FILE DE LETOPISEȚ - 14 august 2026 | Alături de Maica Domnului

Pe 6 august, când Sfânta Biserică Ortodoxă a serbat Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, Sanctitatea Sa Mitropolitul Sofiei și Patriarhul Bulgariei Daniel, a slujit în Biserica Lozeneț. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți:

„Astăzi sărbătorim strălucita sărbătoare a Schimbării la Față a Domnului, când Domnul nostru Iisus Hristos, cu patruzeci de zile înainte de pătimirile Sale pe cruce și înainte de a intra în slava Sa Cerească, S-a Schimbat la Față înaintea celor trei Ucenici ai Săi – Sfinții Apostoli Petru, Iacov și Ioan, pe Muntele Tabor.

Domnul nu face niciodată nimic întâmplător sau pur și simplu pentru a impresiona. Nicio minune nu este menită să atragă atenția oamenilor, ci are un beneficiu anume – să întărească, să mântuiască și să confirme credința. Așa este și cu acest eveniment. Domnul știa ce urma să vină, știa ce groază avea să-i cuprindă pe Ucenici când urma să-L vadă răstignit pe Cruce și când vor realiza că El – Împăratul slavei, Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a primit de bunăvoie jertfa Crucii, pentru mântuirea neamului omenesc; și că aveau nevoie de această încercare, pentru a nu cădea în disperare și a-și pierde credința.

În aceste zile ale Postului Mare al Maicii Domnului, experimentăm și noi un fel de schimbare la față, prin vizita alături de noi a Icoanei făcătoare de minuni a Preasfintei Maici a Domnului din Iveron-Hawaii, pe care Domnul a preaslăvit-o în vremea noastră (vezi ARHIVA LO).

Această Icoană este o mărturie a acțiunii lui Dumnezeu, în zilele noastre. Vedem, prin această minune evidentă care are loc sub ochii noștri, un fel de confirmare a Schimbării la Față a Domnului. Materialele din care este realizată această Icoană - hârtia, cerneala și tot ce s-a folosit pentru această imprimare, în sine nu au o valoare specială, dar vedem o reprezentare - imaginea persoanei umane transformate, care a ajuns la destinația pe care Domnul a hotărât-o pentru toți oamenii - îndumnezeirea.

Maica Domnului este prima persoană umană, unită în acest fel - cu sufletul și trupul - cu Fiul Dânsei - Domnul Iisus Hristos, și a ajuns la destinația unirii cu Dumnezeu și a bucuriei veșnice. Este semnificativ faptul că providența lui Dumnezeu a ales o Icoană foarte obișnuită. Nu este pictată folosind o tehnologie veche, nu este opera unui pictor celebru de icoane, ci este o fotografie obișnuită lipită pe o placă.

Dar, tocmai prin aceasta, Sfânta Născătoare de Dumnezeu ne arată cum ceva ce pare nesemnificativ în ochii oamenilor poate deveni purtător al slavei lui Dumnezeu. Dumnezeu face același lucru cu omul. El ia firea noastră slabă și o transformă prin harul Său.

Când o persoană se întoarce către Dumnezeu, când începe să-și curețe inima prin pocăință, rugăciune și participare la Tainele Bisericii, atunci treptat Chipul lui Dumnezeu începe să se restaureze în ea. Nu doar viața sa exterioară se schimbă, ci mai presus de toate omul lăuntric - credința sa, dragostea sa față de Dumnezeu și de aproapele său, smerenia sa și strădania sa spre mântuire.

Când omul nostru lăuntric este transformat în acest fel, atunci începem și noi să împlinim scopul pentru care Dumnezeu ne-a creat. Atunci, mirul ceresc începe să fie turnat în sufletele noastre - harul Duhului Sfânt, pe care Domnul ni-l descoperă la sărbătoarea de astăzi.

Schimbarea la Față ne arată slava pe care Hristos o revarsă asupra firii omenești. Devenind cu adevărat om, El a transformat firea omenească și a umplut-o cu lumina Sa dumnezeiască. La aceeași slavă suntem cu toții chemați. De aceea, minunea pe care Domnul o săvârșește prin această Sfântă Icoană mărturisește tocmai acest lucru - că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cu noi, Domnul este cu noi. Nu ne-a părăsit și harul Său lucrează și astăzi.

