FILE DE LETOPISEȚ - 3 iulie 2026 - Pământul Sfânt

În ceea ce privește preocupările justificate ale credincioșilor, comunității musulmane și tuturor cetățenilor bine intenționați cu privire la anunțata construcție a unui centru regional de gestionare a deșeurilor în imediata vecinătate a cimitirului musulman și a Bisericii Sfântului Apostol Toma de pe râul Bârzava, Episcopia de Budimlie-Niksici (din Muntenegru) a emis, în ziua de 2 iulie 2026, următorul comunicat de presă:

Călăuzită de Evanghelia lui Hristos și de responsabilitatea sa pastorală, Episcopia de Budimlie-Niksici simte datoria de a se adresa credincioșilor, tuturor oamenilor de bunăvoință și instituțiilor competente. Misiunea Bisericii este aceea de a mărturisi adevărul, de a apăra demnitatea umană, de a fi vocea conștiinței atunci când valorile spirituale sunt amenințate și de a chema la pace, dreptate și iubire. De aceea, credem că este de datoria noastră să ne exprimăm opiniile când vine vorba de locurile sfinte, locurile de odihnă veșnică ale strămoșilor noștri, de creația lui Dumnezeu și de pacea între oameni. Sfânta Scriptură ne învață că fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, dragostea față de aproapele nu depinde de apartenența națională sau religioasă a cuiva. Domnul nu ne-a chemat să-i iubim doar pe cei care gândesc ca noi, ci pe fiecare om. Sfântul Apostol Pavel avertizează, așadar, că suntem „chemați la pace”, iar Domnul Însuși poruncește: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Atitudinea noastră față de această problemă provine și ea din acest adevăr evanghelic. Un creștin ortodox nu poate rămâne indiferent atunci când un loc, pe care aproapele, prietenul sau concetățeanul său îl consideră sacru, este amenințat. De asemenea, credem că nici membrii altor religii nu pot fi indiferenți față de locurile sfinte ortodoxe. Tocmai în acest respect reciproc se recunoaște adevărata maturitate spirituală a unui popor și temelia oricărei păci durabile.

Faptul că cimitirul musulman și Biserica Sfântului Apostol Toma de pe Bârzava sunt situate în imediata vecinătate a amplasamentului planificat conferă o gravitate deosebită întregii probleme. Aceste două altare nu sunt o mărturie a dezbinării, ci a vieții comune seculare a unor oameni de credințe diferite, care au împărtășit atât bucurii, cât și suferințe în această zonă, au cultivat același pământ, și-au construit case, au ridicat lăcașuri de cult și, cu aceeași speranță omenească, i-au așezat pe cei dragi la odihnă veșnică. De aceea, fiecare acțiune care poate încălca demnitatea unui altar afectează și demnitatea altcuiva. Cel care își respectă cu adevărat propriul lăcaș va ști să respecte lăcașul aproapelui său. Aceasta nu este doar o chestiune de toleranță religioasă; este o chestiune de onoare omenească, moralitate și maturitate civilizațională.

Prin urmare, Episcopia dorește să afirme clar că preocuparea comunității musulmane de păstrare a cimitirului său nu este doar preocuparea sa. Este și preocuparea noastră. Așa cum fiecare credincios ortodox s-ar aștepta la înțelegere și sprijin dacă un cimitir sau un lăcaș ortodox ar fi amenințat, tot așa este și datoria noastră creștină să arătăm respect pentru locurile sfinte ale vecinilor noștri. Nu facem acest lucru din motive politice, nici pentru vreun interes trecător, ci pentru că Hristos ne învață să facem aceasta.

Totodată, suntem în egală măsură obligați să vă reamintim că în imediata vecinătate a amplasamentului planificat se află Biserica Sfântului Apostol Toma de pe râul Bârzava, care timp de secole a fost un loc de rugăciune, de comuniune duhovnicească și memorie istorică a poporului ortodox sârb din această regiune. Prin urmare, nu este vorba doar despre o comunitate religioasă, ci despre atitudinea întregii societăți față de moștenirea spirituală și culturală care aparține tuturor.

Locurile sfinte nu sunt doar clădiri și nici cimitirele nu sunt simple parcele de teren. Acestea sunt locuri unde pământul atinge Cerul, unde omul stă înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și unde memoria celor care au trăit, au muncit și au construit această regiune înaintea noastră este păstrată cu respect. Un popor care își pierde simțul locurilor sale sacre, își pierde în cele din urmă simțul propriei identități, iar un popor care nu respectă locurile sacre ale altora distruge treptat fundamentele propriei ordini morale. Prin urmare, credem că această problemă trebuie abordată cu cea mai mare responsabilitate, înțelepciune și atenție, respectând demnitatea tuturor oamenilor, toate locurile sacre și toate procedurile legale. Numai așa se poate construi o încredere care va dura mai mult decât orice decizie individuală.

