FILE DE LETOPISEȚ - 23 februarie 2026

   Un articol amplu al ziarului italienesc "L'Identità" (https://www.lidentita.it/il-caso-del-metropolyta-arseny-e-la-persecuzione-della-chiesa-ortodossa-in-ucraina/) evidențiază escaladarea tensiunii privind libertatea religioasă în Ucraina, concentrându-se pe încercările de natură juridică prin care trece Mitropolitul Arsenie, starețul istoricei Lavre Sviatogorsk.

   Articolul este caracterizat de afirmații tranșante la adresa Occidentului, privind poziția țărilor vestice în legătură cu această situație. Mai exact, se susține că principalele surse mass-media europene evită să evidențieze problema, întrucât referirile la persecuția religioasă „ar umbri narațiunea Ucrainei ca bastion absolut al democrației”.

   În Italia, problema a provocat deja intervenția unor organizații și politicieni care, în scrisorile lor adresate Vaticanului, cer Bisericii Catolice să adopte o poziție clară împotriva atacurilor îndreptate asupra ortodocșilor în zona de război.

   Articolul amintește că Mitropolitul Arsenie (vezi ARHIVA LO) a fost arestat de serviciile de securitate ucrainene în aprilie 2024.

   Acuzația împotriva sa se referă la așa-zisa „scurgere de informații despre mișcările forțelor armate”, o acuzație care atrage după sine o pedeapsă cu închisoare de până la 8 ani. Ziarul subliniază și faptul că „crima” ierarhului nu a fost nimic altceva decât o predică din 2023, în care acesta și-a exprimat plângerea cu privire la blocajele militare care i-au împiedicat pe pelerini să ajungă atunci la mânăstire (vezi ARHIVA).

   Articolul trage un semnal de alarmă pentru viața Mitropolitului, care rămâne în arest preventiv în ciuda problemelor grave de sănătate cu care acesta se confruntă. În ciuda cererilor avocaților săi în favoarea măcar a unui arest la domiciliu, autoritățile ucrainene insistă asupra detenției sale.

   L'Identità notează că acest caz nu este unul izolat, ci face parte dintr-un context mai larg:

   - Din 2022, au fost efectuate peste 41 000 de anchete și au fost intentate 170 de urmăriri penale împotriva clericilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice canonice;

   - Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (vezi ARHIVA LO) a descris măsurile guvernamentale îndreptate împotriva aceleiași Biserici drept „incompatibile cu dreptul internațional”, subliniind că acestea afectează libertatea religioasă;

•    - Articolul menționează, de asemenea, criticile Vicepreședintelui american J.D. Vance, care încă din mandatul său în Senat condamnase represiunile la adresa creștinilor ortodocși, solicitând ca ajutorul financiar acordat de SUA să fie condiționat de respectarea libertăților religioase.

• 

• 

•    Patriarhul Sârb Porfirie a purtat discuții, în aceste zile, la Palatul Patriarhal din Belgrad, cu Preasfințitul Episcop Grigorie de Mesaoria, Președintele Oficiului de Pelerinaj al Bisericii Ortodoxe din Cipru, și cu dl. Costas Koumis, Ministrul Turismului din Republica Cipru, aflați în capitala sârbă cu ocazia Târgului Internațional de Turism, la care Ciprul este oaspete de onoare.
•  
• Oaspeții au prezentat complexitatea situației din țara lor, în special în lumina imposibilității de a utiliza bisericile din partea neadministrată de Guvernul din Nicosia pentru nevoile religioase ale credincioșilor, precum și a faptului că situația generală din Orientul Mijlociu și Mediterana de Est nu este propice dezvoltării turismului, inclusiv a formei sale de pelerinaj.
•  
• Liderul Bisericii Ortodoxe Sârbe a susținut necesitatea stabilirii unei cooperări strânse între Agenția de Pelerinaj „Dobrocinstvo” și Oficiul condus de Preasfințitul Episcop Grigorie, pentru a consolida în continuare legăturile dintre cele două Biserici și popoare, prin misiunea caritabilă a pelerinajelor.
•  
• Patriarhul sârb a reamintit circumstanțele similare în care se află Biserica Sârbă în Kosovo și Metohia, subliniind cu recunoștință poziția Ciprului cu privire la problema păstrării integrității teritoriale a Serbiei, lucru confirmat și de această dată de Ministrul Koumis.

   În Serbia, la Tutin, în Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", a avut loc cinstirea aparte a trecerii a 83 de ani de la martiriului preoților Uroș și Luca Popovici și a tânărului Iablan Racoviță, precum și al tuturor celorlalte victime nevinovate dimpreună cu dânșii din Tutin și împrejurimi. Ziua de cinstire a fost marcată de săvârșirea Sfintei Liturghii și a unei Slujbe de Pomenire, sub protia Pr. Arhim. Andrei, starețul Mânăstirii Cerna Reca din Episcopia de Raška și Prizren.