Domnul nu se lasă călăuzit de idei omenești. El alege adesea cele mai obișnuite lucruri, prin intermediul cărora să dezvăluie Puterea Sa. Iar această Icoană nu este opera unui artist faimos și nici nu deține vreo valoare artistică specială. Reprezentări similare ale Preasfintei Maici se găsesc în aproape fiecare casă ortodoxă și în fiecare lăcaș ortodox. Dar tocmai o astfel de Icoană obișnuită a ales Domnul, pentru a-Și proslăvi Numele. Ea aparține unei familii ortodoxe obișnuite din America. Soțul este preot, iar soția sa este profesoară. „Nu sunt oameni celebri, dar duc o viață creștină, plină de rugăciune, participare la dumnezeieștile slujbe și râvnă pentru Dumnezeu”, a spus Patriarhul Daniel al Bulgariei și a prezentat istoria Părintelui Nectarie – păstrătorul Icoanei, care la vârsta de doisprezece ani s-a îndreptat către Dumnezeu și, în căutarea adevărului, a acceptat Sfânta Ortodoxie. Preafericirea Sa a vorbit despre încercările și dificultățile vieții sale și despre cum a fost ales să fie păstrătorul Icoanei făcătoare de minuni.

Mulțumiri, pentru text și fotografii: Vesela Ignatova (https://bg-patriarshia.bg/)

Cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil de Loveci, o nouă colecție de carte editată de Episcopia Loveciului, despre înlocuirea gândirii umane cu așa-zisa inteligență a unei mașinării umplută cu volum mare de date, înlocuind astfel "simțul" uman al situației, cu o cunoaștere simbolică de calculator, se așteaptă să fie lansată în curând pe piața de carte din Bulgaria.

Ce este persoana? Poate progresul tehnologic să schimbe însăși natura umană? Unde apare demarcația dintre vindecare și „recrearea” unei persoane? Acestea sunt unele dintre cele mai importante întrebări cu care se confruntă societatea modernă, susține Episcopia.

Dezvoltarea de domenii informatice de acest tip, a biotehnologiei și a ingineriei genetice deschide oportunități nebănuite, dar, în același timp, pune umanitatea în fața unei noi crize antropologice și duhovnicești. Dorința ca omul să înceteze să mai fie perceput ca creație a lui Dumnezeu și să devină propriul său proiect devine din ce în ce mai clară - o idee care își găsește cea mai deplină expresie în transumanism - se arată în prezentarea făcută de Episcopie.

Colecția viitoare oferă o perspectivă ortodoxă asupra acestor probleme fatale. În ea, unii dintre cei mai autoritari teologi și clerici ortodocși contemporani examinează dimensiunile filosofice, teologice și morale ale înlocuirii gândirii umane cu așa-zisa inteligență a unor mașinării acumulatoare de date, ale transumanismului, ale ideologiei de gen și ale crizei antropologice contemporane.

Printre autori se numără Mitropolitul Nicolae (de Mesogeea), Mitropolitul Atanasie (de Limassol), Jean-Claude Larchet, Arhimandritul Efrem (de Vatoped) și alți teologi ortodocși consacrați.

Cartea arată că adevărata criză a timpului nostru nu este în primul rând tehnologică, ci duhovnicească. Cel mai mare pericol nu este acela că mașinăriile vor deveni mai "inteligente", ci că omul își poate uita adevărata chemare - se arată în prezentare.

Publicația ne amintește că Biserica nu respinge știința și tehnologia, ci le privește prin prisma planului lui Dumnezeu pentru om. Pentru că progresul tehnic este o binecuvântare doar atunci când este combinat cu sporirea duhovnicească și morală.

Așteptați-vă ca în curând să fie publicată noua colecție de carte, un studiu ortodox actual și aprofundat al problemelor care influențează deja viitorul omului și al civilizației moderne - ne mai informează Episcopia.

