FILE DE LETOPISEȚ- 27 mai 2026

   Cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Serbiei, Porfirie, și sub înaltul patronaj al domnului Nenad Popovici, Ministru responsabil cu Cooperarea Economică Internațională și Poziția Socială a Bisericii în țară și străinătate, la 26 mai 2026, a avut loc o conferință la Palatul Serbiei din Belgrad pe tema “Relația dintre Mănăstirea Vatoped și sârbii ortodocși, la confluența dintre trecut și prezent”.

   “Cu bucurie în Hristos Cel Înălțat, care adună la un loc vremuri, popoare și generații într-un singur trup viu al Bisericii Sale, deschidem această adunare dedicată relației dintre Sfânta Mare Mănăstire Vatoped și sârbii ortodocși, la intersecția dintre trecut și prezent. Nu ne-am adunat, astăzi, doar pentru a vorbi despre istorie. Ne-am adunat pentru a asculta cu recunoștință Tradiția vie a Bisericii, în care trecutul nu este o amintire moartă, prezentul nu este un moment întâmplător, iar viitorul nu este o incertitudine lipsită de sens. În Biserică, însăși memoria este chemată să devină Euharistie: o ofrandă de recunoștință către Dumnezeu a ceea ce suntem, ceea ce ne amintim și ceea ce primim în dar, pentru că, după cuvintele psalmistului, acestea sunt „marile lucrări ale Domnului” și vrednice de a fi păstrate cu mulțumire” – a spus Sanctitatea Sa Patriarhul Porfirie, deschizând, așa cum a spus, adunarea în lumina Sărbătorii Înălțării Domnului, Ziua Mântuirii, slava capitalei Belgradului, ocrotită de Dumnezeu.

   "În taina Înălțării, se revelează plinătatea iconomiei mântuirii. Hristos, Biruitorul morții, înalță firea omenească spre slava Tatălui și arată prin aceasta că omul a fost creat nu pentru lucruri trecătoare, ci pentru Împărăția lui Dumnezeu. De aceea, la această sărbătoare, Biserica nu numai că își amintește evenimentul Înălțării, ci îl mărturisește liturgic și îl celebrează cu cuvintele troparului: Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurându-i pe ucenici cu făgăduința Sfântului Duh. Această bucurie a ucenicilor este și bucuria noastră, pentru că Domnul nu a abandonat lumea, ci a făcut din ea spațiul harului Său prin Duhul Sfânt.

   În această binecuvântată combinație de sărbătoare, procesiune și pomenire sinodală, sosirea Brâului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Sfânta Mănăstire Vatoped în Belgrad ne aduce o bucurie deosebită. Acest Altar, păstrat de secole în inima rugătoare a Muntelui Athos, este pentru noi nu doar un obiect de evlavie și admirație, ci un semn viu al apropierii materne a Preasfintei Doamne, Născătoarea noastră de Dumnezeu. Stăm în fața acestui Altar cu credință și recunoștință, recunoscând în el un semn plin de har al mijlocirii materne a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Care ne duce la Hristos, Fiul Său și Dumnezeul nostru. Căci atunci când Biserica O preaslăvește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ea mărturisește prin aceasta taina Întrupării, că Fiul lui Dumnezeu a primit Trup de la Dânsa, pentru noi și pentru mântuirea noastră – a subliniat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, continuând:

    "Cinstitul Brâu, conform Tradiției Bisericii, este legat de taina Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și de mijlocirea Sa cerească. Asemănător unui fir tăcut, dar de netrecut, el leagă Ierusalimul, Constantinopolul, Sfântul Munte, Vatoped, Hilandar, Serbia și această capitală. Acest fir nu este doar istoric. Este unul al rugăciunii. Este matern. Este plin de har. Mărturisește că Biserica trăiește în mod sobornicesc, că sfintele moaște călătoresc prin secole, că dragostea nu încetează niciodată și că Maica Domnului nu-i abandonează pe cei care cu credință recurg la mijlocirea Sa maternă.

   Este deosebit de prețios că în aceste zile se reînnoiesc legăturile poporului sârb cu Vatoped. În acea sfântă mănăstire, tânărul Rastko Nemanjici, mai târziu Sfântul Sava, și-a început călătoria monahală. Acolo, împreună cu tatăl său, Cuviosul Simeon izvorâtorul de Mir, și-a zidit viața în Tradiția Muntelui Athos, pentru ca din acea vatră duhovnicească să strălucească mai târziu Hilandar-ul, iar din Hilandar să se ramifice arborele Sfântului Sava al poporului nostru. De aceea, Vatoped este mai mult decât o mănăstire faimoasă pentru noi. Este unul dintre lăcașurile spirituale ale nașterii Bisericii noastre. Această legătură nu a fost menținută doar de călugări și asceți. A fost păzită de conducători, ctitori, scribi, pictori de icoane, traducători, pelerini, preoți și de poporul credincios. 

