Epifanie Dumenko, liderul Bisericii nou-create de Patriarhia Ecumenică în Ucraina - numită „Biserica Ortodoxă din Ucraina” - a cerut ca Lavra Peșterilor din Kiev să fie reconstruită ca ceva ce el a descris : un „altar pancreștin” proeminent.
Dumenko a făcut aceste remarci pe 14 iulie, în timpul unei rugăciuni pentru Ucraina rostită în Biserica "Nașterea Preasfintei Maici a Domnului" din cadrul Lavrei, conform serviciului de presă bisericesc, citat de revista Orthodox Christianity .
Lavra există de 1.000 de ani, nu ca un altar pancreștin, ci ca un bastion al sfintei Ortodoxii.
Alături de slujitorii nou createi Biserici și de membrii ai obștii alternative a Lavrei, au participat la slujbă călugări de la Mănăstirea Noul Esfigmenu de pe Muntele Athos, precum și oficiali ai Guvernului Ucrainean. (Noua Mănăstire Esfigmenou a fost creată pe Muntele Athos de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, ca o alternativă loială a vechii Mânăstiri Esfigmenu, unde obștea nu îl pomenește).
Dumenko a caracterizat tradițiile îndelungate ale Lavrei drept spiritul „lumii rusești” care trebuie eliminat.
Lavra, care a fost restaurată din ruine, pe parcursul a trei decenii, de către Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică și istorică, s-a aflat în centrul unui efort continuu al Statului Ucrainean și al noii Biserici de a îndepărta Biserica istorică și canonică din incintă. Apelul lui Dumenko pentru „renașterea și reconstrucția” acesteia vine în contextul în care această campanie a fost chiar motivul care a pus în pericol existența în continuare a mânăstirii.
Declarația sa vine la o săptămână după ce Maxim Ostapenko, directorul general al Rezervației Naționale "Lavra Peșterilor din Kiev", administrată de stat, a deplâns faptul că prezența călugărilor ortodocși în mânăstire împiedică turismul de acolo. Ostapenko a fost, de asemenea, prezent la slujba din 14 iulie, mai amintește revista amintită mai sus.
Apologetul și autorul creștin ortodox Jay Dyer a apărut recent în emisiunea renumitului comentator politic american și autor de carte Tucker Carlson, pentru o conversație amplă care a făcut atingere la teologie, istorie și eclesiologia Bisericii Ortodoxe, alături de subiecte precum Hollywood, globalism și geopolitică.
Dyer, care s-a convertit la Ortodoxie în urmă cu aproximativ un deceniu, după ce a trecut prin calvinism și romano-catolicism, și-a descris călătoria ca fiind determinată de studierea intensivă a Sfinților Părinți ai Bisericii.
„Am ajuns în sfârșit la Biserica Ortodoxă, acum aproximativ zece ani”, a spus el. „Cred că cele mai recente probleme ale Conciliului Vatican II, teologia post-Vatican II, m-au condus la întrebarea: cum pot împăca acest lucru cu ceea ce știu că ne învață primii 1 000 de ani de creștinism?”.
O mare parte a conversației s-a concentrat pe modul în care teologia ortodoxă diferă de înțelegerile protestante și catolice vizavi de mântuire. Dyer a făcut o distincție clară între doctrina ortodoxă theosis - participarea reală la viața dumnezeiască - și modelul juridic protestant.
„Nu schimbăm doar un statut juridic”, a spus el. „Participăm de fapt la viața lui Dumnezeu Însuși”.
Referitor la locul Scripturii, Dyer a explicat că Ortodoxia nu tratează Biblia ca pe o carte de sine stătătoare.
„Biserica Ortodoxă se bazează pe ideea de Succesiune Apostolică, de Tradiție – care poate include Viețile Sfinților, Sfânta Liturghie, Scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii, Canoanele Sfintelor Sinoade – și Biblie”, a spus el.
Dyer a discutat, de asemenea, despre icoane, apărându-le împotriva acuzației de idolatrie, indicând reprezentările ornamentate ale Tabernacolului și Templului din Vechiul Testament și logica teologică a Întrupării. „Iconografia decurge direct din Întrupare”, a spus el, „Fiul fiind chip al Tatălui”.
