Zi specială de cinstire: 12 februarie
În timpul domniei împăratului Teofil (829-842), în Imperiul Bizantin au existat tulburări din cauza ereziei iconoclasmului. Conform ordinelor împăratului, mii de soldați au fost trimiși să cerceteze Imperiul, căutând în fiecare colț, oraș și sat icoane ascunse.
O văduvă evlavioasă, care locuia lângă orașul Niceea, ascunsese în casa ei o Icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În scurt timp, soldații au găsit-o, iar unul dintre ei a înjunghiat icoana, cu sulița. Prin harul lui Dumnezeu, această faptă cumplită a fost însoțită de o minune: din fața rănită a Maicii Domnului, a început să curgă sânge. Soldații, înspăimântați, au fugit, după ce au fost martori ai acestei minuni.
Văduva a petrecut toată noaptea priveghind și rugându-se înaintea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dimineața, după voia lui Dumnezeu, a dus Icoana la mare și a aruncat-o în apă. Sfânta Icoană a plutit pe valuri, stând în poziție verticală, și a început să se îndrepte către vest.
Timpul a trecut, iar într-o seară (anul 1004), călugării de la Mănăstirea Iviron de pe Muntele Athos au observat un stâlp de lumină, strălucind pe mare, ca soarele. Acest semn minunat a persistat câteva zile, în timp ce Părinții din Sfântul Munte se adunau laolaltă privind și minunându-se. În cele din urmă, au coborât la malul mării, unde aveau să vadă cum stâlpul de lumină se afla deasupra Icoanei Maicii Domnului. Când s-au apropiat însă, Icoana s-a îndepărtat de la mal.
La acea vreme, un călugăr georgian pe nume Gavriil viețuia în Mânăstirea Iviron* (Georgiană). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a apărut apoi, prin minune, înaintea Părinților atoniți, și le-a spus că doar Părintele Gavriil era vrednic să scoată Sfânta Icoană din mare. Ea i s-a arătat și Părintelui Gavriil și i-a spus:
"Mergi la mare și pășește pe valuri, cu credință, și toată lumea va mărturisi dragostea și mila mea față de mânăstirea ta”.
Călugării l-au găsit pe Părintele Gavriil și l-au condus la mare, cântând imnuri și arzând tămâie sfântă. Părintele Gavriil a mers pe apă, ca și cum ar fi mers pe uscat, și luând Icoana în mâini, a dus-o la țărm. Această minune a avut loc în Marțea Luminată.
Tot atunci, în timp ce călugării săvârșeau o Slujbă de mulțumire, un izvor rece și dulce a țâșnit, în mod minunat, din pământul pe care stătea Icoana. După aceea, călugării au dus-o în biserică și au așezat-o în Altar, cu mare cinste.
A doua zi, dimineață, unul dintre călugări a mers să aprindă candelele din biserică și a descoperit că Icoana nu se mai afla în locul în care o așezaseră; acum se găsea pe zidul de la poarta de la intrarea în mânăstire. Călugării au dat-o jos și au reașezat-o în Altar, dar a doua zi Icoana a fost găsită din nou la poarta mânăstirii. Această minune s-a repetat de mai multe ori, până când Preasfânta Fecioară i S-a arătat Părintelui Gavriil, zicând:
"Spune-le fraților că, de acum înainte, nu trebuie să mă mai ducă. Căci ceea ce doresc, nu este să fiu păzită de voi; ci eu vă voi păzi, atât în această viață, cât și în veacul ce va să vină.
Atâta timp cât Icoana mea va rămâne în mânăstire, harul și mila Fiului meu nu vor lipsi niciodată!”.
Plini de mare bucurie, călugării au construit o mică bisericuță lângă poarta mânăstirii, în cinstea Maicii Domnului, și au așezat înăuntru Icoana făcătoare de minuni.
Această Icoană Sfântă a ajuns să fie cunoscută sub numele de "Icoana Iviron a Maicii lui Dumnezeu" sau "Portărița" (Portaitissa, în limba greacă, Păzitoarea porții).
Prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, multe minuni s-au săvârșit și continuă să se săvârșească în întreaga lume.
*În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, egumenul (starețul) Mânăstirii Iviron a fost Părintele Arhimandrit Averchie Valahul, pe numele de mirean Atanasie Iaciu Buda.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna decembrie 2024.