Icoana făcătoare de minuni IZBUC a Maicii Domnului

Din Sfânta Evanghelie după Ioan 5, 2-4:

“Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut”.

Icoana făcătoare de minuni Izbuc a Maicii Domnului este o icoană realizată în copie după o alta existentă în Muntele Athos. În Icoană, Maica Domnului apare înfățișată într-un veșmânt de culoare verde pal, indicând cu mâna stângă către Fiul Său, Mântuitorul lumii, Hristos Pruncul, purtat pe brațul drept.

Pruncul Hristos privește spre laterala dreaptă a Icoanei, ținând în mâna stângă un sul din pergament, iar cu mâna dreaptă binecuvântând lumea. Veșmântul Pruncului este de culoare roșiatică, purtat peste o tunică albă.

Aurele Maicii Domnului și Pruncului Dumnezeiesc apar încrustate cu pietre prețioase de rubin. Fundalul Icoanei este de culoare verde-turcoaz, fiind unul simplu, fără alte elemente suplimentare. Icoana Izbuc a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cinstită în mod aparte la Praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august).

Icoana făcătoare de minuni se află permanent în Sfânta Mânăstire Izbuc, spre închinarea credincioșilor. Icoana "Izbuc" se găsește în mânăstire încă de la momentul întemeierii sfântului lăcaș pe vremea întâiului Episcop al locului. Locul, în vechime, se numea „La Călugări”, iar satul de acum poartă același nume "Călugări" - fosta denumire fiind "Ponoare" - sugerând formele de relief din regiunea carstică, prin care apele de suprafață se scurg în subteran. Numele "La Călugări" rămâne astfel dovada clară a existenței, de dinainte cu mult, a unui sfânt lăcaș mânăstiresc…

«De când Dumnezeu ne-a învrednicit să păstorim această eparhie, ne-am străduit s-o înzestrăm cu așezăminte duhovnicești, ca să-și poată împlini cu sfințenie înalta misiune duhovnicească... De astă dată și întâia dată vin să vă cer... fârmituri din prisosințele voastre, pentru un loc de închinare a sufletelor ce-și caută mântuire.

Acolo, în acei munți sfinți ai Bihariei, e un izvor minunat, unde după tradiție și chiar după numele satului de lângă izvor, Călugări, odinioară a trebuit să fie o mănăstire».

Acesta este fragmentul din scrisoarea pastorală a Episcopului Roman Ciorogariu - adresată clerului și credincioșilor în data de 23 septembrie 1928, după ce, cu patru ani mai înainte, savantul Simion Mehedinți descoperea, în locul amintit, minunatul izvor - prin care primul Episcop ortodox al Oradiei de după 1918 anunța (re)întemeierea unei mânăstiri în acest colț de țară, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”.

Întemeierea propriu-zisă a mânăstirii, zidirea unei biserici și a chiliilor călugărești a întârziat încă destulă vreme, o bisericuță de lemn tencuit la interior, construită în 1696, fiind adusă din Beiuș în anul 1954, pe vremea vrednicului de pomenire Episcop Valerian Zaharia, al Oradiei, și așezată pe o fundație ciclopiană (din piatră).

Potrivit documentelor istorice, până la Unirea cea Mare, Ardealul a fost văduvit de așezămintele ortodoxe. Trei sute de ani, românii au ținut piept invaziei turcești, vreme în care capii Bisericilor Europei Occidentale își întăreau pozițiile, construind catedrale. După trei decenii de ocupație turcească (1660-1692), Oradea și Bihorul treceau sub stăpânire habsburgică.

În documentele Eparhiei ortodoxe se mai arată, de asemenea:

"Principii străini care au subjugat poporul român din Principatul Transilvan nu vedeau cu ochi buni înființarea mânăstirilor ortodoxe. Împărații habsburgi de la Viena au dispus, in 1760, distrugerea, cu tunurile, a aproape tuturor mânăstirilor ortodoxe din Transilvania. Papa i-a cerut episcopului catolic din Oradea să aducă sub ascultarea Romei toată populația din această parte a țării".

Mânăstirea Izbuc se afă în judeţul Bihor, la poalele Munţilor Codru Moma, între Oradea și Deva, aici aflându-se, sub binecuvântarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului - copia adusă din Athos - într-adevăr, un izvor unic în Europa, a cărui apă este cunoscută ca având puteri minunate, izvorând nu încontinuu, ci doar la diferite intervale de timp, imediat după ce un vuiet puternic se aude din pământ.