Referitor la înțelegerea ortodoxă a vremurilor din urmă, Dyer a pus în antiteză poziția Bisericii, cu teologia evanghelică. „Nu credem că Împărăția lui Dumnezeu se amână până la sfârșitul lumii”, a spus el. „Când mergem la Dumnezeiasca Liturghie, acela este Raiul pe pământ, acum”.
El a identificat distrugerea Templului din Ierusalim în anul 70 după Hristos ca fiind momentul în care vechea ordine tipologică a cedat locul în vederea desăvârșirii sale în Biserică.
Discuția a acoperit, de asemenea, Imperiul Bizantin, relația dintre Biserică și Stat, ascensiunea dezbaterii religioase online ca factor în convertirile ortodoxe din America și cartea lui Dyer, „Esoteric Hollywood”, care examinează simbolismul religios în film.
Dyer a atribuit creșterea recentă a interesului pentru Ortodoxie în Statele Unite, în parte, sferei dezbaterilor online, spunând că aceasta „a jucat un rol imens în creșterea numărului de convertiți ortodocși în ultimii cinci, șase, șapte ani”.
Desfășurătorul interviului arată astfel, pe minute:
0:00 - Încercările de a suprima creștinismul în școli
8:14 - Problemele sionismului creștin
14:09 - Ce este calvinismul?
24:10 - O perspectivă diferită asupra mântuirii și a Bibliei
30:13 - Ascensiunea societăților secrete
34:09 - Importanța citirii Bibliei
36:38 - Ce sunt icoanele?
42:55 - Diferența dintre Ortodoxie, catolicism și protestantism
47:56 - Care este cea mai înaltă formă de guvernare?
55:49 - Ascensiunea dezbaterilor online
1:00:42 - Moartea ateismului
1:04:35 - Religia Hollywood-ului
1:12:25 - A fost CIA implicată în realizarea de filme la Hollywood?
1:14:51 - Pistolari singuratici și recrutarea sub steag fals
1:17:44 - Rolul CIA în politica americană
1:19:22 - Au fost crimele sexuale ale lui Epstein o distragere a atenției de la ceva mai mare?
1:22:34 - Sunt extratereștrii, de fapt, demoni?
1:24:39 - Adevăratul scop al elitelor globaliste
1:31:51 - Yoga, perversiunea sexuală și puterea răului
1:39:55 - A participat Oppenheimer la lucrearea răului?
1:43:44 - Ascensiunea creștinismului carismatic
1:50:17 - Vremurile din urmă
"Tot mai mulți oameni descoperă, ca niciodată, că există răul adevărat în lume, și se îndreaptă către Dumnezeu, pentru răspunsuri.
Jay Dyer explică popularitatea tot mai mare a Bisericii Ortodoxe", în acest interviu, conform propriei prezentări.
Interviul poate fi urmărit complet, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=8-VqMQHz54k
Fostul stareț al Mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Damian, a rupt tăcerea prelungită, pentru a avertiza că un acord în așteptare între Statul Egiptean și mânăstire ar putea priva definitiv vechea instituție de drepturile sale de proprietate. Acesta i-a cerut obștii monahale să se opună oricărui astfel de aranjament „până la sfârșit”.
Într-o scrisoare deschisă adresată noului stareț, Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Simeon, și călugărilor care viețuiesc în prezent la mânăstire, Arhiepiscopul Damian - care a slujit ca stareț timp de mai multe decenii înainte de demisia sa din septembrie (vezi ARHIVA LO) - a declarat că rapoartele despre viitoarea tranzacție, dacă sunt corecte, efectiv ar reduce mânăstirea la un titlu de chiriaș pe propriul teren, relatează Agenția grecească de știri Ortodoxia.
Scrisoarea a fost inspirată, parțial, de un articol din 4 iulie din publicația grecescă Proto Thema, care relata că acordul anticipat ar recunoaște proprietatea Statului Egiptean asupra tuturor terenurilor și structurilor mânăstirii, permițând în același timp călugărilor utilizarea și posesia acestor proprietăți în perpetuitate, fără compensații financiare. Arhiepiscopul Damian susține că, în conformitate cu legea proprietății, posesia fără proprietate nu oferă nicio siguranță reală și orice viitor Guvern Egiptean cu o orientare mai extremistă ar putea răsturna un astfel de aranjament peste noapte.