   De la Sfântul Sava și Sfântul Simeon, trecând prin împărați, despoți și oameni mari sârbi, până la Sfântul Prinț Lazăr, care, conform onorabilei tradiții, a donat sfinte moaște Vatoped-ului, inclusiv o parte din Sfântul Brâu, se poate recunoaște același sentiment duhovnicesc: că numai ceea ce este dăruit lui Dumnezeu se păstrează cu adevărat. Sfântul Ioan Gură de Aur, în acord cu Apostolii și cu toți Sfinții, ne învață că dragostea este rădăcina și maica tuturor bunurilor. Că dragostea a devenit aici ctitorie, rugăciune, cult, arhitectură, traducere, icoană și îmbrățișare frățească a două popoare ortodoxe – a spus Patriarhul sârb Porfirie.

   Prin urmare, este important ca acest simpozion să nu fie înțeles doar ca o adunare științifică, oricât de valoroasă și necesară ar fi lucrarea științifică. Este, în același timp, și o slujbă a memoriei. Este o lectură recunoscătoare a semnelor pe care Dumnezeu le-a lăsat în istorie. Când vorbim despre Sfântul Sava și Vatoped, despre Catedrala de la Vatoped și despre altarele sârbești de la Rașka, despre hrisoavele conducătorilor sârbi, despre formarea liturgică a relațiilor noastre, despre drepturile și privilegiile monahale, despre limbă și lexicografie, nu ne limităm la a colecta date. Recunoaștem, din nou, cum credința este întruchipată în cultură, cum cultura capătă suflet în Liturghie și cum un popor rămâne viu atunci când își amintește de numele lui Dumnezeu.

   Astăzi, când omul modern este adesea distras, obosit și slăbit spiritual, Sfintele sărbători ne readuc la ceea ce este esențial. Ne readuc la rugăciune. Ne readuc la pocăință. Ne readuc la iubire. Ne readuc unii la alții. Sosirea Brâului Preasfintei Maici a Domnului la Belgrad, în zilele procesiunii Spasovdan (Înălțare), este o invitație de a oferi orașul nostru, casele noastre, familiile noastre și inimile noastre lui Hristos. Este o invitație de a nu ne opri asupra primirii exterioare, ci de a pregăti un loc pentru harul lui Dumnezeu în noi înșine. Îi mulțumim, așadar, preasfințitului stareț Efrem și onorabilei frății a Mănăstirii Vatoped pentru dragostea, încrederea și binecuvântarea lor. De asemenea, îi mulțumim stimatului Ministru, domnului Popovici, și Guvernului Republicii Serbia pentru ajutorul și sprijinul lor din toată inima în asigurarea faptului că Brâul Maicii Domnului ajunge în siguranță la Belgrad și, în special, pentru organizarea acestei importante întâlniri științifice. 

   De asemenea, le mulțumim participanților la această adunare, organizatorilor, lucrătorilor științifici și bisericești și tuturor celor care, cu cunoștințele, dragostea și rugăciunea lor, au contribuit la prezentarea demnă de respect a acestor subiecte în fața Bisericii și a poporului lui Dumnezeu. Fie ca această adunare să întărească credința, să sporească dragostea, să adâncească relațiile frățești și să reînnoiască memoria Sfântului Sava. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Cinstitul Său Brâu, să ne acopere, să ne mângâie și să ne conducă la Fiul Său. Domnul să ne învețe să primim tot ce avem ca dar, și să oferim tot ce suntem, ca recunoștință. Și fie ca Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să fie Slăvit în toate, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! – a încheiat Sanctitatea Sa Patriarhul Porfirie.

   “Legătura de nedestrămat dintre sârbii ortodocși și Mănăstirea Vatoped nu a apărut din întâmplare și nici nu este doar rod al unor împrejurări istorice. Această rudenie spirituală durează de mai bine de opt secole și este o expresie a unei prietenii esențiale și de legământ, întemeiată în personalitățile Sfântului Sava și Sfântului Simeon izvorâtorul de Mir. La sfârșitul secolului al XII-lea, domnitorul sârb Ștefan Nemania, după ce a părăsit tronul pământesc, a mers la Vatoped împreună cu fiul său Sava, pentru a începe o lucrare de smerenie monahală care avea să transforme radical istoria poporului ortodox sârb. Din această ispravă de la Athos, s-a născut Lavra Împărătească Sârbă de la Hilandar. Această bijuterie a Ortodoxiei nu a apărut din nimic, ci a ieșit din lăcașul duhovnicesc al Vatopedului și a devenit un pilon spiritual sârbesc” – a spus Ministrul Nenad Popovici, urând bun venit participanților la conferință și subliniind în continuare:
 

  “Astăzi, când trăim vremuri de mari încercări, când poporul sârb se confruntă cu obstacole politice, spirituale și identitare complexe, etosul Muntelui Athos și al Sfântului Sava ne cheamă să fim înțelepți, stăpâni pe sine și credincioși Adevărului. Sfântul Sava ne învață și ne avertizează că numai prin slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui nostru se poate construi un Stat trainic și un popor stabil. Sfânta sa persoană, care s-a maturizat duhovnicește în lăcașul de rugăciune al Vatopedului, rămâne reperul nostru de nezdruncinat în vremuri de tulburări și dezbinări. Ține de datoria noastră sacră să păstrăm adevărata credință primită de la Sfântul Sava, să explorăm și să protejăm bogata moștenire sârbă, care a ocupat un loc special între comorile Muntelui Athos timp de secole, dar și să transmitem generațiilor viitoare cunoștința că credința, cultura și memoria istorică sunt o condiție prealabilă necesară și o piatră de temelie a supraviețuirii fiecărui popor” - a încheiat acesta.