   Uciderea preoților Luca, Uroș Popovici și a paracliserului Iablan Racoviță a avut loc în Tutin, în anul 1942.

   În Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (secolul al XVI-lea) din Tutin, preoții Luca și Uroș Popovici și paracliserul Iablan  Racoviță (în vârstă de doar 17 ani) au fost uciși în timp ce săvârșeau Utrenia de dinainte de Sfânta Liturghie la Sărbătoarea Sfântului Teodor Stratilat.

   Părintele Uroș Popovici, paroh în Dobrinia din Tutin, era născut în anul 1897 în Azani (municipiul Berane) într-o familie preoțească ce a dăruit peste patruzeci de preoți Bisericii Ortodoxe Sârbe.

   Absolvise Școala Teologică și de Învățământ din Prizren, se căsătorise cu Olga, iar Dumnezeu îi binecuvântase cu cinci copii: doi fii - Dușan și Milorad - și trei fiice: Ielica, Milica și Leposava.

   Părintele Luca Popovici, preot paroh în Suvo Dol, era născut în 1890 în Suvo Dol (Peșter) din tatăl său, preotul Milutin, și mama sa, Maria. Rădăcinile sale provin din familia preoțească Azan Popovici, din care provea și Părintele Uroș.

   Absolvise Școala Teologică și de Învățământ din Prizren și se pregătea pentru preoție la Patriarhia din Peci. Ca recrut, a participat la Primul Război Mondial, a fost rănit în primele bătălii ale războiului, apoi a plecat în Franța pentru tratament. Se căsătorise cu Marica, născută Ciucanovici, și aveau șase copii: Jarko, Dobrila, Olga, Gradimir, Gorița și Vladeta. Fusese numit preot paroh în Suvodol, în 1926.

   În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fanaticii musulmani (așa-numitele detașamente Bali Kombetar) sub comanda lui Salko Ganevici din familia Gujici din Tutin au plănuit uciderea Părintelui Luca și a familiei sale. În 1942, au încercat să lichideze chiar întreaga așezare Lucindan.

   Au înconjurat casa preotului și, sub amenințări din exterior, au strecurat o bombă în dormitorul în care dormea ​​familia, rănind-o grav pe preoteasa Marica la cap și la brațe. Deîndată ce s-a luminat dimineața, Părintele Luca și familia sa și-au părăsit casa și parohia.

   Au găsit să tragă în casa Părintelui Uroș, preotul paroh din Dobrinia, în Tutin.

   Când Părintele Luca a fugit către Tutin, un oraș ceva mai sigur, care la acea vreme se afla sub conducere civilă albaneză și armata italiană, gruparea lui Salko Ganevici, colaborator nazist, s-a mutat în casa lui, nerenunțând la ideea lichidării preotului.

   Marica, având răni grave, și Părintele Uroș, rămas fără vedere, au fost tratați de medicul militar italian Dr. Rivera. Acesta a plănuit împreună cu gruparea italiană și familiile preoților să-i transporte pe toți la Rașka, folosind o ambulanță militară.

   Spre surprinderea militarilor italieni și a localnicilor, Duminica Sângeroasă izbucnea în Tutin, pe 21 februarie 1943.

   În Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, între orele 8 și 9 dimineața, în timpul Sfintei Liturghii, preoții Uroș și Luca împreună cu Iablan, în vârstă de șaptesprezece ani, au fost împușcați mortal chiar de banditul Salko Ganevici.

   Pe lângă numeroasele lovituri cu patul puștii, au îndurat și durerea cărbunilor aprinși scoși din cădelniță și puși în gură. Când oamenii au auzit focurile de armă, i-au chemat pe soldații italieni, care au venit la biserică împreună cu oamenii și au găsit trupurile neînsuflețite și mutilate ale preoților înveșmântați și pe cel al tânărului paracliser, ucigașii fugind după odioasa lor crimă.

   Martirii au fost înmormântați în fața sfântului lăcaș al Bisericii Tutin din secolul al XIV-lea. Pe când se derula Slujba de Înmormântare, se auzeau salvele de sărbătorire ale ucigașilor și ale susținătorilor lor, de pe dealul de deasupra defileului Vidreniak.

   După suferințele îndurate de preoți și de slujitorul bisericesc, au urmat suferințe și mai mari pentru poporul sârb din districtul Ștavița; întreaga populație a fost expulzată din casele proprii, iar câteva sute de sârbi au fost uciși.

   Fie ca Bunul Dumnezeu să aibă milă de noi, și prin sfintele lor rugăciuni!