Continuându-și tradiția seculară, Biserica ne amintește că omul a fost numit de Dumnezeu nu ca un stăpân care dispune în mod arbitrar de creație, ci ca păzitor responsabil al acesteia. Sfinții Părinți spun că omul este chemat să fie un preot al creației, unul care primește cu recunoștință darurile lui Dumnezeu și le transmite cu responsabilitate generațiilor viitoare. Prin urmare, relația cu pământul, apa, pădurile, altarele și cimitirele nu poate fi privită separat de relația cu Creatorul Însuși. Sfântul Isaac Sirul ne învață că o inimă cu adevărat milostivă este una care este plină de iubire pentru fiecare creatură și care „arde pentru toată creația” - pentru oameni, pentru animale, pentru păsări și pentru fiecare creatură a lui Dumnezeu. Acest gând nu este o imagine poetică, ci o mărturisire teologică profundă că omul nu este chemat să conducă prin forță, ci prin iubire; nu să distrugă, ci să păstreze; nu să își însușească, ci să slujească.

Dintr-o astfel de înțelegere decurge și obligația noastră de a proteja nu doar bisericile și cimitirele, ci și spațiul care le înconjoară. Altarul nu este niciodată izolat de împrejurimile sale. Liniștea sa, demnitatea sa, rânduiala sa de rugăciune și mediul natural formează un întreg inseparabil. Prin urmare, conservarea spațiilor sacre face parte din conservarea patrimoniului spiritual și cultural al fiecărui popor. De asemenea, suntem datori să reamintim că problemele legate de mediu, de sănătatea umană, patrimoniul cultural și istoric și locurile sacre nu trebuie reduse exclusiv la proceduri tehnice sau administrative. Acestea necesită cea mai profundă expertiză, legalitate deplină, dialog public deschis și respect sincer pentru populația care trăiește în zona respectivă. Deciziile care se iau astăzi lasă consecințe care vor fi resimțite de cei care vor veni după noi.

Prin urmare, facem apel la toate instituțiile competente să analizeze cu atenție toate variantele care ar putea pune în pericol spațiile sacre, mediul natural, sănătatea umană și încrederea reciprocă făurită cu răbdare de-a lungul generațiilor. Adevărata dezvoltare nu se opune valorilor spirituale. Dimpotrivă, orice progres care se dorește a fi durabil trebuie să se bazeze pe respectul pentru om, natură, patrimoniul cultural și locurile sfinte. Facem un apel în special către credincioșii Bisericii Ortodoxe Sârbe să dea dovadă de demnitate, de pace și de iubire creștină în aceste circumstanțe. De asemenea, exprimăm compasiune frățească și respect pentru frații și vecinii noștri de credință islamică, convinși că tocmai respectul pentru locurile sacre și memoria strămoșilor noștri ne leagă cel mai profund ca oameni.

Și, nimeni să nu creadă că, aici, se apără un singur cimitir sau o singură biserică ortodoxă. Aici, se apără mult mai mult. Se apără principiul că ceea ce este sacru este inviolabil în fața oricărui folos trecător. Se apără demnitatea celor adormiți, pacea celor vii și dreptul generațiilor viitoare de a moșteni un pământ în care atât omul, cât și Dumnezeu vor fi respectați. Acesta nu este un apel la confruntare, ci la o mărturisire comună a unui adevăr: că locurile sacre nu sunt un obstacol în calea dezvoltării, ci fundamentul demnității unui popor. Un popor care știe să protejeze locurile sacre ale vecinului său își protejează și propriul viitor. De aceea, ne rugăm Domnului, Împăratului Păcii, să lumineze mințile tuturor celor care iau decizii, să întărească toți oamenii de bunăvoință și să dea ca fiecare decizie să fie luată în spiritul înțelepciunii, dreptății și responsabilității, spre binele tuturor cetățenilor, spre păstrarea creației lui Dumnezeu, spre protejarea locurilor sacre și spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Episcopia de Budimlie-Niksici a Bisericii Ortodoxe Sârbe

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Ioan al X-lea, Patriarhia Antiohiei a prezentat noul său proiect digital, „Antiochian Global Reach”, prima hartă interactivă cuprinzătoare care documentează prezența geografică și instituțională a Scaunului Patriarhal al Antiohiei în întreaga lume, a anunțat Patriarhia, în ziua de 29 iunie 2026.