   "Sfânta mare Mânăstire Vatoped ocupă locul al doilea în ierarhia Muntelui Athos. A fost construită pe partea de nord a peninsulei, într-un golf frumos, împodobit cu multe frumuseți naturale. Complexul arhitectural al mănăstirii îi uimește pe pelerini prin dimensiunea, diversitatea și frumusețea clădirilor. Catedrala Mănăstirii, construită la sfârșitul secolului al X-lea, este dedicată Bunei Vestiri a Preasfintei Maici a Domnului și celebrează solemn și Așezarea în Raclă a Sfântului Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se sărbătorește pe 31 august. Este singura mănăstire din lume împodobită cu șapte Icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Maici a Domnului, iar numărul Sfinților vestiți ai mănăstirii depășește șaizeci. Printre aceștia, un loc special îl ocupă Sfântul Sava, primul Arhiepiscop sârb, și tatăl său, Sfântul Simeon Nemania izvorâtorul de Mir, care sunt considerați noii ctitori ai Mănăstirii" – acestea au fost cuvintele Părintelui Arhimandrit Efrem, cu care și-a început prezentarea în care a vorbit în detaliu despre istoria seculară a lăcașului Vatoped și, în special, despre legăturile spirituale indestructibile ale mănăstirii cu poporul sârb și cu Sfinții și liderii săi naționali.

   Participanților la Conferință li s-a prezentat, apoi, filmul documentar Vatoped – Izvorul Sfântului Sava, produs de Serviciul de Informații al Bisericii Ortodoxe Sârbe, realizat de dl. Dușan Stocanovici și Sava Mirici. Prin intermediul unui bogat material istoric și al unor imagini unice din Vatoped, Uranopolis, Hilandar și Muntele Athos, filmul îi poartă pe spectatori în inima Lavrei Împărătești a Mănăstirii Vatoped – un lăcaș străvechi care a fost timp de secole un loc de rugăciune, pocăință, ascetism și renaștere spirituală. Un loc special în film îl ocupă sfânta și indestructibilă relație dintre Sfântul Sava și tatăl său, Sfântul Simeon izvorâtorul de Mir, cu Mănăstirea Vatoped. Ca mari ctitori și binefăcători, ei au îmbogățit acest loc sfânt de pe Muntele Athos nu doar cu daruri materiale, ci mai presus de toate cu ascetismul, o mărturie vie de credință și iubire.
   Filmul scoate la lumină perioada în care Vatoped devenea una dintre principalele fortărețe spirituale ale poporului sârb de pe Muntele Athos, un loc din care avea să se dezvolte Mănăstirea Hilandar. Acest documentar nu este doar o istorisire despre o mănăstire, ci o relatare concisă a începuturilor identității spirituale sârbe – Sfântul Sava, povestea întâlnirii dintre Muntele Athos și Sfântul Sava, precum și isprava care a modelat istoria și credința poporului sârb. Filmul este o mărturie prețioasă despre izvorul din care au izvorât spiritualitatea, iluminarea și tradiția Sfântului Sava – un izvor care încă izvorâște viu în ființa Bisericii Ortodoxe Sârbe și a poporului ortodox de astăzi.

  "În spiritualitatea sârbă, Muntele Athos nu este perceput doar ca un spațiu geografic. Muntele Athos este perceput ca Grădina Maicii Domnului – un spațiu ales, sub ocrotirea Sa. Tocmai din acest motiv nu este lipsit de semnificație faptul că tronurile episcopale sârbești individuale sunt formate în locuri naturale și sacre atent selectate. Așa cum Vatoped-ul, cu amplasarea, arhitectura și Altarele sale, modelează ideea peisajului sacru al Muntelui Athos, tot așa Zicea, Peci și Hvosno devin centrele spirituale ale noii Arhiepiscopii. Prin urmare, se poate concluziona că lăcașul Catedralei Mănăstirii Vatoped nu a fost doar unul dintre modelele arhitecturale ale arhitecturii medievale sârbe, ci punctul de plecare pentru formarea întregului concept al lăcașului Rașka. Modelul său nu a fost adoptat literal în mediul sârbesc, ci a trecut printr-un proces complex de însușire arhitecturală, sinteză și transformare. Bazându-se pe modelele Muntelui Athos și ale Constantinopolului, arhitectura medievală sârbă și-a format propriile soluții originale, datorită cărora s-a creat unul dintre cele mai autentice și creative fenomene ale arhitecturii medievale din Balcani" - a subliniat Dr. Iasmina Cirici.

   Întâlnirea științifică a atras atenția numeroaselor echipe media, care în aceste zile, simțind semnificația istorică a sosirii Sfântului Brâu al Maicii Domnului la Belgrad, urmăresc cu profesionalism și demnitate toate evenimentele duhovnicești și însoțitoare, cu o atenție deosebită. Organizarea conferinței „Relația dintre Mănăstirea Vatoped și sârbii ortodocși, la intersecția trecutului și a prezentului”, precum și a altor evenimente desfășurate sub înaltul patronaj al Ministrului Dr. Nenad Popovici și al cabinetului său responsabil de cooperarea economică internațională și de domeniul poziției sociale a Bisericii în țară și în străinătate, a fost impecabilă.

