Autoritățile ucrainene au poruncit binecunoscutei Lavre Poceaev să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică și istorică în termen de 30 de zile (https://orthodoxie.com/category/actualites/).
Ordinul emis la adresa Lavrei "Adormirea Maicii Domnului Poceaev" de a se „retrage” din Mitropolia Kievului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene istorice și canonice și de a rupe legăturile cu Biserica Ortodoxă Rusă a fost transmis de Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etno-Politică și Libertate de Conștiință.
Acest lucru a fost anunțat de Serviciu, pe 27 iulie 2026. Anterior, Serviciul de Stat declarase că ar fi „identificat semne de afiliere” la Patriarhia Moscovei (vezi ARHIVA LO).
Arhiepiscopul Elpidofor a spus că pierderea Catedralei Sfânta Sofia (vezi ARHIVA LO) este compensată, pentru credincioși, prin... figura liderului Fanarului, Patriarhul Bartolomeu, pe care l-a numit o icoană vie.
Arhiepiscopul Elpidofor (Lambriniadis), liderul Arhiepiscopiei grec-ortodoxe a Americii de sub Patriarhia Constantinopolului, a publicat o enciclică pentru Ziua Comemorarii Hagia Sofia, celebrată de Fanar pe 24 iulie. Textul a fost publicat pe site-ul oficial al Arhiepiscopiei. (https://www.goarch.org/-/archiepiscopal%C2%A0encyclical%C2%A0on-the-day-of-remembrance-of-hagia-sophia-july-24-2026%C2%A0)
Ierarhul a menționat că în acest an se împlinesc șase ani de când biserica a fost, în cuvintele sale, însuşită „într-un scop străin”. El a recunoscut că Preasfânta Treime nu mai este preaslăvită între zidurile Catedralei istorice Hagia Sofia, dar a spus că prezența ei continuă să strălucească prin „omologul său spiritual” – Patriarhia Constantinopolului.
Elpidofor a formulat mesajul central al enciclicei sale astfel: „Și, deși suntem lipsiți de clădirea Sfintei Sofia, avem, în persoana sacră a Preasfinției Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, o icoană vie a tot ceea ce ea reprezintă”.
Arhiepiscopul a descris slujirea liderului din Fanar drept „cea mai lungă din istoria Bisericii” și ca pe „o reflectare strălucitoare a Marii Biserici”, desfășurată „deseori cu mare sacrificiu și chiar în fața opoziției fraților creștini care urmăresc scopuri străine”. Textul nu precizează ce frați creștini cu scopuri străine avea în vedere Ierarhul.
În enciclică, Fanarul însuși este numit „Farul Sacru” și „oglindă lustruită” pentru toți creștinii, în care ei pot vedea în ce măsură acțiunile lor reflectă voia lui Dumnezeu.
Ierarhul Elpidofor i-a îndemnat pe credincioși să sărbătorească Ziua de Comemorare a Sfintei Sofia „nu ca unii fără speranță”, spunând că speranța lor ar trebui pusă în Biserica Mamă a Constantinopolului și personal în liderul Fanarului, „a cărui umilă măreție reflectă slava Marii Biserici a lui Hristos”.
După cum am raportat anterior, statutul liturgic al renumitei Catedrale Sfânta Sofia din Istanbul (Constantinopol) a fost schimbat în vara anului 2020 (vezi ARHIVA LO). Pe 10 iulie, Consiliul de Stat al Turciei a anulat decizia din 1934 care transformase Catedrala ortodoxă în muzeu, iar pe 24 iulie a avut loc prima slujire musulmană după 86 de ani.
În primii ani de la transformare, Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii făcea referire la data de 24 iulie drept zi de doliu, iar enciclicele sale solicitau eforturi pentru a asigura cel puțin restaurarea statutului de muzeu al clădirii. Mai nou, însă, într-o formulare mai neutră, precum "zi de comemorare", accentul s-a mutat asupra cererilor adresate Ankarei, de apreciere la adresa Patriarhiei însăși.
Patriarhul Bartolomeu se află pe Tromul Constantinopolului din anul 1991.
Membrul Consiliului de Experți al Serviciul de Etnopolitică și Libertatea Religioasă din Ucraina, Andrei Smirnov, a discutat despre situația religioasă din Ucraina cu oficiali ai Departamentului de Stat al SUA, la Washington.
Smirnov s-a întâlnit cu reprezentanți ai Biroului pentru Libertate Religioasă Internațională al Departamentului de Stat american. Biroul este responsabil de monitorizarea situației la nivel global și întocmește liste cu țările care încalcă drepturile credincioșilor.
Smirnov nu a publicat niciun detaliu legat de discuții
(https://web.facebook.com/andrij.smirnov.260900/posts/pfbid02WSyzEQ9HH5dFvZj1Be7EPfQZXQSYZzUAPszxsbe3ARY5ZrKADp5yB2HhzqhrK61Gl).