Proiectul prevede prezența geografică a Bisericii pe toate continentele. Proiectul a fost creat cu binecuvântarea Patriarhului Ioan al X-lea al Antiohiei și programat să coincidă cu sărbătoarea patronală a Bisericii. Prima versiune a platformei conține deja peste 85% din datele necesare privind structurile Patriarhiei din toate ținuturile. Se așteaptă ca registrul să fie actualizat periodic cu informații transmise de eparhii și comunități.

O prezentare video găsiți aici: https://web.facebook.com/reel/1838653970851154 .

Harta interactivă acoperă nu numai bisericile, ci și centrele administrative și diverse instituții aflate sub jurisdicția Bisericii Antiohiene.

Patriarhia a menționat că Antiochian Global Reach mărturisește lucrarea misionară neîntreruptă a Bisericii, din timpurile apostolice până în prezent. Potrivit creatorilor proiectului, acesta va servi drept registru „viu”, care reflectă starea actuală a Bisericii Antiohiene în lumea modernă.

Construcția primei biserici din Moscova închinate Sfântului Paisie Athonitul, unul dintre cei mai iubiți Sfinți din întreaga lume ortodoxă de astăzi, este în curs de desfășurare, relatează Foma.

Patru cupole cu cruci urmează să fie instalate pe biserică până la sfârșitul lunii octombrie 2026, iar clădirea este așteptată să fie pusă în funcțiune în 2028. (Foto: https://paisios.ru/)

Construcția bisericii, proiectată să găzduiască 500 de persoane, a început în februarie 2023, urmând să fie pusă în funcțiune în 2028. Complexul va include biserica în sine, o casă parohială, o școală duminicală, un turn cu clopotniță și facilități pentru activități sociale.

Autorii proiectului arhitectural s-au inspirat din tradițiile arhitecturii creștine timpurii, combinând caracteristici ale Rusiei pre-mongole cu elemente ale arhitecturii sârbești și macedonene.

Viața parohială pe locul viitoarei biserici din piatră a început în 2016. Parohia este astăzi implicată activ în activități caritabile.

Viitoarea biserică este situată lângă o școală de artă pentru copii și o maternitate. Potrivit Părintelui paroh Evghenie Tolmacev, viitorii părinți vin deja la biserica temporară, rugându-se pentru naștere cu sănătate, iar tinerele familii se întorc, ulterior, pentru botezul copiilor.

„A rămas în istorie nu doar pentru că a fost un conducător militar, ci pentru că a fost un om convins că puterea națiunii izvorăște din puterea credinței și că apărarea pământului nu se separă de apărarea sfințeniei”, a precizat Mitropolitul antiohian Efrem de Alep, joi, 2 iulie 2026, sosit special la Mănăstirea Putna.

„Atașamentul lui Ștefan față de pământul său nu venea dintr-un fanatism național, deoarece pământul însemna pentru el locul în care Dumnezeu îl chemase să mărturisească despre Hristos" a mai precizat Mitropolitul Efrem de Alep, explicând că pentru Sfânt aceasta a însemnat "o misiune".

„Și astăzi, creștinii au nevoie de această gândire. Mulți se simt descurajați, disperați sau doresc să emigreze din țările lor, să fugă de dificultățile lor și să renunțe la responsabilitățile lor".

„Nu doar arma lui Ștefan a salvat Moldova, ci și viața sa spirituală”.

„Sfântul Ștefan se ridică aici pentru a ne reaminti că viitorul nu se clădește prin frică, ci prin curajul întemeiat pe o credință vie”, a mai precizat Mitropolitul.

"Pomenirea și cinstirea de azi a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare se leagă firesc de țăranul român: pentru că în brazda muncită de el se află însăși țara pe care Sfântul Voievod a apărat-o cu sabia, cu postul, cu rugăciunea și cu jertfa" - se arată și într-un mesaj legat de cinstirea Sfântului Ștefan cel Mare, rostit de Dl. Călin Georgescu, care face trimitere deopotrivă la legătura dintre Sfântul Ștefan și "pământul său", lansat la zi de mare sărbătoare pentru toți românii - o zi care îi aduce în atenția românilor pe conducătorii acestor meleaguri pentru care credința în Hristos înseamnă necondiționat temelia tuturor lucrurilor:

Mesajul, care are ca imagine sugestivă un colaj realizat de Agenția de știri Basilica amintind 8 dintre faptele sfinte ale Sfântului Ștefan cel Mare, și face referire la o descindere a Dl. Călin Georgescu, în Duminica viitoare, 5 iulie, la târgul țărănesc din Izbiceni, în județul Olt, a fost publicat Aici.