„Dacă acesta este conținutul acordului promovat, atunci nu este un succes - este o degradare profund ofensatoare și periculoasă a autonomiei istorice, spirituale și funcționale a mânăstirii noastre”, scrie acesta, descriind acordul ca pe un efort de a transforma Biserica "Sfânta Ecaterina" de pe Sinai în muzeu, iar pe călugări în angajați.
Arhiepiscopul Damian prezintă patru condiții pe care le consideră esențiale pentru orice acord legitim: recunoașterea deplină a drepturilor de proprietate ale mânăstirii, recunoașterea personalității sale juridice distincte în conformitate cu Dreptul Egiptean și Internațional, așa cum este definit de UNESCO, cetățenia egipteană pentru Arhiepiscopul în funcție și permise de ședere pe termen lung pentru călugări. Acesta susține că doar aceste patru elemente pot garanta prezența permanentă a mânăstirii pe Muntele Sinai.
Fostul Arhiepiscop dezvăluie, de asemenea, că pe 29 mai 2025, Egiptul s-a retras unilateral dintr-o înțelegere extrajudiciară anterioară care îi recunoscuse mânăstirii dreptul de proprietate deplină asupra proprietăților sale - o mișcare despre care spune că a fost întâmpinată cu acordul tacit din partea Guvernului Grec.
El îi critică pe Ministrul grec de Externe, Georgios Gerapetritis, și pe omologul său egiptean, pentru negocierea unui nou acord - încă secret - fără a informa întreaga obște, și spune că solicitările sale scrise de a se întâlni cu Prim-Ministrul Kyriakos Mitsotakis în timpul negocierilor au rămas fără răspuns.
Adresându-se direct călugărilor, Arhiepiscopul Damianos solicită ca toți membrii obștii - inclusiv cei care locuiesc în prezent în Grecia - să fie pe deplin informați și ca o adunare generală să fie convocată înainte de încheierea oricărui acord. El subliniază că un grup de nouă călugări care viețuiesc la mânăstire nu are autoritatea de a lua decizii obligatorii în numele întregii comunități.
„Astăzi, mai mult ca niciodată, suntem chemați să fim gardieni demni ai unui loc pe care istoria, Ortodoxia și Dumnezeu ni l-au încredințat”, notează acesta.
Amintind că are 92 de ani, Arhiepiscopul Damian se oferă să se pună la dispoziția mânăstirii ca „simplu ostaș” în lupta care o așteaptă.
Uniunea Europeană l-a exclus pe Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril al Moscovei dintr-un proiect de pachet de sancțiuni, în urma veto-ului Bulgariei asupra propunerii în timpul negocierilor cu ușile închise, au confirmat mai mulți diplomați pentru Euronews (https://www.euronews.com/my-europe/2026/07/13/eu-fails-again-to-sanction-patriarch-kirill-as-bulgaria-slaps-veto), citat de publicația în elimba engleză Creștinism Ortodox (https://orthochristian.com/178930.html).
Foto: Photo: spzh.eu
Împreună cu Patriarhul Chiril, omul de afaceri rus Vagit Alekperov, fondatorul companiei petroliere LUKOIL, a fost, de asemenea, exclus din pachet, la insistențele Bulgariei.
Opoziția Bulgariei fusese confirmată public, luna trecută, de Prim-Ministrul Rumen Radev (vezi ARHIVA LO), care a invocat motive religioase și culturale pentru veto. „Ce mesaj transmitem atunci când extindem sancțiunile și războiul în sfera religiei? Realizăm unde duce acest lucru?”, a spus Radev.
Ulterior, au apărut rapoarte care sugerau că Bulgaria ar putea renunța la opoziția sa față de includerea Patriarhului Chiril pe listă, dar numele Patriarhului a fost, în cele din urmă, eliminat din proiect.
UE a încercat mai întâi să-l sancționeze pe Patriarhul Chiril în 2022, când Ungaria a blocat măsura, numind-o o chestiune de libertate religioasă. Efortul a fost relansat în această primăvară, după ce noul Guvern al Ungariei, sub conducerea lui Peter Magyar, a semnalat disponibilitatea de a schimba această poziție, determinând oficialii UE să adauge numele Patriarhului Chiril pe o nouă listă preliminară. Bulgaria a apărut, apoi, ca noul obstacol în calea propunerii.
