Icoana FILERMOS (Filersk) a Maicii Domnului

Zi de cinstire aparte: 20 octombrie

Transferul unei părți din Lemnul Crucii celei de Viață Făcătoare a Domnului, al Icoanei Maicii Domnului „Filermos” și al mâinii drepte a Sfântului Ioan Botezătorul din Malta la Gatcina a avut loc în anul 1799.

Aceste sfinte relicve fuseseră păstrate pe insula Malta de către cavalerii Ordinului Catolic al Sfântului Ioan din Ierusalim.

În 1798, când francezii au ocupat insula, Cavalerii de Malta au căutat protecția și patronajul Rusiei. La 12 octombrie 1799, aceștia au oferit aceste relicve străvechi Împăratului Pavel I, care se afla atunci la Gatcina.

În toamna anului 1799, relicvele au fost mutate în Sankt Petersburg și așezate în Palatul de Iarnă, în Biserica „Mântuitorul - Nefăcută de Mână Omenească”.

O sărbătoare care comemorează acest eveniment a fost instituită în anul 1800. Conform unei tradiții străvechi, Icoana Maicii Domnului „Filermos” a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Ea a fost adusă din Ierusalim la Constantinopol, unde a fost păstrată în Biserica din Vlaherne.

În secolul al XIII-lea, a fost luată de acolo de către cruciați și, ulterior, păstrată de cavalerii Ordinului Sfântului Ioan. Informațiile de mai sus au fost extrase din „Calendarul Bisericii Ortodoxe 2011”, Editura Patriarhiei Moscovei.

Publicația „Icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu", al cărei autor este Valerie Melnicov, ne dezvăluie următoarele:

Conform tradiției, Icoana Filermos a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată de Sfântul Evanghelistul Luca. În secolul al V-lea, împărăteasa greacă Evdochia (Eudoxia) a mutat Icoana, de la Ierusalim la Constantinopol.

După căderea Constantinopolului în secolul al XIII-lea, Icoana a intrat în posesia Cavalerilor Ordinului Sfântului Ioan (Ospitalierii), care au transportat-o ​​pe insula Rodos și, ulterior, în Malta.

În anul 1798, Malta a fost ocupată de armata lui Napoleon. La plecarea de pe insulă, cavalerii au luat cu ei diverse relicve creștine, inclusiv mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, un fragment din Crucea Cea de Viață Dătătoare a Domnului și Icoana făcătoare de minuni Filermos a Maicii Domnului. Pentru a proteja aceste relicve sfinte, cavalerii le-au încredințat Țarului rus Pavel I, care devenise între timp Mare Maestru al Ordinului de Malta. La 12 octombrie 1799, relicvele sfinte au fost predate în mod solemn părții rusești, la Gatcina.

În timpul tulburărilor provocate de Revoluția Rusă, sfintele relicve au fost duse în Danemarca, unde locuia la acea vreme Țarina-mamă Maria Feodorovna. La ceva vreme după moartea împărătesei, sfintele relicve — inclusiv Icoana Filermos — au intrat în posesia cuplului regal sârb, familia Karageorgevici.

După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu venirea la putere a comuniștilor conduși de Iosif Broz Tito, Icoana Filermos a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu celelalte sfinte relicve malteze, a fost păstrată într-un loc ascuns în Mânăstirea Ortodoxă Ostrog din Muntenegru.

În 1950, agenții serviciilor de securitate iugoslave au descoperit ascunzătoarea și au confiscat sfintele relicve; acestea au rămas ascunse de ochii credincioșilor, până în anul 1993. În prezent, Icoana făcătoare de minuni Filermos a Maicii Domnului se află într-un muzeu din orașul muntenegrean Cetinie.

La rândul său, cartea "Maica Domnului: O descriere a vieții Sale pământești și a Icoanelor făcătoare de minuni", având ca autor pe E. Poselianin, publicată în anul 1914, amintește:

Conform tradiției, Icoana Maicii Domnului cunoscută sub numele de Icoana de la Filermos a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Sfântul Apostol a trimis Icoana creștinilor din Egipt, de unde a fost ulterior mutată în Ierusalim.

În secolul al V-lea, împărăteasa bizantină Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea (cel Tânăr), ducea Icoana la Constantinopol, unde chipul Maicii Domnului a fost așezat cu cinste în Biserica Vlaherne.

În secolul al XIII-lea, Icoana a fost luată de cruciații care cuceriseră Constantinopolul; ulterior, a intrat în posesia Cavalerilor Ordinului Sfântului Ioan (Ioaniții), care au dus-o cu ei pe Insula Rodos. Când turcii au cucerit Rodosul în secolul al XVII-lea, cavalerii s-au mutat în Malta, luând cu ei Icoana din Filermos.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, când francezii au ocupat Malta, cavalerii s-au pus sub protecția Țarului rus Pavel I. Ei l-au ales pe împărat drept Mare Maestru — conducătorul suprem și protectorul Ordinului. În semn de recunoștință pentru patronajul împăratului rus, cavalerii i-au dăruit Icoana din Filermos, împreună cu un fragment din Crucea cea de Viață Făcătoare a Domnului și mâna dreaptă a Înaintemergătorului.