ÎPS Mitropolit Siluan al Australiei și Noii Zeelande, a oficiat Sfânta Liturghie la sărbătoarea Vidovdan, 28 iunie 2026, în Biserica "Sfântul Prinț Lazăr" din Alexandria. Vorbind după citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Siluan a subliniat că porunca iubirii lui Hristos, precum și alte porunci ale Domnului, ne-au fost date pentru a putea trăi liber și natural, după virtute, și a ne întoarce la adevăratul nostru sine printr-o viață de har în Biserică:

"Dumnezeu îi iubește pe toți, chiar și pe păcătoși, ne cheamă să ne iubim dușmanii, iar acest lucru este posibil atunci când Hristos ne rănește inimile. Abia atunci începem să înțelegem cât de mare este Dumnezeu. Și Domnul îngăduie să ni se întâmple diverse ispite, persecuții, calomnii, ca să ne putem descurca singuri, să ne schimbăm în bine și să nu gravităm spre slăbiciuni, păcat și rătăcire".

"Întunericul nu poate suporta lumina, pentru că expune lucrările întunericului. Minciunile nu pot suporta adevărul. Prin urmare, ca și creștini, ar trebui să fim convinși că nu suntem singuri, pentru că Îl avem pe Domnul, pe Sfinți și Biserica, iar ca Biserică a lui Dumnezeu, suntem chemați să depunem mărturie privind adevărul despre Hristos, despre omul adevărat în această lume și societate", a spus Mitropolitul Siluan.

"Biserica lui Hristos mărturisește despre omul adevărat, care este după chipul și asemănarea Dumnezeului-Om Hristos, el este prototipul nostru. Și de aceea vine un moment în viața noastră când trebuie să ne hotărâm pentru adevăr; când suntem rugați să depunem mărturie despre adevăr. Depunem mărturie despre aceasta, în primul rând, cu viețile noastre, dar există și momente precum cel din viața Sfântului Prinț Lazăr, pe care îl sărbătorim astăzi la Vidovdan, când este necesar să facem mai mult decât atât, și anume să ne dăm viața pentru acel adevăr prin care va trăi poporul sârb, prin care poporul sârb va reacționa intuitiv, genetic, la tot ceea ce este sfânt...

Și am văzut în aceste săptămâni, în capitala Belgrad, cum poporul sârb este codificat precis cu acest jurământ de Vidovdan, de Sfântul Lazăr, de Kosovo, jurământul Sfântului Sava. Acest cod spiritual se găsește în ADN-ul nostru, în genetica noastră. Și cum au reacționat sârbii în prezența unei imense relicve, precum Brâul Maicii Domnului, pe care Sfântul Prinț Lazăr l-a donat Mânăstirii Vatoped și prin rugăciunile căruia, credem noi, Maica Domnului a venit la Belgrad în zilele marii bătălii duhovnicești pentru Kosovo? Peste un milion de sârbi a venit să se închine! Și dacă Brâul ar fi rămas încă o săptămână, cred că cea mai mare parte a Serbiei ar fi venit să se închine. Toți cei care au putut au venit să se închine și să mărturisească înaintea Europei și a întregii lumi că Belgradul este orașul Maicii Domnului. Pământul sârbesc este un pământ ortodox. Pământul sârbesc trăiește prin Legământul Kosovo. Și unde nu este Hristos, nu sunt sârbi. Unde nu există Legământul cu Kosovo – nu există un adevărat sârb și un Sfânt Sava” – a subliniat Mitropolitul Siluan și a continuat:

"De aceea, frați și surori, oriunde ne-am afla aici, pe acest continent, suntem poporul Sfântului Sava, fii ai lui Hristos, fii ai lui Dumnezeu, de aceea Bisericile noastre și noi, în aceste regiuni, mărturisim aceeași credință și manifestăm același gând plin de har față de ceea ce este calea creștină și a Sfântului Sava pe pământ, adică fără Dumnezeu-Omul nu există om, iar fără adevărul Evangheliei nu există Stat, familie, individ, pentru că aceasta este formula vieții. Și dacă avem această formulă, avem cheia unei vieți adevărate și reale. Și de aceea, încurajați de mărturia Sfântului Prinț Lazăr, care și-a dat viața, deși ar fi putut să se mai gândească, a ales în duhul Sfinților Mucenici, Apostoli, asceți ai lui Dumnezeu și Sfinți, ceea ce este veșnic. Ar trebui să avem întotdeauna înaintea noastră ceea ce are valoare veșnică, ceea ce este întotdeauna și netrecător. Tot ceea ce este efemer este doar o ispită de a ne distrage atenția de la ceea ce este veșnic și care este de fapt scopul nostru".