Radev a remarcat legăturile istorice și canonice dintre Bisericile Ortodoxe Bulgară și Rusă. „Nu sunt interesat de Patriarhul rus ca individ. Sunt interesat de faptul că el este în fruntea Bisericii Ortodoxe Ruse, care este ortodoxă răsăriteană, la fel ca Biserica noastră”, a spus el.
Cel de-al 21-lea pachet mai amplu de sancțiuni împotriva Rusiei nu a fost încă finalizat. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a declarat pe 13 iulie că statele membre speră să convină asupra includerii în listă a 250 de noi persoane fizice și entități - cel mai mare număr de până acum, mai informează revista amintită.
Mănăstirea "Preasfânta Treime" Lintula din Finlanda a primit certificatul de mediu Ecocompass, ca recunoaștere a activităților sale de protejare a naturii și a angajamentului de a reduce amprenta sa ecologică.
Certificarea Ecocompass reflectă practicile deja integrate în viața monahală de la Lintula. Potrivit stareței Xenia (Rovamo), grija pentru creație nu este un proiect independent al mânăstirii, ci este integrată în toate domeniile de activitate ale acesteia - de la aprovizionarea cu materii prime pentru atelierul de lumânări până la reciclarea deșeurilor la casa de oaspeți și achiziționarea de produse organice pentru cafenea și magazin, relatează Biserica Ortodoxă Finlandeză.
Angajamentul maicilor de a conserva biodiversitatea și echilibrul natural se extinde și la grădina mânăstirii și la mediul natural înconjurător.
În Tradiția Ortodoxă, întreaga natură este înțeleasă ca fiind creația lui Dumnezeu, pe care omenirea este chemată să o îngrijească, să o protejeze și să o respecte. Stareța Xenia îl citează pe Sfântul Porfirie Kavsokalivitul privind relația dintre ființele umane și lumea naturală:
„Când vezi marea, copacii, cerul, stelele și toată creația, cugetă în tine și slăvește-L pe Dumnezeu. Prin natură, sufletul se trezește și pătrunde în rugăciune”.
„Cel plin de dragoste pentru Hristos este plin de dragoste pentru toată creația - oameni, natură, animale și plante. El vrea ca totul, în jurul său, să fie în armonie și pace”.
Mănăstirea Noua Valaam din Heinavesi, Finlanda, a primit și ea un premiu ecologic, în 2020.
Mânăstirea Lintula a fost întemeiată în anul 1895, pe Istmul Karelian, la aproximativ 50 Km de Sankt Petersburg și la 6 Km de granița de atunci cu Rusia, pe un teritoriu aparținând Marelui Ducat al Finlandei în cadrul Imperiului Rus.
Mânăstirea "Preasfânta Treime" Lintula a fost deschisă oficial pe 10 august 1896, în cadrul unei sărbătoriri liturgice oficiate de Arhiepiscopul Antonie (Vadcovschi), coslujind... Sfântul Ioan de Kronstadt.
Mânăstirea a rămas pe locația sa inițială timp de 44 de ani. Izbucnirea Războiului de Iarnă în 1939 a forțat evacuarea maicilor în centrul Finlandei; acestea au putut lua cu ele doar Icoana Maicii Domnului Ierusalimiteanca, venerată de obște. Aproape toate clădirile și proprietățile mânăstirii au fost distruse, în luptele din 1939, 1941 și 1944.
În 1946, maicile din Lintula au ales moșia Palochi din Heinavesi, Savoia de Sud, ca nou lăcaș - situată nu departe de Mânăstirea Noul Valaam, întemeiată de călugări din Valaam care fuseseră, de asemenea, evacuați din mânăstirea lor de origine, în timpul războiului.
Sărbătoarea Sfântului Paisie Athonitul a fost celebrată solemn, Duminică, în toată Grecia și în întreaga lume ortodoxă. În Konița, orașul în care a crescut Starețul, sărbătoarea a fost celebrată de Sfânta Mitropolie de Drianupolis, Pogoniani și Konița.