La rândul nostru, suntem nevoiți să remarcăm faptul că din ce în ce se vorbește mai mult despre cum oamenii, care au abilităţi de calcul dincolo de maşini, aleg de bunăvoie să cedeze propria supremație în fața mașinăriilor, devalorizând astfel viaţa umană și renunțând într-o disgrațioasă lene (copy-paste) și comoditate la avansarea proprie în adevărata cunoaștere și gândire, prin lipsirea de bună-voie de exercițiu. Așa încât, parafrazând cele afirmate mai sus, alegem să atragem atenția într-un mod ușor diferit: Cel mai mare pericol nu este acela că mașinăriile vor deveni mai "inteligente" (artifical, spus), ci că omul va deveni din ce în ce mai prost (la modul cel mai real, spus)!

În 2026, s-au împlinit 1080 de ani de la Adormirea cerescului ocrotitor al poporului bulgar - Cuviosul Ioan de Rila Făcătorul de Minuni.

Cu această ocazie, a fost publicată o nouă carte, cu titlul: „Chipul Mângâierii. Minunile Sfântului Ioan de Rila”, realizată cu binecuvântarea starețului Sfintei Mânăstiri Rila - Episcopul Evloghie de Adrianopol, și prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare - Patriarhia Bulgară.

Cartea prezintă minuni ale Sfântului Ioan de Rila din vremea noastră, precum și documente inedite din secolul al XIX-lea, care mărturisesc ajutorul minunat din partea Cuviosului.

Publicația invită cititorul să experimenteze manifestările harului lui Dumnezeu și să construiască o legătură duhovnicească personală cu Sfântul - ocrotitorul ceresc al Bulgariei și mijlocitor neobosit pentru toți cei care se îndreaptă către el cu credință.

Pe 10 august, Mitropolitul Nicolae al Plovdivului a săvârșit Paraclisul către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și a săvârșit ritul tunderii monahale a maicii Antoaneta, în Mânăstirea Kricim „Nașterea Maicii Domnului".

Înainte de începerea slujbei, Icoana Maicii Domnului a fost dusă solemn în biserică, fiind întâmpinată cu sunet de clopote și cu emoție evlavioasă de către creștinii iubitori de Dumnezeu. Evenimentul a fost transmis în direct și a putut fi urmărit pe postul de televiziune eparhial PPTV, prin satelit și online, inclusiv în paginile Lăcașuri Ortodoxe și ale Episcopiei Sloboziei și Călărașilor.

Mitropolitul Nicolae al Plovdivului a fost însoțit de Preasfințitul Episcop Visarion de Smolian - al doilea Vicar al Mitropoliei.

În fața Icoanei Maicii Domnului, cântările Canonului au fost interpretate de către clerici și Corul Mitropolitan „Sfântul Apostol Erm”, având ca dirijor pe Gheorghi Radev.

Închinătorii s-au adunat în fața Icoanei Maicii Domnului, unde au strigat într-un glas: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!". 

La sfârșitul canonului, toți și-au plecat genunchii și inimile în semn de recunoștință în fața Doamnei Lumii, al Cărei ajutor l-au simțit în repetate rânduri în viața lor.

Noua monahie a primit, în cadrul tunderii monahale, de la Episcopul său, numele Doroteea, fiind condusă de maica stareță Filoteea.

Mitropolitul Nicolae a adresat un cuvânt de îndrumare noii monahii Doroteea, amintind despre isprava monahală și bucuria care vine din această slujire îngerească.

Pe 11 august, s-au împlinit 130 de ani de la mutarea la Domnul a vrednicului de pomenire Mitropolit de Sliven, Serafim (11 august 1896) – întâiul Mitropolit al nou-înființatei Eparhii de Sliven și una dintre figurile semnificative din viața bisericească și publică a bulgarilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Cu această ocazie, în Catedrală „Sfântul Mitropolit Dimitrie de Solunski” din Sliven a fost săvârșîtă o Slujbă de Pomenire, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven.

În cuvântul său, Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven a evocat personalitatea, slujirea arhipăstorească și opera istorică a Mitropolitului Serafim. Întrucât v-am obișnuit cu relatarea vieților Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe de pretutindeni, modele vrednice de urmat pentru noi cei de astăzi, redăm traducerea cuvântului Înaltpreasfinției Sale:

„A vorbi despre Mitropolitul Serafim înseamnă a vorbi nu doar despre un episcop. Înseamnă a te întoarce la o epocă a încercărilor, în care poporul bulgar a dus o luptă dificilă și lungă - pentru credința sa, pentru libertatea sa bisericească, pentru demnitatea sa națională și pentru dreptul său de a fi stăpânul propriului destin.