   Pe 21 mai, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Nicolae al Plovdivului și la invitația Înaltpreasfințitului Mitropolit Antonie al Europei Occidentale și Centrale, Sfânta Mitropolie a Plovdivului a prezentat la Roma expoziția „Comoara spirituală bulgară de-a lungul veacurilor” - parte a proiectului „Lumina de-a lungul veacurilor - Biserica în documente și imagini”.

   Expoziția a fost vernisată în Galeria Ambasadei Bulgariei din capitala Italiei și a reunit reprezentanți ai Statului Bulgar, diplomați și clerici.

   Locul central în expoziție este ocupat de obiecte de valoare din colecția „Obiecte liturgice” a Mitropoliei Plovdivului. Reprezentantul oficial al Eparhiei la Roma a fost supraveghetorul duhovnicesc eparhial, Arhimandritul Maxim, care a fost însoțit de Dr. Arhim. Petru, șeful Departamentului „Activități muzeale” din cadrul Mitropoliei Plovdivului. În numele Mitropolitului Nicolae al Plovdivului, Arhimandritul Maxim a prezentat sfintele relicve și a subliniat semnificația duhovnicească a expoziției.

https://www.flickr.com/photos/188979811@N04/albums/72177720333794951/with/55286795733

   „Această expoziție nu este doar o colecție de relicve valoroase. Este o mărturie vie a duhului bulgar veșnic, a scrisului nostru și a credinței ortodoxe, care ne-au păstrat ca popor”, a spus el la vernisaj.

   Printre cele mai impresionante exponate se numără Sfânta Evanghelie din 1746 - o ediție tipărită în Lavra Kiev-Peceora, legată în piele și aurită. Cu ocazia Zilei Sfinților Frați Chiril și Metodie, au fost selectate diverse ediții ale Sfintei Evanghelii, tipărite în slavă bisericească și bulgară în tipografii din Europa și Balcani.

   Acestea acoperă o perioadă relativ lungă de timp, din anii 1840 până în anii 1920, iar importanța lor cheie în viața religioasă a credincioșilor este demonstrată de legăturile din piele sau argint. Deosebit de valoroase sunt cele trei Sfinte Evanghelii de la Bisericile „Sfânta Adormire a Maicii Domnului” și „Sfânta Parascheva” din Pazargik și Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Panaghiuriște, ale căror accesorii din argint se numără printre cele mai rafinate lucrări ale centrelor locale de bijuterie, precum Pazargik și Panaghiuriște, care timp de secole au creat diverse opere de artă în bijuterie pentru bisericile și mănăstirile de pe teritoriul Eparhiei Plovdivului.

   Totuși, edițiile prezentate ale Sfintei Evanghelii și legăturile lor sunt valoroase nu numai datorită calităților lor artistice ridicate și materialelor din care sunt realizate. După cum indică inscripțiile donatorilor, gravate pe coperțile din argint, acestea au fost comandate de parohii și asociații locale de bresle, ca dar pentru biserici.

Această tradiție durabilă, stabilită încă din Evul Mediu, este o parte esențială a manifestării evlaviei în societatea bulgară și demonstrează elocvent atitudinea și grija specială pe care credincioșii o au întru cinstirea și apărarea Cuvântului lui Dumnezeu.

   La vernisaj au participat Mitropolitul Europei Occidentale și Centrale Antonie, Președintele Adunării Naționale, membri ai delegației Statului bulgar la Roma, Ambasadorii Bulgariei la Roma și pe lângă Sfântul Scaun.

   Expoziția este realizată cu sprijinul Ministerului Culturii, Ambasadei Bulgariei în Italia și Institutului Cultural Bulgar din Roma. Aceasta va rămâne deschisă vizitatorilor în zilele următoare, oferind publicului internațional oportunitatea de a experimenta o parte din patrimoniul cultural și ortodox bulgar.

   Despre sfințirea unei "biserici de casă" auzim mai rar, mai ales când ea se săvârșește de un Ierarh. O astfel de sfințire a avut loc pe 24 mai 2026.

Arhiepiscopul Iona de Obuhiv a săvârșit o mică sfințire a unei biserici de casă închinată Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul.

Sfințirea a avut loc în satul Mala Olșanka din regiunea Kievului, în Ucraina.

În biserica de casă este invitat tot satul, la săvârșirea dumnezeieștilor slujbe în toată perioada de iarnă. Vara, comunitatea religioasă se roagă în biserica de sat "Adormirea Maicii Domnului".

Cu ocazia împlinirii celor patru ani ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Mănăstirea "Sfântul Pantelimon" (Kiev, Feofania https://uoc-news.church/), rectorul Școlilor Teologice din Kiev, Arhiepiscopul Silvestru de Bilogorodschi, a analizat cele mai tipice încercări de a nega statutul de independență al Bisericii istorice și canonice din țară.

Potrivit Înaltpreasfinției Sale, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Feofania a introdus schimbări fundamentale în viața Bisericii. Conținutul deciziilor acestui Sinod a fost explicat personal și public de Preafericitul Mitropolit al Kievului și al Întregii Ucraine, Onufrie, precum și de alți Episcopi și preoți ai Bisericii. Cu toate acestea, până în ziua de azi, discuțiile continuă să se desfășoare cu privire la deciziile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene de la Feofania.