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a participat la o agapă în casa parohială Lazarița din Sydney, după cum aflăm din Mitropolia Australiei și Noii Zeelande a Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Pe 30 iunie 2026, Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb Porfirie i-a înmânat Ordinul "Sfântul Sava" II, judecătorului de instrucție, dna Danița Marinkovici, la Palatul Patriarhal din Belgrad, ca recunoaștere a serviciului său îndelungat și perseverent în favoarea adevărului și dreptății, precum și a contribuției sale la scoaterea la lumină a suferinței poporului sârb din Kosovo și Metohia.

Decizia Sfântului Sinod al Episcopilor, citită de șeful Cabinetului Patriarhului Sârb, Protopopul George Stoisavlievici, prevede că înalta decorație a Bisericii Ortodoxe Sârbe a fost acordată doamnei Danița Marinkovici ca recunoaștere a eforturilor sale juste de a descoperi adevărul despre așa-numitul caz fals „Raceak”, care acuza poporul sârb de un masacru - fabricat - asupra civililor albanezi, care a servit drept... pretext pentru bombardarea Republicii Federale Iugoslavia de către NATO în 1999.

În calitate de judecător de instrucție al Tribunalului Districtual din Pristina, doamna Danița Marinkovici a condus ancheta după evenimentele din satul Raceak din 1999. Prin activitatea sa profesională și perseverența în prezentarea faptelor, în ciuda presiunilor politice puternice și a numeroaselor amenințări, a depus mărturie în fața instituțiilor internaționale și a persistat în apărarea adevărului despre evenimentele din Kosovo și Metohia.

La actul solemn de acordare a înaltei recunoașteri bisericești au participat membrii Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe: Mitropoliții Iovan de Sumadia și Ilarion de Timicika; și Arhimandritul Nectarie, Secretarul Șef al Sfântului Sinod al Episcopilor.

Adresându-se doamnei Danița Marinkovici, Sanctitatea Sa Patriarhul a spus:

„Stimată soră Danița, este o binecuvântare și o bucurie pentru Biserica noastră, pentru noi, Ierarhii, precum și pentru mine personal, că avem ocazia să vă spunem un lucru, chiar dacă este cel mai mic lucru posibil: vă mulțumim pentru dragostea dumneavoastră față de poporul dumneavoastră, pentru dragostea dumneavoastră față de adevăr și dreptate. Și toate acestea, într-un cuvânt, nu sunt altceva decât dragostea pentru Dumnezeu, Care este Adevărul, Calea, Dreptatea și Viața. Nimic în viața omului, nici măcar în viața unei națiuni, nu se întâmplă fără providența lui Dumnezeu. Și dacă totul se întâmplă conform providenței lui Dumnezeu, atunci se întâmplă și conform iubirii Sale și totul are propriul său sens tainic și profund, pe care adesea nu-l putem înțelege pe deplin. Totuși, dacă credem în dreptatea lui Dumnezeu și în iubirea Lui, vom face tot ce ne stă în putere pentru a depăși diverse ispite, obstacole și necazuri și, chiar dacă nu le putem rezolva imediat, Domnul, datorită perseverenței și statorniciei noastre, se va asigura că mai devreme sau mai târziu nu doar că există o soluție, ci că aceasta va fi rezolvată. Rezultatul va fi spre slava Lui și spre bucuria noastră”.