Sfântul Paisie s-a născut pe 25 iulie 1924, în Farasa din Cappadocia, Asia Mică. În urma schimbului de populație dintre Grecia și Turcia, familia acestuia s-a mutat în Grecia și, în cele din urmă, s-a stabilit în Konița, în regiunea Epir, unde a crescut.
În ajunul sărbătorii, Vecernia Mare a fost săvârșită la Biserica Sfântului Cosma al Etoliei, condusă de Mitropolitul Calinic de Kastoria, coslujind Mitropoliții Ieroteu de Nafpaktos și Vlasie, și Alexie de Drianopolis, relatează Romfea.
În omilia sa, Mitropolitul Calinic l-a descris pe Sfântul Paisie ca pe o mărturie vie a prezenței lui Dumnezeu în lume și rod autentic al tradiției ortodoxe grecești. El a spus că viața Sfântului a fost „teologie aplicată”, în care dragostea este exprimată, ca jertfă de sine, cu smerenie, fără nicio așteptare în schimb, și că adevărata dragoste creștină nu se identifică pe sine cu revendicarea drepturilor, ci cu jertfa gratuită, sacrificială, pentru aproapele.
Vecernia a fost urmată de o procesiune cu Icoana Sfântului, pe străzile din Konița, trecând pe lângă casa familiei sale, cu participarea preoților, a autorităților civile și militare și a unui număr mare de credincioși.
În ziua prăznuirii, a fost săvârșîtă Sfânta Liturghie Arhierească, sub protia Mitropolitului Ieroteu de Nafpaktos și Vlasie, care a ținut predica festivă. Acesta a amintit despre participarea sa la sfințirea Bisericii Sfântului Cosma al Etoliei cu ani mai înainte, ca fiu duhovnicesc al regretatului Mitropolit Sebastian de Drianupolis, Pogoniani și Konița.
Acesta l-a descris pe Sfântul Paisie Atonitul ca pe un fenomen duhovnicesc global și unic al Bisericii, atribuind acest lucru următorilor trei factori: formarea sa, din punct de vedere teologic, ca persoană după chipul lui Dumnezeu și destinată asemănării cu Dumnezeu în cadrul Tradiției Bisericii; mediul binecuvântat al Capadociei și mai târziu al Epirului, care l-a hrănit în tradiția ortodoxă greacă, în ascetism; și propria sa cooperare liberă cu Harul Dumnezeiesc.
De asemenea, a vorbit despre învățătura persistentă a Sfântului despre conceptul filotimo (un complex de virtuți și statut nobil al iubirii), noblețe duhovnicească și curaj, în special în vremuri de ispită.
După Sfânta Liturghie, Mitropolitul Ieroteu a ținut un cuvânt în sala municipală din Konița, intitulat: „Întâlnirile mele cu Sfântul Paisie”.
Mitropolitul Aristarh de Hmer și Procopiev al Bisericii Ortodoxe Ruse, a săvârșit Sfânta Liturghie de Ziua Sfinților Petru și Pavel (c.Iul.) în Mânăstirea Cetinie, împreună cu Mitropolitul Ioanichie de Muntenegru și Litoral și cu Episcopul Paisie de Diocletia.
După Sfânta Liturghie, Mitropolitul Ioanichie s-a adresat oaspetelui distins, Mitropolitul Aristarh, cu un discurs de bun venit, exprimându-și bucuria pentru sosirea sa și mulțumindu-i pentru dragostea și binecuvântarea frățească, acestea confirmând unitatea Bisericii celei una, sfântă, sobornicească și apostoleasca.
Mitropolitul Aristarh și-a exprimat bucuria față de această întrunire, subliniind că unitatea euharistică și rugăciunea comună sunt calea către iubire și desăvârșire, deoarece atunci când săvârșim Sfânta Slujbă, mărturisim că suntem cu Domnul.
După sfânta slujbă, o procesiune a pornit de la Mânăstirea Cetinie spre biserica din Cipur.
De sărbătoarea Soborului Sfinților Doisprezece Apostoli, pe 13 iulie, au fost cinstiți în mod aparte si Sfinții Copii Martiri din Jastrebar și Sisak, o slujbă solemnă fiind oficiată în Biserica "Sfânta Parascheva" din Sisak.
