Icoana Maicii Domnului „A Acatistului” de la Mânăstirea Zografu

Zi de cinstire aparte: 10 octombrie

În secolul al XIII-lea, exista un oarecare Stareț care își petrecea viața în nevoințe ascetice pe Muntele Athos. Avea obiceiul evlavios de a citi Imnul Acatist în fața Icoanei Maicii Domnului, în fiecare zi.

Într-o zi, în timp ce citea Acatistul și repeta în tăcere cuvântul „Bucură-te”, Starețul a auzit brusc un glas venind din Icoană: „Bucură-te și tu, Stareț al lui Dumnezeu!”.

Ascetul a tremurat de spaimă, dar glasul a continuat: „Nu te teme, ci mergi cât mai curând la mânăstire și vestește fraților și egumenului că mânăstirea este în pericol, din cauza dușmanilor care sunt deja aproape. Cine este slab în răbdare, să se ascundă până când trece ispita; cât despre cei care caută încununare, să rămână”.

Starețul a părăsit imediat chilia și s-a grăbit către mânăstire. Deîndată ce a intrat pe poartă, ochii lui au zărit chiar Icoana din chilia sa, în fața căreia tocmai citise Acatistul. O putere nevăzută, minunată, o adusese acolo, din chilia ascetului.

Bătrânul s-a aruncat în fața Icoanei, cu rugăciuni fierbinți, apoi, cu Icoana în brațe s-a dus la egumen. Obștea, aflând de pericolul ce se apropia, a devenit foarte îngrijorată. Călugării mai slabi de inimă s-au grăbit să se ascundă în munți, în timp ce douăzeci și șase de călugări curajoși, inclusiv egumenul însuși, au rămas în mânăstire. Bătrânul, care avusese parte de revelația cerească, a rămas și el cu ei, pentru a-i mângâia în timpul încercării ce urma să vină.

Nu a durat mult, până când dușmanii lor au ajuns la mânăstire. Aceștia erau latini, care în acea vreme încercau să convertească creștinii ortodocși la catolicism. Ajunși la mânăstire și apropiindu-se de turnul în care se încuiaseră călugării, au încercat să-i convingă să renunțe la Ortodoxie. În încercarea de a-i convinge să-l recunoască pe papă drept conducător al Bisericii Universale, latinii le-au promis campionilor Ortodoxiei tot felul de favoruri și recompense bănești. Dar acești fii credincioși ai Bisericii Ortodoxe au rămas neclintiți.

Atunci, dușmanii Ortodoxiei au îngrămădit lemne în jurul turnului și le-au aprins. În timp ce se rugau Domnului, călugării au mulțumit Celui Atotputernic, pentru că i-a învrednicit să primească râvnita cunună a muceniciei și, apoi, toți și-au dat sufletele neprihănite Tatălui Ceresc. Uciderea lor mucenicească a avut loc pe 10 octombrie 1274. Numele victimelor au fost adăugate în Sinodiconul Mânăstirii Zografu, precum și în calendarul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care l-a avertizat pe Bătrân despre dezastrul ce se apropia, a fost găsită ulterior nevătămată, sub cenușă, între ruinele mânăstirii. Astăzi, această Icoană se află în mânăstire, iar în fața ei arde o candelă nestinsă.

Mai există și o altă Icoană cu același nume „A Acatistului” în Mânăstirea Hilandar de pe Muntele Athos. Informații despre acea Icoană pot fi găsite la data de 12 ianuarie.

Mânăstirea bulgărească Zografu din Athos a fost înfiinţată în sec. al X-lea de fraţii Moise, Aaron şi Ioan, monahi originari din Ohrida (astăzi în Macedonia de Nord) - Cetatea Ohrid avea odată 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului, şi era numită „Ierusalimul Balcanilor”.

La momentul ctitoririi Mânăstirii Zografu, monahii fiind nehotărâți în ce privește alegerea hramului sfântului lăcaș ortodox, au pregătit un lemn gol, pe măsura viitoarei icoane de hram, și l-au așezat pur și simplu în biserică. Apoi s-au retras la chilii, rugându-se lui Dumnezeu să îi lumineze. Noaptea, au văzut cu toţii o lumină puternică în biserică, astfel că, dimineaţa, pe scândură se afla chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe - Icoană zugrăvită prin minune dumnezeiască (de unde și numele ei).

Ruinată, mânăstirea a reînflorit (sec XV), primind ajutor românesc de la Domnii care pe atunci domnind erau și credincioși:

- de la Muşatini

- de la Alexandru cel Bun (anual 3000 aspri de argint şi venitul câtorva metoace şi al Mânăstirii Căpriana)

- de la Sfântul Ştefan cel Mare - a refăcut mânăstirea aproape integral (1466-1502) + mari fonduri de bani pentru înnoirea bisericii şi a bolniţei + rezidirea la malul de sud-vest al mării a portului pentru corăbii + refacerea din piatră a chiliilor, trapezei şi zidului de incintă + zidire din nou a bisericii mari şi pictarea în frescă + danie anuală în bani de aur şi argint, galbeni ungureşti sau aspri de argint + donație o Icoană cu Sfântul Gheorghe şi Steagul de Luptă al Moldovei, cusut cu aur şi argint (care are pe o parte Icoana Sfântului Gheorghe, iar pe partea cealaltă Stema Țării)

- de la Radu cel Mare (3000 de aspri ajutor anual)

- Sfântul Neagoe Basarab (3000 de aspri ajutor anual),

- Vlad Vintilă (3000 de aspri ajutor anual)

- Bogdan al III-lea - reparații;

- Petru Rareş reparaţii şi înnoirea picturii; fiica lui, Ruxanda, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, achită impozitul anual de 100 galbeni pe care mânăstirea îl plătea nevoită turcilor + 52 000 aspri de argint.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.