   De exemplu, cei care neagă realitatea deciziilor Consiliului Ortodox Bisericesc Ucrainean din 2022 se referă la menționarea Cartei Patriarhului Alexei al II-lea din 1990, care este conținută în primul paragraf al noii ediții a Statutului Ortodox Bisericesc Ucrainean. Această mențiune este văzută ca o dovadă a dependenței de Biserica Ortodoxă Rusă.

  „Criticii Ortodoxiei Bisericești Ucrainene ignoră în mod deliberat clarificările pe care Preafericitul Mitropolit Onufrie le-a oferit pe această temă încă din 2022. În special, în scrisoarea sa către Serviciul de Stat pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință (DESS) din 28 septembrie 2022 (nr. 0838), Preafericitul Onufrie a explicat că menționarea Cartei din 1990 este doar o indicație a începutului perioadei moderne a istoriei Ortodoxiei Bisericești Ucrainene, deoarece odată cu prezentarea acestei Carte, Ortodoxia Bisericească Ucraineană a început să existe ca o structură bisericească independentă”, a remarcat Episcopul.

   „Începând cu 27.05.2022, Biserica noastră consideră că niciun document normativ al Bisericii Ortodoxe Ruse (ROC) nu mai este obligatoriu pentru ea. Toate elementele care obligau Biserica Ortodoxă Ucraineană să respecte rezoluțiile Sinoadelor și ale altor organe de conducere ale Bisericii Ortodoxe Ruse au fost eliminate din Statutul Bisericii noastre.

   În scrisoarea deja citată către DESS din 28.09.2022, Preafericitul Mitropolit Onufrie a indicat clar că, începând cu 27.05.2022, 'rezoluțiile Sinoadelor Bisericii Ortodoxe Ruse nu stau la baza activităților Sinodului Episcopilor din Biserica Ortodoxă Ucraineană. Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine și-a încetat calitatea de membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse'".

   Arhiepiscopul Silvestru a reamintit, de asemenea, că Legea Ucrainei „Privind protejarea ordinii constituționale în sfera activităților organizațiilor religioase” (nr. 3894-IX) prevede în mod precis că acele persoane care anterior au fost incluse în organele de conducere ale organizațiilor religioase din Rusia trebuie să își declare public „oral sau în scris, dezacordul cu [această] numire” și, dacă se face o astfel de declarație, aceste personalități bisericești nu mai sunt considerate membre ale organelor de conducere ale unei organizații religioase străine.

   „Mitropolitul Onufrie a făcut în repetate rânduri astfel de declarații, prin urmare, acuzațiile la adresa lui sunt necinstite. Din nou, permiteți-mi să vă reamintesc, Mitropolitul Onufrie a anunțat încetarea calității sale de membru în Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, într-un document oficial trimis șefului DESS la 28 septembrie 2022 (nr. 0838), precum și într-un discurs oficial către turma sa, din 27 mai 2025. Acestea nu au fost declarații private, ci documente oficiale, așa că nu este clar ce confirmare suplimentară ar mai fi necesară aici?” a subliniat Episcopul.

   „Într-adevăr, Biserica noastră s-a abținut de la declararea unilaterală a autocefaliei. Totuși, acest lucru nu înseamnă deloc că rămânem dependenți de Biserica Ortodoxă Rusă. În urmă cu un an, în discursul său adresat turmei, Preafericitul Mitropolit Onufrie a subliniat: «Din 27 mai 2022, nu mai facem parte din Patriarhia Moscovei. Sinodul a afirmat clar aspirația Bisericii noastre la o independență canonică deplină. Și în acest moment avem deja toate atributele unei astfel de independențe» […]   

   Astăzi, Biserica Ortodoxă Ucraineană menține comuniunea euharistică cu marea majoritate a Bisericilor Locale. „În același timp, nu se supune niciunei autorități bisericești superioare a altor Biserici”, se arată în comentariul Ierarhului.

   Înaltpreasfinția Sa a dat exemplul Bisericii Ortodoxe din Macedonia de Nord, care nu este recunoscută ca fiind autocefală, de majoritatea Bisericilor Locale, dar toate Bisericile sunt totuși în comuniune euharistică cu aceasta. Prin urmare, recunoașterea autocefaliei și prezența comuniunii euharistice nu coincid neapărat.

   „Prin urmare, astăzi Biserica Ortodoxă Ucraineană există ca Biserică complet independentă, care menține comuniunea cu alte Biserici Locale, deschide independent Eparhii și numește Episcopi (inclusiv Primatul), sfințește Sfântul Mir pentru propriile nevoi și deține parohii în străinătate. După cum a subliniat Preafericitul Mitropolit Onufrie în discursul său de acum un an, „sperăm că întreaga familie a Bisericilor Locale Autocefale ne va sprijini moral, va aproba independența noastră canonică și o va marca prin distincția cuvenită”.

   Pe 16 mai 2026, Mănăstirea Stavropighie "Zămislirea" a sărbătorit solemn împlinirea a 25 de ani de la canonizarea întemeietoarelor mânăstirii - Cuvioasa Stareță Iuliana și Monahia Eupraxia - ca Sfinte ale Moscovei.