Sfânta Liturghie a fost săvârșîtă de Pr. Ștefan Maximovici, paroh al Bisericii Bielovarsk, și Pr. Nemania Giurici, paroh al Bisericii Sisak, acesta din urmă subliniind, în predica sa, că grija pentru binele tuturor oamenilor este virtutea noastră creștină:
– Acea grijă a umplut spiritul înalt și inima nobilă a Sfinților Apostoli. În grija lor părintească pentru întreaga lume, ei au fost Apostoli ai oamenilor. Există multe mame în lume cărora le pasă mai puțin de binele copiilor lor, decât au avut Apostolii grijă de binele dușmanilor și adversarilor lor.
Sărbătoarea Sfinților Copii Martiri din Jastrebarsko și Sisak a fost instituită acum trei ani, prin înscrierea lor în Dipticele Sfinților Bisericii Ortodoxe. Acești Sfinți Copii sunt comparați cu Martirii din Betleem, deoarece și ei au suferit doar pentru că erau de o altă credință și de altă naționalitate. Suntem siguri că copiii suferinzi din Iastrebarsko și Sisak se roagă pentru noi Domnului și mijlocesc pentru ca noi să nu urmăm astfel de căi ale violenței, ci să urmăm căile iubirii, iertării și reconcilierii".
Pe lângă credincioșii din acest oraș, la Sfânta Liturghie din Sisak s-au adunat credincioși din Dvor, Zagreb, Bania Luka și Gradișka. După slujbă, credincioșii, împreună cu preoții, s-au îndreptat spre Parcul Diana Budisavlievici, unde a avut loc o Slujbă de Pomenire pentru toți ortodocșii care au suferit nevinovați în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial.
Sfinții Copii – Martiri din Iastrebarsko și Sisak, victime ale genocidului împotriva poporului sârb comis de Statul Independent Croația, înscriși între Sfinții Bisericii Ortodoxe prin decizia Sfântului Sinod al Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe din 2022, sunt sărbătoriți cu rugăciune specială pe 13 iulie.
Pentru aducere aminte cu rugăciune și încredere în mijlocirea Sfinților Copii Martiri din Iastrebarsko și Sisak care se roagă pentru noi înaintea Tronului lui Dumnezeu, vă prezentăm textul Diaconului Budimir Kokotovici, publicat în Calendarul Bisericesc sârbesc pentru anul 2023:
Tabăra de copii din Iastrebarsko, lângă Karlovaci, a fost una dintre numeroasele tabere pentru copiii sârbi din Statul Independent Croația. Tabăra a fost fondată sub numele de 'Adăpost pentru Copiii Refugiați', cu sarcina de a aduna copii din alte tabere și de a-i crește în spiritul ustaș. urmând exemplul ienicerilor (mişcare fascistă, antisârbească, ultranaţionalistă, teroristă şi separatistă croată înfiinţată în 1929 de avocatul Ante Pavelici. După ocupaţia nazistă a Iugoslaviei, ustaşii au obţinut crearea unui stat croat independent, protejat de germani şi italieni. Înfrângerea de la Stalingrad marchează începutul sfârşitului pentru regimul lui Pavelić. Mussolini şi fascismul italian sunt înlăturaţi de la putere în iulie 1943). Surse publicate afirmă că primul transport de copii a plecat din Zagreb pe 11 iulie 1942 și a ajuns la Iastrebarsko câteva zile mai târziu. Complexul taberei era situat în trei locații din orașul Iastrebarsko.
Tabăra de copii din Sisak a fost deschisă pe 3 august 1942, când aproximativ 1 300 de copii au fost aduși din lagărele Mlaka și Stara Gradișka. Tabăra era situată în școala elementară Sisak, salina Reis, Mânăstirea Surorilor Sfântului Vichentie și domul Sokolski. Până la sfârșitul lunii octombrie 1942, peste 7 000 de copii sârbi din zonele Kozara, Bania, Lika, Kordun și Slavonia sosiseră la Sisak în mai multe transporturi.