Aceste sfinte relicve au fost păstrate inițial în biserica Palatului din Gatcina; ulterior, au fost transferate la Sankt Petersburg și așezate în Palatul de Iarnă, în Catedrala "Mântuitorul - Nefăcută de mână omenească”.

Sfintele relicve au rămas în Rusia din anul 1799, iar sărbătoarea în cinstea Icoanei din Filermos a fost instituită în anul 1800.

Analizând alte înregistrări istorice, găsim următoarele informații:

Icoana Maicii Domnului din Filermos este o Icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu venerată în Biserica Ortodoxă.

Icoana este o lucrare de origine bizantină. În starea sa actuală, măsoară 44/36 cm și reprezintă doar un fragment din lucrarea originală. Imaginea poate fi datată în secolele X–XI, ca parte a unei lucrări mai ample. Se consideră că, în forma sa originală, icoana aparținea tipului iconografic "Hagiosoritissa".

Conform tradiției, Icoana a fost pictată de Sfântul Apostol Luca. Există mai multe versiuni privind istoria ulterioară a Icoanei. Cercetători moderni ai istoriei Ordinului Sfântului Ioan — A. Andreev, V. Zaharov și I. Nastenko — precum și istoricul Mihail Șkarovski, au menționat următoarea relatare. Icoana a fost pictată în anul 46 și a rămas în Antiohia timp de trei secole. Ulterior, a fost mutată în Ierusalim. În anul 430, Eudoxia, soția împăratului bizantin Teodosie cel Tânăr, a efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă și a trimis Icoana la Constantinopol, unde a fost păstrată în Biserica Vlaherne.

După cucerirea și jefuirea Constantinopolului de către cruciați în 1204, Icoana a fost mutată din nou în Țara Sfântă. În acea perioadă, a intrat în posesia catolicilor — Cavalerii Sfântului Ioan. În 1291, Acra, unde își aveau sediul cavalerii, a fost cucerită de turci. În timpul retragerii, cavalerii au luat cu ei Icoana Sfântă și s-au stabilit pe Insula Creta. Pe parcursul acestei perioade, cavalerii au protejat Icoana Sfântă de turci. Icoana a rămas pentru o scurtă perioadă în Cipru. Începând cu anul 1309 și timp de peste două secole, aceasta a fost păstrată în siguranță pe Insula Rodos din Marea Egee, cucerită de Cavalerii Ospitalieri.

Istoricul T. Petris din Rodos a prezentat o altă versiune a evenimentelor. El a scris că Icoana a fost adusă în Rodos de un călugăr pe nume Filerimos, sosit din Ierusalim în secolul al XIII-lea și purtând o Icoană a Maicii Domnului atribuită Sfântului Apostol Luca. Icoana a fost așezată într-un Paraclis de pe un deal din apropierea anticului oraș Ialisos (astăzi Trianda). Ulterior, dealul a primit numele de Filerimos în cinstea călugărului, iar Icoana a devenit cunoscută sub numele de Icoana Filerimos.

Paraclisul (mica bisericuță) care adăpostea Icoana a fost mărit, devenind o bazilică, iar în secolul al XIV-lea, Cavalerii Ospitalieri au construit pe acel loc o mânăstire mare închinată Maicii Domnului. Astfel, conform acestei versiuni, Icoana ajunsese în Rodos înainte de cucerirea insulei de către Cavalerii Ospitalieri, eveniment care a avut loc între anii 1306 și 1309.

La sfârșitul lunii iulie 1522, o armată de o sută de mii de soldați și o flotă aparținând sultanului turc Soliman I (Magnificul) au debarcat în Rodos și au asediat cetatea. Cavalerii au opus o rezistență acerbă. În cele din urmă, însă, un steag alb a fost arborat deasupra ruinelor din Rodos, iar Cavalerilor Ospitalieri li s-a permis să părăsească insula împreună cu sfintele lor relicve. După plecarea din Rodos, cavalerii au petrecut mai bine de șapte ani purtând aceste sfinte relicve în diverse orașe italiene — precum Messina, Napoli, Nisa și Roma — dar și pe insula Candia (Creta).

În anul 1530, împăratul romano-german Carol al V-lea a cedat insula Malta Ordinului Sfântului Ioan, în proprietate perpetuă. În același an, Icoana, însoțită de Marele Maestru al Ordinului și de Consiliul acestuia, a ajuns pe insulă. Fortul St. Angelo a devenit locul de păstrare a Icoanei, fiind urmat ulterior de Castelul St. Michael – reședința principală a Ordinului de Malta.

În 1571, Icoana făcătoare de minuni și sfintele relicve ale Ordinului au fost mutate cu mare fast în capitala Ordinului, Valletta. În incinta Catedralei Sfântul Ioan a fost construit un Paraclis închinat Maicii Domnului din Filermos.