   După cum a remarcat stareța Mânăstirii "Zămislirea" la întâlnire, mănăstirea, întemeiată sub îngrijirea Mitropolitului Alexei al Moscovei, la cererea aprinsă a surorilor sale, Stareța Iuliana și Călugărița Eupraxia, a avut o structură unică încă de la început, care a devenit un model pentru viitoarele mănăstiri. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului că a fost întemeiată ca mănăstire de obște, urmând rânduiala Mănăstirii "Preasfânta Treimie" a Sfântul Serghie de Radonej, iar fundamentul său spiritual era înrădăcinat în valorile tradiției monahale ortodoxe răsăritene. Maicile Iuliana și Eupraxia au adus la viață în mod activ această tradiție. Amintirea acestui lucru, păstrată din acele vremuri străvechi, l-a ajutat pe Mitropolitul Filaret (Drozdov) al Moscovei să-și realizeze viziunea de a reînvia monahismul de obște feminin în Rusia, în secolul al XIX-lea. Cele șase fiice duhovnicești ale Sfântului - cele șase starețe ale Mănăstirii "Zămislirea" - au sprijinit în mare măsură aceste eforturi. Firul tradiției în mănăstire a fost neîntrerupt chiar și în vremurile dificile. Iar rolul starețelor, care, prin harul lui Dumnezeu au fost protejate în mod nevăzut de ocrotitoarele Sfinte Iuliana și Eupraxia, a fost unul fundamental.

   Reînviată la sfârșitul secolului trecut, Mănăstirea "Zămislirea" continuă să dedice o atenție deosebită celor mai diverse aspecte ale tradiției monahale feminine - atât studiului acesteia, cât și dezvoltării sale practice. În calitate de vicepreședintă a Departamentului Sinodal pentru Mănăstiri și Monahism, Stareța Iuliana, cu binecuvântarea Sanctității Sale Chiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, are o grijă specială pentru mănăstirile de femei. Acest lucru se exprimă prin eforturile sale de a stabili legături de prietenie între mănăstiri, de a face schimb de experiențe în organizarea vieții monahale și de a oferi tot sprijinul posibil, în special mănăstirilor tinere, fie că sunt nou înființate, fie că se confruntă cu dificultăți în perioada restaurării.

   Stareța Iuliana a vorbit, astfel, la evenimentul recent (https://monasterium.ru/), amintind de prima comunitate de fecioare, care s-a format în timpul vieții Preasfintei Născătoare de Dumnezeu - așa-numita „Comunitate de pe Muntele Măslinilor”. Cele aproximativ două sute de fecioare, ascultătoare de Maica Domnului, nu erau încă monahii (călugărițe) în sensul care avea să apară mai târziu ci, făcând public jurăminte lui Dumnezeu, duceau o viață monahală, ascetică.

   Informațiile oferite de maică au fost preluate din publicația Bisericii Copte „Fecioara Maria și istoria generațiilor Sfintelor Fecioare”, compilată la Mănăstirea Marelui Mucenic Sefein din Egiptul Antic și tradusă din arabă special pentru Mănăstirea "Zămislirea".

   Maica Iuliana a citit adunării starețelor o rugăciune către Domnul, din cartea Sfântului Apostol Matei, pe care acesta a rostit-o ​​la inițierea fecioarelor în comunitate: „...dacă vor putea birui ispitele trupești și vor respinge tot ceea ce este nepotrivit jurământului lor, atunci se vor învrednici să fie numite mirese ale Fiului Tău... Nu cerem arme omenești pentru ele, ci armele Sfântului Tău Duh... Nu permite ca dușmanul binelui să găsească loc vreunei patimi ca pradă în acest vas sfânt închinat sfântului Tău nume”.

   Maica Iuliana a împărtășit, de asemenea, cu cei prezenți sfatul dat fecioarelor de către un ascet din secolul al IV-lea, exprimat într-o formă poetică. În acest sens, Maica Iuliania a remarcat că astăzi este crucial ca generațiile actuale de monahi să păstreze memoria celor care au trudit în mănăstirile lor în anii și secolele trecute, care, prin nevoința lor monahală, au creat și au păstrat totodată tradiția.

   La cererea Sanctității Sale Chiril, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Comisia Sinodală pentru Canonizarea Sfinților și Departamentul Calendare al Editurii Patriarhiei Moscovei au întocmit o listă actualizată a Soborului Noilor Martiri și Mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Ruse. Această listă este publicată pe site-ul oficial al Editurii Patriarhiei Moscovei.

   Lista publicată include pentru fiecare Sfânt: rangul sfințeniei, prenume, nume de familie, rang ecleziastic și toate datele de pomenire incluse în calendarul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse (atât în ​​stil vechi, cât și în stil nou). Lista include 1623 de Sfinți și poate fi descărcată ca document scris de la adresa: https://www.patriarchia.ru/uploads/Files/2026/sobor-novomuchenikov_05.26.doc
 

   Profesorul William Thomas, coleg de clasă al Papei de la Roma, susține că Papa Leon al XIV-lea continuă agenda stabilită sub Papa Francisc, în ciuda reacțiilor tot mai negative din partea clerului și a catolicilor credincioși. Indicând un document de implementare recent publicat de Vatican, care prezintă foaia de parcurs a Sinodului până în 2028, Thomas susține că cei aflați la conducerea biroului Sinodal promovează o agendă modernistă, pro-LGBT, care subminează doctrina catolică, tradiția sacră și misiunea Bisericii de a învăța și evangheliza.
https://www.lifesitenews.com/episodes/breaking-popes-classmate-exposes-vatican-synodality-document-as-the-great-deception/
 