„Tot ce ați făcut din dragoste pentru poporul dumneavoastră și din dragoste pentru Dumnezeu arată că nu trebuie să renunțăm niciodată atunci când avem o motivație adevărată și un scop plăcut lui Dumnezeu. Ați arătat că nu trebuie să renunțăm niciodată și că, oricât de mici și neputincioși am fi în exterior, în comparație cu cei puternici ai acestei lumi, Domnul face dreptatea și adevărul atât de evidente, încât nici cei mai puternici nu pot închide ochii în fața lor. Prin urmare, am considerat că cel puțin putem face astfel încât să vă mulțumim mult, hotărând să vă acordăm Ordinul "Sfântul Sava", gradul al doilea. Fie ca exemplul dumneavoastră să reprezinte un imbold pentru noi toți să nu renunțăm niciodată la adevăr, dreptate și dragoste. Încă o dată felicitări. Domnul să vă binecuvânteze”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Mulțumind pentru ordinul înalt bisericesc, dna Marinkovici a subliniat:

„Este o mare onoare și plăcere pentru mine să fiu prezentă astăzi la acest act solemn. Sunt extrem de bucuroasă că am primit această decorație de la Sanctitatea Voastră. Înseamnă mult pentru mine și pentru familia mea și îmi confirmă că am făcut ceea ce trebuie, că am luptat pentru adevăr și că nu am renunțat niciodată la acest adevăr.

Am fost întotdeauna ghidată de gândul că am un înger păzitor care mă însoțește și mă protejează, pentru că am fost de multe ori în pericol de moarte. M-au amenințat, au încercat să mă intimideze, dar nimic din toate acestea nu m-a influențat.

Am reușit să stabilesc adevărul și să depun mărturie despre acest adevăr, în fața instanțelor internaționale. Tot ce am făcut, am făcut pentru Serbia și pentru poporul meu. Această decorație reprezintă o mare satisfacție pentru mine și o confirmare că m-am aflat pe calea cea bună. Dacă ar trebui să aleg din nou, aș face totul la fel”.

Pe 1 iulie, s-a făcut pomenirea specială a Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, iar în Bulgaria s-a marcat solemn întoarcerea cinstitelor moaște ale Sfântului Ioan de Rila, făcătorul de minuni. Cu această ocazie, Sanctitatea Sa Daniel, Mitropolit al Sofiei și Patriarh al Bulgariei, a oficiat o Sfântă Liturghie în Biserica închinată celor doi Sfinți, în satul Svetovracine din Sofia.

La sfârșitul slujbei, Patriarhul Daniel i-a salutat pe închinători, de hram, și a subliniat inclusiv sărbătoarea înapoierii sfintelor moaște ale Cuviosului Ioan de Rila, Făcătorul de Minuni, din Târnovo în sfântul lăcaș din Rila.

„Astăzi, 1 iulie, este o mare sărbătoare pentru întreaga Biserică Ortodoxă Bulgară. În această zi, când se sărbătorește memoria Sfinților făcători de minuni și doctori fără de arginți Cosma și Damian, în anul 1469, sfintele moaște ale întemeietorului sfintei familii din Rila - Cuviosul și evlaviosul nostru Părinte, Sfântul Ioan de Rila, viețuitor al pustiei, au fost primite în Mânăstirea Rila.

Astfel s-a răspuns la rugăciunea călugărilor de la Mănăstirea Rila, ajutați de mijlocirea Țarinei Maria, care era soția sultanului, dar păstra credința ortodoxă. Cu permisiunea sultanului de la Turnovgrad, moaștele Sfântului nostru Părinte Ioan, Făcătorul de minuni din Rila, au fost mutate, în anul 1469, trecând prin diverse orașe și sate din Bulgaria, de la Târnovo de astăzi la Mânăstirea Rila. Acesta este un eveniment măreț, deoarece în el se manifestă harul excepțional al lui Dumnezeu - că avem un apărător atât de puternic înaintea lui Dumnezeu”, a spus Patriarhul în discursul său.

„Cu aproximativ șaptezeci și trei de ani înainte de momentul în care a avut loc acest eveniment, ultima fortăreață - Vidin - cădea, iar Bulgaria a fost cucerită de stăpânirea otomană. Orașe, sate, biserici, mânăstiri au fost distruse. Mânăstirea Rila a fost, de asemenea, devastată. Trei frați - fii ai Episcopului Iacov de Krupnișka, după ce soțiile lor trecuseră la Domnul, au ales monahismul și au plecat. Cei trei frați, care au avut un vis sfânt, au început să restaureze mânăstirea, ceea ce i-a implicat pe mulți dintre compatrioții noștri de pretutindeni.

