Antiohiei și a Întregului Răsărit – Grec-Ortodoxă
Patriarhia Antiohiei și a Întregului Răsărit – Siriacă Ortodoxă

Iubiți frați și fii duhovnicești,
Hristos a înviat! A înviat cu adevărat!

   În această zi din anul 2013, frații noștri, ambii Mitropoliți de Alep, Ioan Ibrahim și Paul Yazigi, au fost răpiți. Până în ziua de azi, cazul lor a reflectat parțial teribila tragedie umanitară din Levant. Cazul lor rămâne un afront al înșelăciunii în fața adevărului, un adevăr măcelărit în pragul războaielor fără sens și al intereselor care se prăbușesc.

   Astăzi, îi aducem în memorie pe acești doi frați și Părinți, a căror răpire reprezintă unul dintre cele mai ciudate cazuri, un afront la adresa a ceea ce înseamnă însăși esența demnității umane, într-o lume în care, pentru unii, persoana umană a devenit o marfă.

   Ne amintim de răpirea lor pe când se întorceau dintr-o misiune umanitară. Ni-i amintim ca simboluri durabile ale prezenței creștine în Levant – o prezență adesea lăudată în cuvinte foarte departe de realitate.

   Ne amintim de toate acestea, cu o durere de neșters pe care nici zilele, nici anii nu o pot face să treacă. Prezentăm acest caz umanitar în fața opiniei publice locale și globale, amintindu-le tuturor că am bătut la fiecare canal diplomatic, de securitate, politic, social și de altă natură, fără a ajunge încă la vreun rezultat real.

   Astăzi, ca creștini, îi chemăm pe toți să fie la unison, în ciuda oricărei afilieri de ordin confesional. Această răpire este o dovadă că, în calitate de creștini, împărtășim un singur destin în acest Levant - un destin împărtășit și cu toți cei care caută îndurarea lui Dumnezeu și Îl întronează pe El, nu pe ei înșiși, ca Domn al vieții și dătător de dreptate și har divin.

   Confruntându-ne cu această tăcere și cu refuzul răpitorilor de-a lungul anilor de a-și dezvălui fie identitatea, fie scopurile lor, confruntându-ne cu eșecul eforturilor de securitate și cu confuzia din jurul acestui caz în diferite momente, reafirmăm încă o dată: ca creștini orientali, suntem pironiți pe crucea apartenenței la acest pământ, înrădăcinați în el atâta timp cât sângele ne curge în vene. Rămânem neclintiți, bazându-ne numai pe Dumnezeu și pe nădejdea noastră în Domnul Învierii. Rămânem neclintiți, încrezându-ne în Cel Care a fost cu noi timp de două mii de ani și crezând că El este cu noi în vecii vecilor.

   În mijlocul Paștelui strălucitor și a tot ceea ce ne înconjoară, ne ținem strâns de ancora mântuirii în Domnul Cel Înviat, Dumnezeul oricărei mângâieri, iar pe buzele și în inimile noastre răsună imnul învierii Sale biruitoare: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Damasc, 22 aprilie 2026
Ioan al X-lea
Patriarhul Antiohiei și al întregului Răsărit – Grec-Ortodox

Ignatie Efrem al II-lea
Patriarhul Antiohiei și al întregului Răsărit – Siriac Ortodox, Lider Suprem al Bisericii Ortodoxe Siriace din întreaga lume

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2026.