   Soldați israelieni au tras cu gaze lacrimogene în Betleem, forțând familiile să-și părăsească locuințele. Locuitorii și liderii Bisericii au avertizat în repetate rânduri că raidurile, restricțiile, colapsul economic și insecuritatea accelerează exodul creștinilor din Țara Sfântă. https://x.com/IhabHassane/status/2058216892934873133
 

   Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică continuă să se confrunte cu provocări în ceea ce privește mobilizarea militară a ierarhilor, clerului și monahilor săi, deoarece autoritățile refuză să acorde scutirile necesare de la serviciul militar clericilor și monahilor.

   Cel mai recent, autoritățile ucrainene de recrutare militară au reținut un călugăr direct din chilia sa de la Mănăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" din satul Velika Kalinivka, potrivit unui comunicat al Episcopiei de Hmelnițki. https://t.me/khm_upc/19581

   Incidentul a avut loc Duminică, 24 mai 2026, imediat după încheierea Sfintei Liturghii. Trei angajați ai Centrului Teritorial de Recrutare, însoțiți de lidera comunității din Oleșinska și de un ofițer de poliție din Hmelnițki, au pătruns în curtea mănăstirii, au urcat la etajul al doilea al clădirii monahale și l-au scos pe Arhimandritul Galaction (Redei) din chilie, după care l-au dus într-o direcție necunoscută.

   Conform unor informații, Părintele Galaction se află acum într-o unitate militară din Ciortchiv, în provincia Ternopil. Legătura cu el s-a pierdut.

   Părintele Galaction este Părintele duhovnicesc al mănăstirii, unde viețuiește de zeci de ani. Eparhia invită la rugăciuni pentru Arhimandritul Galaction și face apel la oamenii de bunăcredință să ajute la eliberarea și întoarcerea sa la mănăstire.

   Înaltpreasfințitul Mitropolit Ilarion (Alfeev) și șoferul său au fost eliberați din arest (vezi ARHIVA LO), în Republica Cehă, fără acuzații, fără cauțiune, angajament scris, interdicție de călătorie sau alte restricții procedurale, potrivit canalului său oficial de Telegram.

   Examinarea criminalistică a confirmat, ulterior arestării, că substanța găsită în vehicul era o substanță interzisă, conform informațiilor din partea cehă. Autoritățile cehe au indicat că ancheta va continua. Apărarea Mitropolitului subliniază că descoperirea unei substanțe interzise nu răspunde la chestiunea centrală: cum au ajuns obiectele în vehicul? Printre aspectele cheie ale apărării se numără circumstanțele din jurul opririi de către poliție a  vehiculului, originea obiectelor descoperite, cine a avut acces la mașină înainte de plecare și procedurile urmate în timpul percheziției, confiscării și gestionării presupuselor probe.

   Apărarea va solicita o investigație completă a tuturor circumstanțelor incidentului.

   O nouă carte despre Sfântul Gavriil (Urghebațe) prezintă viața, învățăturile și minunile iubitului Sfânt Bătrân al Georgiei.

   "Ascuns în Smerenie: Sfântul Gavriil (Urghebațe), cel Nebun pentru Hristos și Mărturisitorul Georgiei" este acum disponibilă la Editura "Pokrov".

   Ca sfânt Nebun pentru Hristos și Mărturisitor al credinței ortodoxe, Sfântul Gavriil se remarcă, fiind unul dintre cei mai uimitori Sfinți ai vremurilor noastre. Născut în Georgia sovietică, setea sa de adevăr l-a condus la Biblie și apoi la o viață radical schimbată conform cu aceasta. L-a căutat numai pe Dumnezeu încă din copilărie și și-a ascuns darurile duhovnicești în smerenia nebuniei. Acum, cei care se îndreaptă către el în rugăciune găsesc un izvor de minuni.

   A fost canonizat la doar 17 ani după trecerea sa la Domnul în 1995 și, de atunci, a devenit unul dintre cei mai iubiți Sfinți din întreaga lume ortodoxă (VEZI ARHIVA LO).

Viața lui a fost plină de multe încercări, dar și de multe bucurii. A fost chiar privat de dreptul de a sluji și de a primi Sfânta Împărtășanie pentru o vreme, dar a fost și mângâiat de arătări de la Dumnezeu și Sfinți. A salvat mii de Icoane sfinte și obiecte bisericești din gunoi și a rătăcit în taină prin sate, slujind în biserici dărăpănate, pentru ca acestea să nu rămână fără rugăciune. A petrecut ani trăind într-o asceză profundă, prin cimitire.

   Dar cea mai mare minune a vieții sale a fost propria sa convertire la Hristos, dobândirea sfințeniei și capacitatea sa de a converti mii de oameni!

   Pe lângă sutele de pagini despre viața Sfântului Gavriil, această nouă publicație include și peste 30 de narațiuni ale celor ale căror vieți au fost marcate personal de el și peste 20 de istorisiri minunate ale celor care au primit vindecare prin rugăciunile sale. Cartea are 224 de pagini.

