Filă de letopiseț: Declarația comună a Papei Leon al XIV-lea și a Sanctității Sale Bartolomeu I

„Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.” 

Psalmul 105:1

   În ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat, fratele Apostolului Petru și patronul Patriarhiei Ecumenice, noi, Papa Leon al XIV-lea și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Îi mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl nostru milostiv, pentru darul acestei întâlniri fraterne. Urmând exemplul cuvioșilor noștri predecesori și în conformitate cu voința Domnului nostru Iisus Hristos, continuăm să mergem cu hotărâre fermă pe calea dialogului, în dragoste și adevăr (cf. Ef 4,15), spre restabilirea mult așteptatei comuniuni depline dintre Bisericile noastre surori. Conștienți că unitatea creștină nu este doar rodul eforturilor umane, ci un dar de sus, îi invităm pe toți membrii Bisericilor noastre – clerici, monahi, persoane consacrate și credincioși laici – să caute cu sinceritate împlinirea rugăciunii pe care Iisus Hristos a adresat-o Tatălui: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine... ca lumea să creadă” (Ioan 17,21).

   Comemorarea celei de-a 1700-a aniversări a Primului Sinod Ecumenic de la Niceea, celebrat în ajunul întâlnirii noastre, a fost un moment de har extraordinar. Sinodul de la Niceea, ținut în anul 325 după Hristos, a fost un eveniment de unitate providențial. Cu toate acestea, scopul acestei comemorări nu este doar de a reaminti importanța istorică a Sinodului, ci de a ne încuraja să rămânem deschiși aceluiași Duh Sfânt care a vorbit la Niceea, în timp ce ne confruntăm cu numeroasele provocări ale vremii noastre. Dorim să ne exprimăm profunda recunoștință față de toți liderii și delegații altor Biserici și comunități ecleziale care au fost de acord să participe la acest eveniment. Pe lângă recunoașterea obstacolelor care împiedică restabilirea deplinei comuniuni între toți creștinii – obstacole pe care căutăm să le depășim prin dialog teologic – trebuie să recunoaștem și că ceea ce ne unește este credința exprimată în Crezul de la Niceea. Aceasta este credința mântuitoare în persoana Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, homoousios cu Tatăl, Care pentru noi și pentru mântuirea noastră S-a întrupat și a locuit printre noi, a fost răstignit, a murit și a fost îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălțat la Cer și va veni din nou să judece viii și morții. Prin venirea Fiului lui Dumnezeu, suntem inițiați în taina Sfintei Treimi – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – și invitați să devenim, în și prin persoana lui Hristos, fii ai Tatălui și împreună-moștenitori cu Hristos prin harul Duhului Sfânt. Întăriți de această mărturisire comună, putem înfrunta provocările cu care ne confruntăm împreună, mărturisind credința exprimată la Niceea, cu respect reciproc, și lucrând împreună spre soluții concrete cu speranță autentică.

   Suntem convinși că comemorarea acestei importante aniversări poate inspira pași noi și curajoși pe calea spre unitate. Printre deciziile sale, Primul Sinod de la Niceea a furnizat și criteriile pentru determinarea datei Paștelui, comune tuturor creștinilor. Mulțumim providenței divine pentru că a permis întregii lumi creștine să sărbătorească Paștele în aceeași zi, anul acesta. Este dorința noastră comună să continuăm procesul de explorare a unei posibile soluții care ne va permite să sărbătorim împreună Sărbătoarea Sărbătorilor, în fiecare an. Sperăm și ne rugăm ca toți creștinii, „întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească” (Coloseni 1:9), să se angajeze în procesul de realizare a unei celebrări comune a slăvitei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos.