El a trăit și a slujit într-o perioadă în care stăpânirea otomană necredincioasă apăsa greu asupra ținuturilor bulgărești, când bulgarii ortodocși purtau nu doar povara nedreptății politice, ci și durerea încălcărilor seculare asupra identității sale duhovnicești și naționale. A fost o perioadă în care Biserica era unul dintre cei mai puternici piloni ai conștiinței naționale, iar lupta pentru independența bisericească era parte integrantă a luptei pentru eliberare națională.

Și, tocmai în această epocă istorică turbulentă, Dumnezeu l-a chemat pe Mitropolitul Serafim să ia crucea slujirii arhipăstorești în noua Eparhie a Slivenului, a Exarhatului Bulgar din 1873. Nu s-a retras, în fața dificultăților. Nu s-a temut, de furtunile timpului. Nu a căutat confort sau pace, pentru sine. Dimpotrivă, a stat acolo unde era cel mai greu și a luat asupra sa responsabilitatea pentru destinul duhovnicesc al poporului său. Slujirea sa a fost legată de destinul istoric al orașului Sliven și al întregii regiuni.

În zilele războiului ruso-turc și ale evenimentelor tragice din jurul eliberării orașului, s-a dovedit a fi nu doar un lider spiritual, ci și un apărător al turmei sale. În fața pericolului pogromului, distrugerilor și vărsării de sânge, în fața cruzimii, a dat dovadă de curaj, înțelepciune și fermitate, care rămân înscrise pentru totdeauna în memoria orașului Sliven. În acele zile cumplite, când viața omului și soarta unor familii întregi puteau fi decise într-o clipă, Bătrânul Serafim s-a postat între dezastru și oameni. Cu autoritatea sa, hotărârea și grija sa pentru fiii încredințați lui, a contribuit la apărarea orașului Sliven de vărsare și mai mare de sânge, de pogrom și distrugere. A slujit lui Dumnezeu, a slujit Biserica și a slujit Bulgaria.

Prin urmare, pomenirea lui nu este doar o amintire istorică. Este un testament. Un testament pentru preoți - să fie vrednici de chemarea lor. Un testament pentru oameni - să nu-și uite rădăcinile, credința și istoria proprie. Un testament pentru noi toți - că în vremuri dificile o persoană nu ar trebui să se sustragă de la datoria sa, ci să rămână și mai ferm pe locul unde Dumnezeu și istoria l-au așezat.

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri și urmați credința lor” (Evrei 13:7). Pururea pomenitul Mitropolit Serafim a fost exact un astfel de mentor - un lucrător ireproșabil, „care propovăduiește cu credincioșie cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15), dar și un om al acțiunii, un om al curajului, un om al carității și un om al responsabilității istorice. Prin urmare, este datoria noastră sacră să păstrăm amintirea sa - nu ca pe o pagină îndepărtată și înghețată a trecutului, ci ca pe o măsură duhovnicească vie pentru prezent. În vremuri de dezbinare, să ne amintim de străduința sa pentru unitate. În vremuri de încercări - de statornicia sa. În vremuri de frică - de curajul său. În vremuri de sărăcire spirituală – credința sa.

Să nu permitem duhului dezbinării să șteargă ceea ce generațiile de dinaintea noastră au zidit cu jertfe, credință și nevoință. Căci Biserica este „unitate în credință și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu” (Efeseni 4:13), iar un popor care își uită vrednicii strămoși se sărăcește în duh.

Să ne amintim că libertatea pe care o considerăm astăzi de bună a fost câștigată cu multă suferință. Acea libertate duhovnicească a fost apărată cu ani de luptă. Că bisericile, școlile, eparhiile și comunitățile bisericești, pe care le considerăm astăzi de bune, au fost zidite de oameni care și-au dat viața pentru ele. Printre acești vrednici ctitori se numără întâiul Mitropolit Serafim al Slivenului. Numele său face parte din istoria orașului Sliven. Opera sa face parte din istoria Bisericii Ortodoxe Bulgare. Iar memoria sa face parte din moștenirea duhovnicească a poporului bulgar. Prin urmare, astăzi să nu ne limităm doar la comemorarea lui. Să ni-l amintim. Să-l cinstim. Să-i păzim opera. Să continuăm ceea ce a început el”.