În iunie 1798, francezii au ocupat insula Malta. Părăsind insula la ordinul Guvernului Francez, Marele Maestru von Hompesch lua cu sine sfintele relicve: mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, un fragment din Crucea Dătătoare de Viață a Domnului și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Filermos. Marele Maestru le-a transportat prin Europa; în cele din urmă, acestea au ajuns în Austria.

În decembrie 1798, Țarul rus Pavel I a devenit Marele Maestru al Ordinului de Malta. Pentru a câștiga bunăvoința acestuia, ultimul împărat romano-german, Francisc al II-lea, l-a obligat pe Marele Maestru von Hompesch să abdice și a dispus confiscarea sfintelor relicve ale Ordinului. Din ordinul împăratului Francisc al II-lea, sfintele relicve – inclusiv Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Filermos – au fost trimise, printr-o delegație specială, la noua reședință a Ordinului, în Sankt Petersburg.

La 12 octombrie 1799, Cavalerii Sfântului Ioan au prezentat vechile sfinte relicve – inclusiv Icoana Maicii Domnului din Filermos (alături de alte comori ale Ordinului de Malta) – Țarului Pavel I, care se afla atunci la Gatcina.

În toamna anului 1799, sfintele relicve au fost mutate la Sankt Petersburg și așezate în Palatul de Iarnă, în Biserica "Icoana Mântuitorul - Nefăcută de Mână Omenească". Pentru a marca dobândirea acestor sfinte relicve, Sfântul Sinod guvernator a instituit o nouă sărbătoare: „Aducerea din Malta la Gatcina a unei părți din Lemnul Crucii celei de Viață Făcătoare a Domnului, a Icoanei Maicii Domnului de la Filermos și a Mâinii Drepte a Sfântului Ioan Botezătorul”, pentru data de 12 (25) octombrie, începând cu anul 1800.

Între anii 1852 și 1919, în baza unui decret al Țarului Nicolae I, toate cele trei sfinte relicve erau transportate, o dată pe an, de la Palatul de Iarnă la Biserica Palatului din Gatcina. De acolo, o mare procesiune religioasă se îndrepta spre Catedrala „Sfântul Pavel”, unde sfintele relicve erau expuse spre venerare timp de zece zile. Pelerini din întreaga Rusie și din lumea întreagă se aduna acolo. Ulterior, sfintele relicve erau returnate Palatului de Iarnă din Sankt Petersburg.

În anul 1919, în timpul retragerii trupelor generalului Iudenici din Gatcina, sfintele relicve au fost transportate în secret la Reval (Tallinn), în Estonia. O vreme, au fost păstrate într-o Catedrală ortodoxă de acolo, dar ulterior au fost mutate în secret în Danemarca, unde trăia în exil Împărăteasa-mamă Maria Feodorovna — soția lui Alexandru al III-lea și mama lui Nicolae al II-lea.

După mutarea la Domnul a Mariei Feodorovna în 1928, fiicele sale, Marea Ducesă Xenia și Marea Ducesă Olga, au încredințat sfintele relicve Mitropolitului Antonie (Hrapovițchi), Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor.

O perioadă, sfintele relicve au fost păstrate într-o Catedrală ortodoxă din Berlin. În anul 1932, anticipând consecințele ascensiunii lui Hitler la putere, Episcopul Tihon le-a încredințat Regelui Alexandru I Karageorgevici al Iugoslaviei; Regele le-a păstrat în Paraclisul Palatului Regal din Belgrad și, ulterior, în Biserica Palatului din suburbia Dedinie.

După Al Doilea Război Mondial, odată cu venirea la putere a comuniștilor conduși de Iosip Broz Tito, Icoana Filermos a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu — împreună cu alte sfinte relicve malteze — a fost păstrată într-un loc ascuns, în Mânăstirea Ortodoxă Ostrog din Muntenegru. În 1951, agenții serviciilor de securitate iugoslave au descoperit ascunzătoarea; sfintele relicve au fost confiscate și transportate la Titograd (în prezent Podgorița), fiind mai apoi mutate în Depozitul de Stat al Muzeului Istoric din Cetinie.

În 1968, un ofițer de poliție îi informa în secret pe starețul Marko (Kalania) din Cetinie și pe Episcopul Daniel, cu privire la existența sfintelor relicve.

În anul 1993, Mâna Dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul și un fragment din Crucea Dătătoare de Viață au fost mutate în Mânăstirea Cetinie, în timp ce Icoana Filermos a rămas în muzeu.

Din anul 2002, Icoana Filermos a Maicii Domnului este găzduită într-o încăpere special amenajată, numită „Capela Albastră”, din cadrul Muzeului Național al Muntenegrului, în Cetinie.

În unele documente, ziua de cinstire aparte este menționată ca fiind: 12 (c. Iul. 25) octombrie.

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2026.