Unul dintre cele mai șocante documente publicate care vorbește despre moartea copiilor nevinovați din Iasrebarsko este jurnalul lui Franio Ilovar, îngrijitorul cimitirului local. Acționând la ordin, el a îngropat copiii morți zile întregi și a ținut un jurnal despre asta. Trupurile copiilor, potrivit groparului, erau împachetate în cutii și sicrie. Pentru a încăpea cât mai mulți dintre ei într-un singur sicriu, sicriele erau închise cu forța. Puteau fi până la zece copii într-o singură „kištra”. Jurnalul lui Franio Ilovar este cea mai tristă mărturie a suferinței copiilor din acel lagăr ustaș. Dragoie Lukici a descris jurnalul în cărțile sale. Pe prima pagină a jurnalului este scris că 107 copii au fost îngropați doar pe 22 iulie 1942. Apoi, există factura și chitanța: „Am primit 10 000 de kuna pentru săparea mormintelor pentru o sută de copii îngropați”. Pe următoarea foaie de hârtie este o notă: „Factură pentru înmormântare – 243 de copii x 150 de kuna – 36 450 de kuna”. Din 22 iulie până în 11 august 1942, groparul a înregistrat zilnic câți copii, de sex masculin și feminin, au fost îngropați. La sfârșitul fiecărei date, sub literele care indicau sexul, a notat numere sau pur și simplu a introdus liniuțe verticale, fiecare liniuță reprezentând un deces.
Conform unor documente, 3 336 de copii, majoritatea sârbi, au trecut prin lagărul de copii Iastrebarsko, între 11 iulie 1942 și 26 august 1942, peste 2.000 dintre ei fiind din Kozara. În mai puțin de o lună și jumătate, 768 de copii, cu vârste cuprinse între câteva luni și 14 ani, au fost „oficial” uciși în acest lagăr. Monumentul amintește numărul celor 468 de prizonieri uciși în lagărul pentru copii, dar adevărul real s-ar putea să nu fie niciodată dezvăluit.
Cercetătorul Dragoie Lukici a citat o cifră de 1 011 într-un loc și 1 026 de copii morți în altul, cu siguranță incluzând și Trebarsko și Reka, precum și copii din Iastrebarsko care au murit în spitalele din Zagreb. Arhivele Iugoslaviei din Belgrad dețin fondul „Comisia Federală pentru Recensământul Victimelor de Război 1941–1945. Bosnia și Herțegovina” (fondul 179, XXXIV, 46, A. 93), care conține și o listă cu 560 de nume de copii care au murit în Iastrebarsko. Din păcate, multe familii ale căror copii au murit nu au supraviețuit ororilor războiului.
Brigada a patra Korduna a NOVI a capturat Iastrebarko pe 26 august 1942, după care lagărul a fost închis. Comandantul de brigadă, Nikola Vidovici, declară că au găsit 727 de copii deținuți în lagăr. Tabăra de copii din Sisak a fost închisă pe 8 ianuarie 1943.
Prima Icoană a Sfinților Noi Martiri din Iastrebarsko a fost realizată de călugărițele Mânăstirii "Sfântul Vasile de Ostrog" din Bielina, în 2021, și a fost donată Episcopiei de Gornia Karlovaci, de către Episcopul Fotie de Zvornik-Tuzla.
La inițiativa și eforturile Episcopului Gherasim de Gornia Karlovaci, Sfântul Sinod al Episcopilor, la 21 mai 2022, a luat decizia: „Pe baza tradiției Bisericii Ortodoxe și în conformitate cu articolul 69, punctul 8 din Constituția Bisericii Ortodoxe Sârbe, copiii martiri din Iastrebarsko și Sisak vor fi incluși în Lista Sfinților”. Pomenirea lor se sărbătorește pe 13 iulie.
Diaconul Budimir Kokotovici
Vlăstare ale Ortodoxiei
Și îngeri întrupați și noi suferinzi, v-ați arătat,
O, tinerilor, după ce ați suferit cu vitejie în Iastrebarsko și Sisak,
Ați împodobit Biserica, iar aceasta vă cântă:
Slavă lui Hristos, care v-a slăvit,
Slavă Celui Ce v-a încununat,
Slavă Celui Ce ne dăruiește prin voi, mângâieri.