Veșnică să fie pomenirea Mitropolitului Serafim de Sliven!

Icoana Hawaiană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cea care izvorăște minunat mir, a fost primită solemn în Vrața, în sunetul clopotelor și în cântări bisericești, pe 11 august, spre sfârșitul după-amiezii, în Biserica mitropolitană „Sfântul Nicolae din Mira”.

Sfântul odor a fost adus la biserică de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Grigorie de Vrața, din Biserica Ortodoxă Bulgară. Clerici și sute de laici din întreaga Eparhie, din țară și din străinătate, s-au adunat pentru eveniment.

În predica sa, Mitropolitul Grigorie de Vrața a spus:

„Toți cei care se apropie de Icoana făcătoare de minuni Hawaiană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu îi simt parfumul. Când o aduceam aici, în lăcaș, sfântul mir curgea literalmente din ea, în mâinile mele. Aceasta este o Icoană minunată care săvârșește multe, multe minuni. Milioane de credincioși s-au închinat înaintea ei până acum, pentru că se deplasează aproape constant, astfel încât din ce în ce mai mulți creștini ortodocși să o poată atinge, să primească ajutorul haric, sprijinul și binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Și, suntem cu adevărat fericiți că în aceste zile ale Preasfintei Maici, aceste zile de pregătire pentru Sărbătoarea Maicii Domnului, avem ocazia să atingem această Icoană minunată și să primim binecuvântarea cerească a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin această Icoană a Sa, Maica Domnului Se află aici, printre noi. Dânsa stă printre noi, ne acoperă cu ocrotirea ei și aude rugăciunile și cererile fiecăruia. Vede respectul fiecărui om și credința cu care se apropie de Chipul Său minunat. Și credeți-mă, va da fiecăruia însutit, tot ceea ce este de trebuință pentru mântuirea lui, a sufletului, care este nemuritor și pentru care trebuie să avem grijă și să ne nevoim aici pe pământ, pentru a moșteni viața veșnică și fericită în Împărăția lui Dumnezeu”.

Cinstirea Icoanei făcătoare de minuni Hawaiene, care izvorăște mir, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Biserica mitropolitană „Sfântul Nicolae din Mira” din Vrața, a fost posibilă fizic până pe 12 august, după care Icoana minunată a călătorit în Eparhia de Veliko Târnovo.

„În primul rând, trebuie să recunoaștem, că cel mai mare necaz pentru sufletul nostru este tocmai patima mândriei. Poate ați observat că marea discordie din familie, la locul de muncă și în societate se datorează tocmai acestei patimi nebunești, care l-a răsturnat pe îngerul strălucitor și l-a transformat în cel rău, împotrivindu-se lui Dumnezeu.

Virtutea smereniei lipsește mândria de fundația sa și dobândește în fața lui Dumnezeu ceea ce El trimite, și anume harul lui Dumnezeu. Căci Însuși Hristos spune că Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți (1 Petru 5:5).

Tocmai această virtute trebuie să o dobândim zilnic, în împrejurările pe care Dumnezeu le trimite în viața noastră. Căci tocmai din mândrie, din importanța de sine pe care o avem despre noi înșine - că am petrecut mulți ani cu un anumit titlu, fie în monahism, fie în preoție, fie într-o anumită profesie - din această îngâmfare pe care o dobândim, în combinație cu egoismul care ține de propria voință, se nasc mari necazuri și dureri în viața noastră de zi cu zi.

Așadar, rugându-ne la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să-I cerem să ne trimită harul Fiului Său, pentru ca Dumnezeu să ne lumineze sufletul și să ne putem vedea cu adevărat slăbiciunea și necurătia interioară. 

Și datorită acestei viziuni sincere privind propriului nostru suflet, să ne smerim, să-I cerem lui Dumnezeu har, pentru a putea purta cu smerenie titlul de creștin. Astfel, pas cu pas, vom dobândi nu doar respect în ochii celorlalți, ceea ce nu ar trebui să fie o motivație pentru munca noastră, ci vom dobândi mântuire pentru sufletele noastre. Căci, o spunem din nou, Dumnezeu Se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți.