   Clericul Serghei Sirenco, al nou-createi „Biserici Ortodoxe a Ucrainei”, care slujește la Varșovia, a recunoscut că prezența Bisericii sale în Polonia a fost coordonată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. 

   Într-un interviu recent, acordat publicației ucrainene Zerkalo Nedeli (https://zn.ua/CULTURE/esli-rossijskie-boty-aktivno-vzjalis-za-menja-znachit-ja-vse-delaju-pravilno-intervju-s-kapellanom-ptsu-v-varshave.html), simultan, preotul acuză Biserica Ortodoxă Poloneză că ar nutri “simpatii pro-ruse” și ar predica ideologia "lumii rusești" pentru că refuză să recunoască noua sa organizație creată de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu  în Ucraina.

   Preotul a recunoscut că Tomosul acordat de Patriarhul Ecumenic îi interzice oficial deschiderea de parohii în afara Ucrainei, dar susține că, pentru a evita această restricție, Biserica și-a organizat structurile din Polonia sub forma unei „misiuni de capelanie”, mai degrabă decât de parohii, la sfatul Patriarhului Ecumenic.

   Biserica Ortodoxă Poloneză nu a recunoscut noua Biserică și nu consideră valide hirotoniile sale de preoți, o poziție împărtășită de majoritatea lumii ortodoxe. 

   Preafericitul Mitropolit Sava al Varșoviei și al Întregii Polonii a depus plângeri oficiale la Patriarhul Bartolomeu, în repetate rânduri, cu privire la activitățile nou-createi Biserici pe teritoriul canonic polonez, cel mai recent, în noiembrie 2025.

   O cale veche de 2 000 de ani, care odinioară conducea milioane de pelerini către Muntele Templului din Ierusalim, este de acum deschisă vizitatorilor, pentru prima dată după aproape două decenii de săpături.

   Calea de Pelerinaj, despre care se crede că a fost construită la începutul secolului I după Hristos, fie sub regele Irod, fie sub guvernatorul Pontius Pilat, pornește din zona vechii Scăldătoare a Siloam-ului, din cartierul Siluan din Ierusalimul de Est, spre nord, până la Grădina Arheologică din Ierusalim, adiacent Zidului de Vest. 

   Drumul se întinde pe aproximativ 0,56 kilometri și este în mare parte subteran, pe sub infrastructura modernă, relatează Times of Israel (https://www.timesofisrael.com/2000-year-old-pilgrimage-road-to-temple-mount-opens-to-public-after-years-of-digging/).

   Primele tururi publice au avut loc pe 20 ianuarie. Vezi video, dând click aici: 
https://static-cdn.toi-media.com/www/uploads/2026/01/8.mp4

   Săpăturile efectuate de Autoritatea pentru Antichități din Israel au descoperit pavaje originale din piatră, din perioada irodiană, pe porțiuni ale drumului, împreună cu rămășițe de magazine, o mică baie ritualică și un podium care ar fi putut servi în scopuri ceremoniale.

   O Icoană istorică a lui Hristos a fost returnată Bisericii Ortodoxe Ruse săptămâna trecută, după aproape un secol.

   Vineri, 13 februarie 2026, principalul tezaur sfânt al Mânăstirii Spaso-Borodino din provincia Moscova - o Icoană a lui Hristos Nefăcută de Mână Omenească, ce a aparținut cândva generalului-maior Alexandru Tucicov, eroul Bătăliei de la Borodino - a fost returnată Mânăstirii de la Muzeul Borodino, unde a fost păstrată din 1929, relatează Departamentul Sinodal pentru Mânăstiri și Monahism (https://monasterium.ru/).

   Arhiepiscopul Toma de Odințovo și Crasnogorsc a oficiat Liturghia Sfântă în Catedrala Sfântul Vladimir a Mânăstirii, pentru a marca ocazia.

   Icoana are o semnificație istorică profundă. În ajunul bătăliei decisive din 1812, generalul-maior Alexandru Tucicov i-a încredințat această Icoană soției sale, Margarita Mihailovna. După ce soțul ei a căzut în luptă, ea a întemeiat o mânăstire pe locul luptelor, iar în 1820 a dus Icoana în prima biserică a mânăstirii. După închiderea mânăstirii în 1929, Sfânta Icoană a fost păstrată în colecția muzeului.

Primirea solemnă a Icoanei a avut loc lângă zidurile Bisericii "Hristos Mântuitorul", unde Arhiepiscopul și clerul coslujitor au săvârșit o Slujbă de Mulțumire. Icoana a fost apoi purtată, în procesiune, către Catedrala "Sfântul Vladimir" și așezată în lăcașul său istoric. (https://spaso-borodinskiy.ru/)

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.