Icoana DIN ARBORELE DE MIRT a Maicii Domnului

Zi de cinstire aparte: 24 septembrie

   Icoana Preasfintei Maici  a Domnului „Din Arborele de Mirt” (Myrtidiotissa) se află în biserica Mânăstirii Myrtides de pe insula grecească Chitera. Își trage numele de la faptul că a fost găsită într-un tufiș de mirt, în secolul al XIV-lea.

   În acea vreme, un păstor își păștea oile într-o vale pustie, plină de tufișuri de mirt. Pe 24 septembrie, la patruzeci de zile după Adormirea Maicii Domnului, i S-a arătat Maica Domnului și i-a spus să caute Icoana Dânsei, care fusese dusă în acel loc cu mulți ani înainte.

   Păstorul a căzut la pământ de uimire, rugându-se Maicii Domnului. Deîndată ce s-a ridicat și s-a întors, a văzut Icoana în ramurile unui tufiș de mirt. Plângând de bucurie, a dus Icoana acasă și le-a povestit prietenilor și rudelor cum o găsise.

   Când s-a trezit a doua zi dimineață, păstorul a observat că Icoana dispăruse și s-a gândit că poate cineva o furase în timpul nopții. Cu inimă grea, și-a condus oile înapoi la locul unde descoperise Icoana. Spre uimirea sa, a văzut Icoana iarăși în ramurile mirtului. Slăvind pe Dumnezeu, bărbatul a luat Icoana cu el acasă, din nou. A doua zi dimineață, dispăruse exact ca mai înainte. Când s-a întâmplat acest lucru a treia oară, păstorul și-a dat seama că Maica Domnului dorea ca Icoana Dânsei să rămână acolo unde apăruse de prima dată.

   Astfel, o biserică mică a fost construită acolo, pentru a adăposti Icoana și a fost numită „A Mirtului”, după Icoană. Clădirea a fost înlocuită și extinsă de-a lungul anilor, iar multe minuni s-au săvârșit acolo.

   La sfârșitul secolului al XVI-lea, Teodor Kumprianos, un descendent al păstorului care găsise Icoana, locuia în satul Kusumari. Nu se putea mișca și avea o credință neclintită că Maica Domnului îl va vindeca. În fiecare an, pe 24 septembrie, trimitea un membru al familiei la biserică, să aprindă lumânări pentru el. Într-un an, a cerut să fie dus acolo de familia sa, pentru a se putea închina el însuși înaintea Icoanei. În timpul privegherii, s-a auzit un zgomot mare venind dinspre mare. Oamenii au fugit din biserică, crezând că pirații îi atacau. Cel neputincios a rămas singur în biserică, implorând pe Maica Domnului să apere sfântul lăcaș. 

   Deodată, a auzit o voce din Icoană spunându-i să se ridice și să fugă. S-a ridicat și, apoi, a ieșit din biserică. Ba chiar a reușit să alerge și să-și ajungă din urmă rudele, care s-au bucurat văzând această minune. S-a dovedit, apoi, că nu fusese vorba despre niciun atac pirateresc, iar zgomotul a fost considerat un semn al Proniei lui Dumnezeu, astfel încât paraliticul să poată rămâne singur în biserică împreună cu Icoana. De atunci, familia Koumprianos a sărbătorit Ziua Prăznuirii Icoanei cu o evlavie specială, întrucât Teodor fusese vindecat în acea zi.

   Printre celelalte minuni asociate cu Preasfânta Maică a Domnului și Icoana „Mirtului” se numără păzirea insulei de ciumă, darul nașterii de prunci făcut unei femei evreice din Alexandria, salvarea oamenilor de la moarte și multe alte mari minuni.

    Pelerinii merg să se închine la Icoană, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), precum și în ziua aflării sale (24 septembrie).

   Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Myrtidiotissa este protectoarea localnicilor din Chitera. Deși există unele nepotriviri în surse, cu privire la momentul descoperirii Icoanei făcătoare de minuni, cronica preotului Daniel Varipatis afirmă că Icoana a fost găsită pe 24 septembrie 1446. 

   Astăzi, paraclisul original care adăpostea Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a păstrat așa cum era, însă deasupra sfântului lăcaș a fost construită o biserică mai mare. Aceasta a fost ridicată de starețul Agatanghel, în anul 1857. În jurul acestei biserici se află chilii monahale care au fost construite rapid, la scurt timp după descoperirea Icoanei, de către călugărul Leontie. Biserica se remarcă printr-un turn-clopotniță impresionant de 26 m, situat în partea de nord-est a bisericii principale, operă a localnicului Nicolae Fațeas-Furiaris (1888). Mai există, de asemenea, o mică biserică închinată Preasfintei Treimi. Această mânăstire este astăzi cea mai mare din Mitropolie.

   Despre Icoană, a mai rămas scrisă si următoarea minune: 

   O navă călătorea pe mare, când a izbucnit o furtună teribilă. Frica de moarte i-a cuprins pe căpitan și echipaj. Nu era ca astăzi. Atunci bărcile erau din lemn. Și aveau pânze! Și vechea barcă a început să se încline. Pompa funcționa încontinuu, dar nu folosea la nimic, încât barca a început să se scufunde. Dacă nava se pierdea, la ce bun bărcile și vestele de salvare? Toți au simțit că orice speranță fusese pierdută. Și, apoi, mintea lor s-a îndreptat către Fecioara Maria, care este „speranța celor fără de speranță”. 

   „Vino, Maica Domnului a Mirtului, păzitoarea și ocrotitoarea insulei noastre. Salvează-ne. Ai milă de copiii noștri și de părinții noștri în vârstă, care ne așteaptă!”. 

   Chiar înainte ca barca să se scufunde, dintr-o dată, a apărut printre ei o femeie strălucind în lumină, Care a spus: „Am venit! Nu vă temeți! Nava voastră va fi salvată!”. Și s-a aruncat în mare, cu un burete în mână, și a blocat gaura care se deschisese la bord! În câteva minute, barca își vedea liniștită de drum. 

   Au ajuns în primul port, în care au tras pentru reparații. Și, ce minune au văzut! Gaura, care se deschisese la bord, era blocată de buretele pe care îl ținuse Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în mâini când apăruse în barcă! Toată lumea a văzut această minune. Plin de emoție, căpitanul a cumpărat ceară curată și a făcut o lumânare, cu forma asemănătoare unui catarg al bărcii. A așezat, într-o cutie, și buretele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. A mai făcut și o mică barcă din argint. S-a întors în patria sa, Insula Chios. Toți au mers la Mânăstirea Maicii Domnului Myrtidiotissa. Și, când au intrat să se închine la Icoana făcătoare de minuni, plini de emoție au strigat: „Aceasta este! Am văzut-O! Preasfântă Născătoarea mea! Preasfântă Născătoarea mea!”. Toți au îngenuncheat în fața Icoanei. Și-au făcut semnul Sfintei Cruci, în semn de evlavie. I-au mulțumit din adâncul sufletului și au lăsat micile lor daruri, care se păstrează până în ziua de astăzi.

   Ziua de 24 septembrie vine la patruzeci de zile după Adormirea Maicii Domnului. Înainte de această sărbătoare a Maicii Domnului, exista tradiția să se săvârșească slujbe timp de patruzeci de zile, în cinstea Maicii Domnului, însă descoperirea Icoanei în această zi a înlocuit vechea sărbătoare, cu cinstirea specială a acestui eveniment.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.