Harul este biletul către Împărăția Cerurilor. Cu cât dobândim mai bine acest bilet, care ne dă dreptul să intrăm în Împărăția Cerurilor, cu atât mai mult se va bucura sufletul, pentru că el va fi mărturia faptului că Dumnezeu Și-a întins mila Sa asupra lui”.

(Fragment din cuvântul Episcopului Ioan de Branița, rostit marți, 11 august, în Biserica „Buna Vestire a Fecioarei” / Drujba 2, Sofia)

Mulțumiri pentru text: Plamen Mihailov \ fotografii: Caloian Petrov

În zilele postului Maicii Domnului, rugăciunea către Preasfânta Nășcătoare de Dumnezeu a adunat clerici și credincioși, pretutindeni. 

Tot astfel s-a întâmplat în orașul bulgăresc de coastă Ahtopol, pe 12 august, în Biserica "Adormirea Maicii Domnului", unde a fost săvârșită o slujbă a Paraclisului către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven.

Rugăciunea a început cu întâmpinarea solemnă a Icoanei făcătoare de minuni „Îndrumătoarea”.

La sfârșitul slujbei, Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven a ținut o cuvântare arhipăstorească, în care a atras atenția asupra încercărilor duhovnicești cu care se confruntă omul modern și, în special, tânăra generație.

„Care sunt roadele pe care le culegem astăzi?”, a întrebat Mitropolitul, îndicând către manifestările dureroase ale modernității - crime, sinucideri, depresie, singurătate și ruptura tot mai adâncă dintre oameni. Înaltpreasfinția Sa a subliniat că responsabilitatea pentru aceasta nu poate fi transferată exclusiv tinerilor, întrucât și adulții este normal să se întrebe ce exemplu le-au dat și ce i-au învățat.

Mitropolitul Arsenie a atras atenția și asupra necesității ca tânărul să înțeleagă că stabilirea unor limite nu înseamnă neapărat pierderea libertății. Cuvintele „nu ai voie” ar trebui rostite nu ca o dorință de dominație asupra unei persoane, ci ca o expresie a grijii și a aspirației de a o proteja de ceea ce o poate răni și distruge.

Ierarhul a subliniat că, dacă familia și Biserica nu îi oferă tânărului o imagine a bunătății și a adevăratului sens al vieții, lumea se va grăbi inevitabil să le ofere propriile ei substitute – valori false, idoli și căi care promit "libertate".

„Dacă nu le-am oferit tinerilor pe Hristos, ce altceva le-am oferit? Ce i-am învățat?” - a fost principala întrebare în jurul căreia s-a concentrat discursul Mitropolitului.

Într-o lume în care familiile sunt din ce în ce mai divizate, iar oamenii înșiși trăiesc înstrăinați unii de alții, Mitropolitul Sliven a cerut restaurarea a ceea ce îi unea pe oameni și le oferea adevărata direcție. Trebuie să le dăm tinerilor dragoste, cunoștințe și conștiință, dar mai presus de toate trebuie să le dăm pe Hristos – ca pe adevărata cale, ca adevăr și ca viață, ca temelie pe care o persoană își poate construi o personalitate liberă și responsabilă.

Continuându-și discursul, Mitropolitul Arsenie a îndemnat credincioșii să nu se apropie de Maica Domnului ca de o relicvă a trecutului, ci să O vadă ca pe O Mamă – vie și aproape de om, Care îi unește pe cei care erau dezbinați, păzește pe fiii încredințați Dânsei și liniștește inimile oamenilor.

Înaltpreasfinția Sa a subliniat că tocmai într-o vreme de dezbinare, singurătate și opoziție omul are nevoie, în mod special, de această prezență maternă. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu dezbină, ci unește; nu distanțează, ci apropie; nu dă naștere fricii, ci îl conduce pe om la pace și la Fiul Ei – Domnul Iisus Hristos.

După închinare înaintea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Mitropolitul Arsenie de Sliven le-a oferit celor prezenți... cea mai recentă ediție sinodală a Bibliei.