În trecut, o izvorâre ce dura 2 minute era urmată de o pauză de 15–20 minute, mai apoi o a doua tot de două minute fiind urmată de o pauză cu mult mai mare, de 2 ore, și acest ciclu se repeta cu exactitate - ciclu care astăzi nu mai este valabil. După zvorâre și după ce apa rămâne o perioadă mică de timp în albiile create de ea cu câteva cascade mici, mai apoi, urmare a unui vuiet asemănător celui ce precede izvorârea, se retrage la loc, în pământ.

Mai mult decât atât, istoria notează că, atunci când la izvor vin oameni răi, apa refuză să mai izvorască, după cum s-a întâmplat și sub ocupaţia austro-ungară, când călugării catolici veniți acolo se gândiseră să introducă taxe de intrare - apa s-a oprit, atunci, pentru șapte ani.

Tot potrivit datelor rămase înregistrate, la izvor s-au vindecat și capătă vindecare oameni ologi, cu diferite boli și neputințe, nevăzători. În urma acestor minuni notate din vechime, călugării au continuat să se strângă și să vieţuiască în acest loc, conform documentelor, încă din secolul XI-XII.

Hramul Sfintei Mânăstiri Izbuc, spre care se merge pe șoseaua Ineu-Brad cu intrare către satul Avram Iancu, în apropiere de Vascău, este acum "Adormirea Maicii Domnului" - zi în care zeci de mii de pelerini sunt prezenți. Izvorul, unic în Europa, a fost declarat Monument al Naturii, în vremea comunismului.

Mai aflăm că, Mânăstirea Izbuc, care găzduiește Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mai deține, încrustată în Icoană, și o părticică din Lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Mânăstirea Izbuc este o mânăstire cu adevărat vestită în rândul românilor, temeluită pe cuvintele mobilizatoare și pline de evlavie sfântă ale primului Întâistătător al Eparhiei:

**"În întreg cuprinsul metropoliei noastre, avem o singură mânăstire, 'Hodoș-Bodrog', situată în Banatul Timișan, iar aici, la noi, în vecinătatea locurilor sfinte, pe unde au trăit și au umblat pe vremuri Horea și Avram Iancu, n-avem niciun schit sau mânăstire, încât urmașii acestor eroi, când vin să-și caute leac la izvorul minunilor de la Izbuc, își fac metaniile și își rostesc rugăciunile la o simplă cruce din lemn necioplită, din preajma izvorului",** *spunea același Episcop, Roman Ciorogariu, într-o scrisoare adresată conducerii țării.*

Satul actual "Călugări" (vechea denumire: Ponoare) este un sat în comuna Cărpinet din județul Bihor, Crișana.

În prezent, în prima duminică din lună, în prima zi din lună dar și în prima zi din noul an bisericesc, se savârșește Taina Sfântului Maslu, imediat după Sfânta Liturghie, la orele 10:00, chiar de către Părintele Arhimandrit Mihail (Tărău), starețul Mânăstirii Izbuc.

Cu mare cinste și evlavie, de asemenea, (reamintim că) în perioada 5-8 noiembrie 2024, Icoana Făcătoare de Minuni Izbuc a Maicii Domnului, adusă tocmai din Episcopia Oradiei, urmează să fie primită și găzduită în Slobozia, unde zeci de mii de pelerini din această parte a munților sunt așteptați să se închine înaintea sfântului și mult-prețuitului odor.

Evenimentul, organizat și desfășurat cu binecuvântarea arhierească a Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, va fi ocazionat de sărbătoarea praznicului „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” - hramul străvechiului așezământ monahal „Sfinții Voievozi” din Slobozia, un loc cu încărcătură duhovnicească și istorică mărețe.

Așezarea Sfintei Icoane făcătoare de minuni Izbuc a Maicii Domnului în Mânăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, spre închinare pentru mai multe zile, va fi precedată de o primire impunătoare în marea Catedrală Eparhială "Înălțarea Domnului" din aceeași localitate, de unde mai apoi va fi purtată în procesiune, de miile de credincioși, traversând astfel și binecuvântând întregul municipiu. Deja din data de 18 septembrie 2024, în cadrul ședinței de lucru a Permanenței Consiliului Eparhial s-au aprobat măsuri pentru organizarea procesiunii cu această Sfântă Icoană.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna septembrie 2024.