Anul acesta comemorăm și cea de-a 60-a aniversare a istoricei Declarații Comune a venerabililor noștri predecesori, Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Ecumenic Atenagora, care a pus capăt schimbului de excomunicări din 1054. Îi mulțumim lui Dumnezeu că acest gest profetic a determinat Bisericile noastre să continue „într-un spirit de încredere reciprocă, stimă și caritate, dialogul care le va conduce, cu voia lui Dumnezeu, să trăiască din nou, pentru binele mai mare al sufletelor și venirea Împărăției lui Dumnezeu, în deplina comuniune de credință, înțelegere frățească și viață sacramentală care a existat între ele în timpul primului mileniu al vieții Bisericii” (Declarația Comună a Papei Paul al VI-lea și a Patriarhului Ecumenic Atenagora, 7 decembrie 1965). În același timp, îi îndemnăm pe cei care încă ezită să se angajeze în orice formă de dialog să asculte ceea ce Duhul zice Bisericilor (cf. Apocalipsa 2,29), Care, în contextul istoric actual, ne îndeamnă să prezentăm lumii o mărturie reînnoită de pace, reconciliere și unitate.

   Convinși de importanța dialogului, ne exprimăm sprijinul continuu pentru activitatea Comisiei Internaționale Mixte pentru Dialog Teologic dintre Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă, care, în În faza sa actuală, examinează probleme care au fost considerate, din punct de vedere istoric, surse de diviziune. Pe lângă rolul de neînlocuit pe care dialogul teologic îl joacă în procesul de apropiere dintre Bisericile noastre, salutăm și celelalte elemente necesare acestui proces, inclusiv contactele fraterne, rugăciunea și lucrarea comună în toate domeniile în care cooperarea este deja posibilă. Îi îndemnăm cu căldură pe toți credincioșii Bisericilor noastre, și în special pe clerici și teologi, să primească cu bucurie roadele obținute până acum și să lucreze pentru a asigura sporirea lor continuă.

   Scopul unității creștine include contribuția într-un mod fundamental și dătător de viață la pacea între toate popoarele. Împreună, ne ridicăm cu fervoare vocile, pentru a invoca darul păcii lui Dumnezeu asupra lumii noastre. Din păcate, în multe părți ale lumii, conflictele și violența continuă să distrugă viețile multor oameni. Facem apel la cei cu responsabilități civile și politice, să facă tot ce le stă în putință pentru a pune capăt imediat tragediei războiului și invităm toți oamenii de bunăvoință să susțină apelul nostru.

   În special, respingem orice utilizare a religiei și a numelui lui Dumnezeu pentru a justifica violența. Credem că un dialog interreligios autentic, departe de a fi o sursă de sincretism și confuzie, este esențial pentru coexistența popoarelor cu tradiții și culturi diferite. Conștienți de cea de-a 60-a aniversare a declarației Nostra Aetate, îi îndemnăm pe toți bărbații și femeile de bunăvoință să lucreze împreună pentru a construi o lume mai dreaptă și mai plină de compasiune și să aibă grijă de creația încredințată nouă de Dumnezeu. Numai așa poate familia umană să depășească indiferența, setea de dominație, lăcomia și xenofobia.

Deși suntem profund alarmați de situația internațională actuală, nu pierdem speranța. Dumnezeu nu va abandona omenirea. Tatăl Și-a trimis singurul Fiu să ne mântuiască, iar Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a dat Duhul Sfânt, pentru ca noi să putem participa la viața sa dumnezeiască, păstrând și protejând sacralitatea persoanei umane. Prin Duhul Sfânt, știm și experimentăm că Dumnezeu este cu noi. De aceea, în rugăciunea noastră, Îi încredințăm lui Dumnezeu fiecare ființă umană, în special pe cei aflați în nevoie, pe cei care suferă de foame, singurătate sau boală. Invocăm toate harurile și binecuvântările asupra fiecărui membru al familiei umane, pentru ca „inimile lor să fie pline de curaj și, adunați împreună în dragoste, să ajungă la plinătatea priceperii și la cunoașterea tainei lui Dumnezeu”, Care este Domnul nostru Iisus Hristos (Coloseni 2:2).

Din Fanar, 

29 noiembrie 2025

( https://www.vatican.va/content/leo-xiv/fr/travels/2025/documents/20251129-dichiarazione-congiunta.html)

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna decembrie 2025.