Mulțumiri pentru fotografii: Andrei Derivolcov

Pe 12 august, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae al Plovdivului a săvârșit o slujbă de resfințire a Bisericii "Sfântul Nicolae", minunat împodobită și renovată, din cartierul Debar al orașului Pârvomai (1 Mai), sfințind un paraclis în curtea bisericii, închinat Sfântului Mare Mucenic Mina și a săvârșînd Slujba Vecerniei cu Paraclisul către Maica Domnului.

Înainte de începerea slujbei, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Mărul de Aur” a fost adusă solemn în biserică, fiind întâmpinată cu sunet de clopote și emoție evlavioasă, de către creștinii iubitori de Dumnezeu.

VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=k3fUzj_ydbw

În seara zilei de 12 august, în Biserica mitropolitană „Sfânta Maică-Doamnă - Izvorul Dătător de Viață”, în zona rezidențială „Podvene”, a avut loc o altă procesiune cu rugăciune către Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, conform programului Mitropoliei Sofiei, din Biserica Ortodoxă Bulgară, în timpul Postului Maicii Domnului.

Dumnezeiasca slujbă a fost săvârșită de Episcopul Gherasim de Melnic - Secretar Șef al Sfântului Sinod.

În timpul slujbei, Episcopul Gherasim a sfințit noul dar duhovnicesc al bisericii - o Icoană de mari dimensiuni care înfățișează sărbătoarea "Izvorului Dătător de Viață".

La sfârșitul slujbei, Episcopul Gherasim a ținut un cuvânt:, atrăgând atenția asupra semnificației duhovnicești și a necesității ca creștinii, cu credință și încredere, să recurgă la mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:

„Urmând Tradiția bisericească, în această seară ne-am rugat împreună în fața Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cântând Canonul de Rugăciune înaintea Dânsei.

Am auzit, în repetate rânduri, cât de mare este Preasfânta noastră Născătoare de Dumnezeu, cât de aproape este de Fiul Său Dumnezeiesc și cum poate schimba atât de multe lucruri, prin rugăciunile sale. Folosim adesea cuvintele: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!».

Desigur, mântuirea vine de la Fiul Ei Dumnezeiesc, dar Dânsa a binevoit să-L poarte în brațe pe Cel Care le ține pe toate. A trecut prin toate greutățile acestei maternități supra-naturale, fără să se întrebe vreodată cum s-a întâmplat, dar din momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a dat Vestea cea Bună și Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Ei, Această Slujitoare a lui Dumnezeu, Care încă din copilărie a fost închinată lui Dumnezeu, de Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana, a luat asupra sa marea slujire a Întrupării.

Din tinerețe, a fost închinată lui Dumnezeu. Crescută în templu, a trăit o viață îngerească, în rugăciune și curăție, hrănindu-se cu mană cerească și păstrându-Se curată, Preasfântă, pentru a deveni vas pentru Cel Neînțeles. De-a lungul vieții Sale a trăit ca și cum nu ar fi existat pentru Sine. Și-a dedicat toată puterea, talentul și întreaga viață lui Dumnezeu, Întrupării și împlinirii acestei mari taine, pentru a sluji întregii omeniri. De aceea, O numim Maica noastră, a tuturor”.

„Niciodată nu a cerut nimic pentru Ea Însăși, niciodată nu a spus: «Îmi este greu. Îmi este greu. Sunt obosită. Nu pot. Nu vreau.» Pentru că harul lui Dumnezeu a sprijinit-O. Și Dumnezeu dă har celor smeriți. Este puțin probabil să existe o persoană pe pământ care să ajungă la smerenia pe care a avut-o Preasfânta Fecioară. Și, fiind Împărăteasa a toate, Preasfântă, Preamilostivă, a dus o viață impecabilă, liniștită și pașnică – în deplină evlavie și curăție, cu lucrul mâinilor și cu rugăciune, fără murmur și fără a ofensa pe cineva. 