Prin atâtea încercări a păstrat Domnul acest mare Altar al poporului bulgar și al întregii Biserici Ortodoxe. Prima instituție publică restaurată în Bulgaria, după ce a căzut sub stăpânirea otomană, a fost Mânăstirea Rila. Din aceasta se poate înțelege ce mare semnificație are această persoană pentru noi. După toate distrugerile din acea vreme și demoralizarea oamenilor, Domnul a săvârșit o mare minune. Poporul în întregime pustiit prinde curaj, că mila lui Dumnezeu nu l-a părăsit, că Sfântul Ioan de Rila mijlocește înaintea Tronului lui Dumnezeu, pentru că după distrugere, vin zidirea și speranța și viața plină de har a lui Hristos în noi. Domnul le arată compatrioților noștri chiar și în acel moment cât de importantă este pocăința și relația noastră cu locurile sfinte, pe care trebuie să le păstrăm în inimile noastre. Până în ziua de azi, Sfântul Ioan de Rila locuiește în Mănăstirea Rila, unde mii de oameni primesc har, ajutor, sănătate, putere și încurajare pentru viața duhovnicească”, a spus Patriarhul.

„Astăzi îi serbăm și pe Sfinții doctori fără de arginți și făcători de minuni Cosma și Damian, care au trăit în secolul al III-lea și au pătimit pentru Hristos în anul 284 la Roma. Ei tratau oamenii gratuit, de aceea erau numiți fără de arginți - fără să ia nimic, după porunca Domnului: primești fără plată, dăruiești fără plată. Acești doi vindecători erau instruiți în arta medicinei, dar au primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Înțelegând de unde venea acest dar, nu au îndrăznit să ia bani pentru ceea ce Domnul săvârșea prin ei.

Astăzi, nici nu am putea spune că au trecut peste 1700 de ani de atunci, căci memoria lor este veșnică și până în ziua de azi se întâmplă minuni prin rugăciunile lor. În același fel, Sfântul Ioan de Rila, care se odihnește cu trupul în Mânăstirea Rila, dar cu sufletul se află înaintea lui Dumnezeu, imploră mila lui Dumnezeu pentru noi, prin darul și curajul său rugător”, a mai spus Patriarhul Daniel și a binecuvântat:

„Să prețuiesc amintirea Sfântului Ioan de Rila în inimile noastre. Să ne îndreptăm către El, cu o rugăciune: Sfinte Părinte Ioan de Rila, ajută și ocrotește, așa cum ai păzit poporul bulgar până în ziua de azi - roagă-L pe Hristos Dumnezeu să-i lumineze pe compatrioții noștri, să încălzească flacăra credinței, a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele nostru, în inimile noastre, pentru ca întunericul păcatului să nu biruiască în noi; risipește acest întuneric, cu rugăciunile tale. Să trăim cinstit, în trezvie, să-L slăvim pe Dumnezeu cu viața noastră și, astfel, să gustăm bucuria pe care o vom moșteni în neprețuita Împărăție a lui Hristos”.

Informațiile istorice despre satul Svetovracine sunt puține. Se știe că a existat încă din 1450. S-a format într-un loc numit „În spatele bisericii”, care avea un lăcaș sfânt. În el locuiau doi frați, numiți doctori (vindecători), care tratau cu apa din izvoarele din jur. Aceștia au fost canonizați ca doctori, de unde provine numele așezării Svetovracine (Sfinții Doctori).

În urmă cu mai bine de 25 de ani, localnicii au inițiat construcția lăcașului, deoarece până atunci nu mai rămăseseră decât ruine din vechea mânăstire. Lăcașul a fost sfințit de Patriarhul Maxim, în anul 2000, și a fost închinat Sfinților Cosma și Damian, doctori fără de arginți.

Text și foto: Vesela Ignatova, din Patriarhia Bulgară

FOTO: https://www.flickr.com/photos/154308224@N03/albums/72177720334470192/

Arhimandritul Avacum, un monah al Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Lyman, în partea de est a Ucrainei, a fost rapit din mânăstire, de persoane necunoscute în uniforme militare, a relatat UJO pe 30 iunie (https://spzh.eu/ru/news/94113-neizvestnye-pokhitili-naselnika-pokrovskoho-monastyrja-v-limane).

De la răpire, s-a pierdut orice contact cu Arhimandritul. Autoritățile ucrainene au refuzat să extindă scutirile militare la nivelul Ierarhilor, preoților și monahilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și istorice.

La 1 iulie 2026, Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Nis l-a primit pe Ministrul Culturii din Guvernul Republicii Serbia, Nikola Selakovici, la Palatul Episcopal de Nis.

Prilejul întâlnirii dintre Ministrul Selakovici și Înaltpreasfințitul Mitropolit a fost semnarea unui acord privind alocarea de fonduri pe baza unui concurs organizat de Ministerul Culturii pentru renovarea Bisericii memoriale "Sfânta Treime" din Gorni Adrovaci, ridicată pe locul mutării la Domnul a contelui Nicolae Nicolaievici Raievschi, care și-a pierdut viața pământească din postura de voluntar, în 1876, în timpul Războiului Sârbo-Turc.