Sanctitatea Sa Patriarhul Sârb Porfirie a vizitat, pe 15 iulie 2026, Școala Duhovnicească de Vară a Arhiepiscopiei de Belgrad-Karlovaci, care se desfășoară pentru prima dată la stațiunea Suplia stena, Avala.
Patriarhul Porfirie a întâmpinat cel de-al patrulea și ultimul grup de participanți la Școala Duhovniească de Vară, format din elevi de școală primară din zona Arhiepiscopiei de Belgrad-Karlovaci, cu cântecul Deca neba. Peste două sute de copii participă la Școală, în patru ture, între 23 iunie și 20 iulie, și petrec o parte din vacanța de vară în spiritul credinței, unității și bucuriei printr-un program atent conceput.
A urmat o întâlnire plină de bucurie cu copiii, cărora Patriarhul le-a oferit cărți de rugăciune pentru copii și icoane. Copiii au prezentat Sanctității Sale activitățile lor, apoi i-au adresat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Sârbe câteva întrebări interesante, la care Patriarhul a răspuns cu bucurie. După ce le-a oferit o lecție părintească despre dragostea față de aproapele, Patriarhul Porfirie i-a invitat pe participanții la Școala Duhovnicească de Vară să viziteze Palatul Patriarhal din Belgrad, Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe și Altarul de la Curte al Sfântului Simeon Dătătorul de Mir, precum și să vadă marile relicve ale Mânăstirii Hilandar de pe Muntele Athos expuse în Galeria Academiei Sârbe de Științe și Arte.
Pe lângă spațiile în care copiii participă la jocuri și ateliere tematice, Patriarhul Porfirie a vizitat și paraclisul pentru închinare, unde dimineața a fost săvârșîtă Sfânta Liturghie, în prezența tuturor elevilor Școlii Duhovnicești, de către Preotul Vladimir Pekici și Diaconul George Șumenkovici.
Școala Duhovnicească de Vară Avala este un proiect al Comitetului pentru Educație Religioasă al Arhiepiscopiei de Belgrad-Karlovaci, care s-a dovedit a fi de mare succes. Copiilor li se oferă ședere în natură, rugăciune, activități educative, creative și recreative care încurajează sporirea duhovnicească și dezvoltarea virtuților creștine. Programul Școlii Duhovnicești de Vară din acest an are la bază tema: „Muntele Schimbării la Față”, prin care copiii sunt introduși în evenimentul evanghelic al Schimbării la Față a Domnului, în semnificația și locul său în viața Bisericii.
Fiecare grup, pe lângă ghizi profesioniști, este însoțit de o echipă specială de profesori de religie care, împreună, prin rugăciune, discuții, ateliere și activități zilnice, îi ajută pe copii să înțeleagă importanța transformării duhovnicești bazate pe dragostea față de Dumnezeu și față de aproapele lor. Valoarea deosebită a acestei Școli se reflectă în faptul că, pe tot parcursul șederii lor, copiii sunt implicați activ în viața Bisericii, în fiecare zi, dobândind o experiență directă a credinței nu doar prin învățare teoretică, ci și prin participarea vie la comuniunea liturgică. Datorită pregătirii și implicării profesorilor de religie, copiii nu rămân simpli observatori, ci participă activ la slujbă, citind Apostolul, răspunzând și participând la cor, dobândind astfel experiența vieții liturgice.
Pe parcursul șederii de șapte zile, copiii participă la numeroase activități: ateliere de olărit și mozaic, vizite la ferme de animale, sport, iar fiecare grup de participanți are ocazia să participe la slujbă în Mânăstirea Podal a Icoanei Maicii Domnului, cu Trei Mâini, din cătunul Drobniaci, lângă Ripani.
Profesorii de religie care au participat la implementarea programului Școlii Duhovnicești de Vară sunt de acord că viața liturgică de zi cu zi este centrul întregului program. Unul dintre cele mai vizibile roade ale proiectului, potrivit acestora, este transformarea care are loc la copii în primele zile ale șederii lor împreună. Copiii, proveniți din școli și medii diferite, construiesc rapid relații de încredere, prietenie și comuniune, lăsând deoparte telefoanele și alte dispozitive și apelând la adunări comune, discuții, jocuri și activități atent concepute în natură.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