Iar când Sfântul Siluan de la Muntele Athos a gândit: «Este cu neputință ca un om din carne și sânge să nu păcătuiască. Nu o fi comis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu vreun păcat?», atunci Însuși Domnul Iisus Hristos I S-a arătat și I-a spus: «Nu, Siluane, nu. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu n-a comis niciodată vreun păcat»”. Iată exemplul, pentru noi. Așadar, este posibil ca o persoană din carne și oase să devină întocmai cu un înger. Să urmăm exemplul Dânsei întocmai, în simplitate, blândețe, post, rugăciune și o existență fără murmur. Orice ni se întâmplă, orice se întâmplă în viața noastră – slavă Domnului pentru toate! Toate au propriul lor sens – ele ne pot curăța inimile și ne pot apropia de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și de Fiul Ei Dumnezeiesc.

Fie ca Preasfânta noastră Născătoare de Dumnezeu să ne sprijine și, până la sfârșitul Postului Mare să ne rugăm Dânsei, din toată inima, ca să putem ajunge la ziua slăvitei sale Adormiri, să ne bucurăm de această mare minune și, prin rugăciunile Sale, să ne mântuim sufletele”, a urat Episcopul Gherasim.

Mulțumiri pentru text și fotografii: Vesela Ignatova

Burgas-ul a întâmpinat solemn Icoana Hawaiană Iveron, care izvorăște mir minunat, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În ajunul marii Sărbători a Maicii Domnului, Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Burgasul a trăit o seară de bucurie duhovnicească și binecuvântare deosebită.

Pe 13 august, în sunetul clopotelor, în rugăciune și procesiune numeroasă, clericii și credincioșii ortodocși ai orașului de la malul mării au întâmpinat cu cinste Icoana Hawaiană Iveron, care izvorăște mir minunat, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu - una dintre cele mai venerate relicve contemporane ale lumii ortodoxe, adusă din Honolulu, Hawaii.

Sfântul odor a fost întâmpinat solemn în Piața „Sfinții Chiril și Metodie”, de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven, de clericii din Eparhia de Sliven, de reprezentanți ai autorităților statale și locale și de numeroși credincioși.

După primire, a pornit o procesiune pe străzile centrale ale orașului Burgas. Mii de locuitori și oaspeți ai orașului au însoțit Chipul minunat al Maicii Domnului, de laCatedrala „Sfinții Chiril și Metodie” până la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

Zeci de clerici din zona eparhială a Burgas-ului au participat la procesiune și rugăciune, iar în fruntea procesiunii s-a aflat însuși Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven.

La întâmpinarea solemnă au participat și unitatea de gardă studențească din Aytos și militari de la Baza Navală Atia, care au contribuit la caracterul festiv și reprezentativ al evenimentului. Întâmpinarea Icoanei făcătoare de minuni Hawaiene Iverskaya a reunit clerici, laici, tineri și bătrâni și a transformat centrul orașului Burgas într-o procesiune numeroasă, cu rugăciune.

În Biserica "Adormirea Maicii Domnului", Mitropolitul Arsenie a condus slujba de seară.

La sfârșitul slujbei, a fost intonat Canonul de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, iar numeroșii închinători și-au înălțat rugăciunile către Împărăteasa Cerurilor, în fața Icoanei Sale minunate.

În discursul său arhieresc, Mitropolitul Arsenie de Sliven a vorbit despre locul special al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în viața Bisericii și despre apropierea Ei maternă de fiecare persoană care, cu credință și speranță, Îi cere ajutorul rugător.

Mitropolitul a subliniat că prezența Icoanei făcătoare de minuni printre credincioși nu trebuie percepută doar ca o întâlnire cu o relicvă îndepărtată și canonizată, ci ca o chemare la rugăciune, pocăință și reînnoire a vieții în Hristos. 

Căci, prin imaginea sa sacră, Maica Domnului le amintește încă o dată credincioșilor ceea ce Biserica a mărturisit de-a lungul secolelor – că nu încetează niciodată să fie O Mijlocitoare Rugătoare pentru neamul omenesc și o Maică Ce Își conduce fiii la Fiul Său Dumnezeiesc.

Astăzi, 14 august, de la ora 9:00, a fost săvârșită o Sfântă Liturghie Arhierească în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Burgas, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit Arsenie de Sliven.

Icoana făcătoare de minuni Hawaiană Iviron izvorâtoare de mir a rămas în lăcaș, spre închinare, până pe 14 august, la ora 15:00, după care sfântul odor a pornit către Varna.

Mulțumiri pentru fotografii: Andrei Derivolkov

***

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna august 2026.