Lăcașul memorial din Gorni Adrovaci, ridicat de familia eroului căzut la datorie, mărturisește relațiile frățești seculare dintre poporul sârb și cel rus și împărtășirea unor vremuri dificile. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la Bătălia de la Gorni Adrovaci, în timpul căreia contele Raievski a făcut cel mai mare sacrificiu pe altarul libertății poporului slav fratern - arată Episcopia de Nis.

Publicația in4s.net a oferit cititorilor săi un raport semnat de Pr. Protopop-Stavrofor Dr. Velibor Dgeomici, în care se arată:

De câțiva ani, în Muntenegru a fost lansată o campanie care acuză Biserica Ortodoxă Sârbă pe marginea Proiectului de Acord Fundamental între Guvernul Muntenegrului și BIserica Ortodoxă Sârbă, semnat de regretatul Mitropolit Amfilohie de Muntenegru în timpul vieții sale. Proiectul respectiv a fost pregătit de Mitropolitul Amfilohie și de Ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe care au jurisdicție canonică în Muntenegru, împreună cu avocați.

În general, creatorii acestei noi campanii împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe afirmă în mod fals că textul Acordului Fundamental încheiat în 2022 ar diferi semnificativ de textul unui alt Acord Fundamental pe care îl atribuie fără temei Mitropolitului Amfilohie.

Neadevărurile de acest fel "sunt cel mai bine infirmate de actul pe care Mitropolitul Amfilohie l-a semnat pe 20 aprilie 2012, sub AEM nr. 579 către Guvernul Muntenegrului" - amintește Dr. Velibor, implicat direct la acea dată în predarea și negocierile legate de documentul în cauză.

Este important de menționat că, la 29 martie 2012, Sfântul Sinod al Episcopilor, în cadrul Sinodului nr. 291/ordinul 226, a aprobat Proiectul Acordului Fundamental dintre Muntenegru și Biserica Ortodoxă Sârbă.

"Subsemnatul a participat la lucrările de pregătire a Acordului Fundamental dintre Muntenegru și Biserica Ortodoxă Sârbă din 2011 până în 2022. Niciodată, și literalmente niciodată, nici măcar sub forma unei idei, darămite a unei propuneri, nu s-a considerat că partea contractantă ar fi 'Biserica Ortodoxă din Muntenegru'. Toți participanții la pregătirea Proiectului Acordului Fundamental au fost întotdeauna unanimi în poziția că partea contractantă nu putea fi decât Biserica Ortodoxă Sârbă. Astăzi, există peste zece martori în viață ai acestor întâlniri.

Încercarea de a prezenta în mod fals că Mitropolitul Amfilohie din Muntenegru a creat un fel de Biserică specială în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe este uimitoare. Scopul susținătorilor acestor neadevăruri este același ca în timpul Mitropolitului Amfilohie, și anume de a impune o poveste separatistă extremistă anti-bisericească. Liderii, în încercarea lor de a distruge sistemul bisericesc din Muntenegru, folosesc, pentru a nu știu câta oară, neadevăruri și invenții care nu au nicio bază în documentele bisericești din acea perioadă.

Nu trebuie să uităm niciodată că printre susținătorii acestor povești se numără cei care au aruncat cândva cu pietre în viața Sfântului Petru de Cetine și în Mânăstirea Cetine, au prădat și profanat biserici în tot Muntenegrul, au atacat și persecutat pe clerici și monahi și l-au numit pe Mitropolitul Amfilohie cu cele mai denigratoare apelative, timp de trei decenii. Și astfel de oameni astăzi, pentru a-și atinge obiectivele anti-bisericești, plâng după 'Acordul Mitropolitului Amfilohie' inventat!? Trebuie spus simplu: oricine susține aceste idei astăzi se alătură rândurilor celor care au azvârlit cu pietre în viața Sfântului Petru!

Spre marele regret al separatiștilor de diverse feluri și în beneficiul cercetătorilor și al publicului interesat, în curând va fi publicată o monografie științifică despre Acordul fundamental dintre Muntenegru și Biserica Ortodoxă Sârbă, care, pe lângă interpretarea normelor juridice ale acestui act juridic, va include și o abundență de documente din 2011 până în 2022, care vor rămâne o mărturie durabilă a acelor vremuri".

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.