   Patriarhul Shio al Georgiei a transmis un mesaj, pe 26 mai, marcând Ziua Independenței țării, îndemnându-i pe georgieni să înțeleagă libertatea nu doar ca pe o realizare politică, ci și ca pe o responsabilitate spirituală și morală.

   „Adevărata libertate nu este doar expresia exterioară a independenței și a moștenirii trecutului”, a spus acesta, „ci mai presus de toate se referă la condiția spirituală a persoanei și presupune o mare responsabilitate”, relatează serviciul de presă al Bisericii Georgiene.

   Patriarhul Shio și-a deschis discursul descriind ziua de 26 mai ca fiind una dintre cele mai semnificative date din istoria Georgiei, spunând că aceasta întruchipează lupta seculară a poporului georgian pentru libertate, pentru credința creștină și pentru valorile naționale. De asemenea, Patriarhul nou ales a menționat că restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene a precedat obținerea independenței Statului și că Biserica a servit întotdeauna drept fundament duhovnicesc și bază a unității naționale pe calea către independență.

   Patriarhul a exprimat o recunoștință deosebită față de georgienii care și-au dat viața în lunga luptă pentru libertate, spunând că sacrificiul și slujirea lor îi obligă pe cei vii să prețuiască și să apere ceea ce s-a câștigat.

   De asemenea, a adus un omagiu regretatului Patriarh Ilie al II-lea, a cărui jumătate de secol de conducere a descris-o ca fiind un pilon vital în consolidarea unității spirituale și civice a națiunii, a conștiinței naționale georgiene și a poziției internaționale atât a Bisericii, cât și a țării.

   Patriarhul a menționat, de asemenea, că anul acesta se împlinesc 1700 de ani de la declararea creștinismului drept religie de stat a Georgiei, numind această ocazie o amintire a fundamentului spiritual care a modelat identitatea, cultura și conștiința civică georgiană de-a lungul secolelor. El a spus că credința creștină a indicat poporului georgian sensul adevăratei libertăți, al iubirii de Dumnezeu și de aproapele, al statorniciei în vremuri de încercare și al jertfei de sine pentru patrie.

   Sanctitatea Sa s-a îndreptat apoi către tânăra generație, avertizând împotriva a ceea ce a numit idei moderne false despre libertate. El a spus că societatea contemporană le spune adesea oamenilor că libertatea înseamnă respingerea tuturor constrângerilor, în timp ce adevărata libertate înseamnă responsabilitate, credință în Dumnezeu, putere interioară, viață onestă și morală și depășirea viciilor. Doar o generație crescută cu aceste valori, a spus el, va putea păstra unitatea țării și independența statului.

   Patriarhul a încheiat prin a face apel la georgieni, să nu trateze independența doar ca pe o moștenire politică din trecut, ci să lucreze zilnic pentru a o consolida. El a spus că statalitatea georgiană ar trebui să fie întemeiată pe dragostea de Dumnezeu și de țară, dreptate, pace, unitate, toleranță și slujirea binelui omenesc, deoarece un Stat puternic se construiește numai atunci când aceste virtuți predomină în societate și oamenii sunt uniți în loialitate față de obiectivele naționale comune și valorile spiritual-morale.

   Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului l-a ales ieri, 26 mai 2026, pe Arhimandritul Grigorie (Ioanidis) ca nou Mitropolit de Paphos, ocupând un scaun care este vacant de peste un an, în urma uneia dintre cele mai controversate dispute bisericești din istoria recentă a Bisericii insulare.

   Părintele Grigorie, care slujește ca Protosinghel al Eparhiei de Trimitus și Decan al Școlii Teologice a Bisericii Ciprului, a primit 11 din cele 16 voturi exprimate.

   Hirotonirea și întronizarea ca Mitropolit de Paphos vor avea loc pe 11 iunie 2026.

Părintele Grigorie a studiat în Atena, la Roma, fiind specializat în științe ecleziastice orientale, cu accent pe liturgică, fost bursier la Harvard.

   Scaunul Episcopal din Paphos a devenit vacant în mai 2025, când Sfântul Sinod a votat cu zece voturi împotriva a șase, pentru înlăturarea Mitropolitului Tihic în urma unei serii prelungite de conflicte cu Arhiepiscopul Gheorghe pe teme teologice și ecumenice - printre care refuzul său de a primi în Eparhie sfintele moaște ale Sfântului Apostol Pavel în cadrul unei vizite aranjate de Vatican, obiectând la adresa participării plănuite a clerului catolic la ceremonie (vezi ARHIVA LO).

   Alegerea noului Mitropolit a avut loc la doar câteva zile după ce Sfântul Sinod a aprobat în unanimitate un nou Statut al Bisericii Ciprului, a cărui modificare centrală îi elimină pe laici din procesul de nominalizare a candidaților pentru scaunele vacante, lăsând alegerile în întregime în mâinile Sinodului.

   Criticii au remarcat că reforma ar fi concepută pentru a împiedica alegerea în viitor a ierarhilor cu o înclinație mai tradițională. Episcopia din Paphos are o pondere deosebită în Biserica Cipriotă: Arhiepiscopul Gheorghe și cei doi predecesori ai săi au slujit cu toții ca Mitropolit al acesteia, înainte de a urca pe tronul Arhiepiscopal.