În Etiopia, opt persoane au fost ucise, în urma unui atac cu drone asupra unei mânăstiri ortodoxe. Tragedia a avut loc pe 22 iulie în regiunea Amhara, în timpul unei slujbe religioase. Două călugărițe și șase preoți s-au numărat printre victimele atacului; alte câteva persoane au suferit răni grave, relatează Christian Today (https://www.christiantoday.com/news/deadly-attack-on-ethiopian-monastery-condemned).
Organizația, pentru drepturile omului, International Christian Concern a sugerat că forțele guvernamentale se află în spatele atacului, întrucât desfășurau o operațiune împotriva militanților din grupul Fano. Autoritățile etiopiene au justificat atacul, invocând posibila prezență a rebelilor pe terenul mânăstirii.
Jerry Pillay, secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), a numit uciderea credincioșilor din interiorul bisericii complet inacceptabilă.
Liderul CMB a cerut comunității internaționale să desfășoare o anchetă imediată și transparentă, pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili.
Clericii locali au comentat că transformarea unui loc sfânt într-o zonă a morții a cauzat traume psihologice severe credincioșilor.
O confruntare armată cu grupul Fano, care apără interesele grupului etnic local amhara, este în desfășurare în Etiopia din 2018 (vezi ARHIVA LO). În această perioadă, atacuri asupra comunităților pașnice și a locurilor religioase au fost înregistrate în mod repetat în regiune.
Guvernul Republicii Cipru a decis să restabilească finanțarea anuală de stat pentru Patriarhia Alexandriei. Acest lucru a fost anunțat de ministrul de externe al țării, Constantinos Kombos, în urma unei ședințe de cabinet, conform Agenției de știri Orthodoxia (https://www.orthodoxianewsagency.gr/epikairotita/i-kypros-epanaferei-tin-etisia-xorigia-pros-to-patriarxeio-aleksandreias/).
Conform deciziei Guvernului, Patriarhia Alexandriei va primi anual 75000 de euro din bugetul Ministerului Afacerilor Externe din Cipru.
Potrivit Ministrului de Externe, sprijinul de stat exista anterior, dar a fost întrerupt în 2013 din cauza crizei economice.
„Restabilim acest sprijin în mod permanent, deoarece considerăm că rolul Patriarhiei este excepțional de important”, a declarat Kombos.
Ministrul a subliniat că Patriarhia Alexandriei își desfășoară activitatea în Egipt și în țările africane de peste două mii de ani, păzind credința ortodoxă și sporind activitatea misionară. Mai mult, potrivit acestuia, Patriarhia contribuie la menținerea legăturii spirituale și culturale a diasporei grecești cu rădăcinile sale istorice.
Ministerul Afacerilor Externe din Cipru a menționat că decizia face parte dintr-o strategie mai amplă a așa-numitei „diplomații soft”, precum și dintr-o politică de sprijinire a comunităților creștine din regiune. În viitorul apropiat, autoritățile țării intenționează să anunțe și alte inițiative similare.
Ministrul a subliniat, de asemenea, că acordarea de asistență Patriarhiei de Alexandria se realizează cu respect deplin față de Egipt, cu care Cipru menține un parteneriat strategic.
Episcopia Ortodoxă Română din America a anunțat publicarea celei de-a doua ediții a broșurii bilingve "Akathist to Saint Olga of Alaska and a Brief Life / Acatistul Sfintei Olga din Alaska și Viața pe Scurt", apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Natanail.
Noua ediție cuprinde Acatistul și Viața pe scurt a Sfintei Olga din Alaska, atât în limba engleză, cât și în limba română, textul devenind astfel accesibil unui număr mai mare de credincioși din cuprinsul Episcopiei. Publicația are la bază textul original alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Alexei, Arhiepiscop de Alaska și Sitka, și publicat de Episcopie. Traducerea în limba română, precum și adaptarea textului în limba engleză modernă, au fost realizate de Departamentul de Publicații al Episcopiei Ortodoxe Române din America.
Cea de-a doua ediție reflectă evlavia tot mai mare față de Sfânta Olga din Alaska, a cărei viață sfântă, marcată de smerenie, milostenie și slujirea aproapelui, continuă să-i inspire pe creștinii ortodocși din întreaga Americă de Nord. Cunoscută în mod deosebit pentru grija sa iubitoare față de familii, mame și cei aflați în suferință, Sfânta Olga a devenit o mijlocitoare iubită de nenumărați credincioși.
Tipărită în Canada, broșura are pe copertă icoana Sfintei Olga și reprezintă o resursă deosebit de folositoare pentru parohii, pentru rugăciunea personală și pentru cei care doresc să cunoască mai bine viața celei mai noi sfinte din America de Nord.
Exemplarele noii ediții sunt disponibile adresându-vă Cancelariei Episcopiei Ortodoxe Române din America (https://roea.org/administration/#chancery).
Episcopia Ortodoxă Română a Americii este o Arhiepiscopie a Bisericii Ortodoxe din America (OCA) și deservește parohiile, misiunile și mânăstirile ortodoxe românești din Statele Unite și Canada.
Cu cântări solemne care O slăvesc pe Maica Domnului, Bulgaria a primit cu cinste Icoana făcătoare de minuni izvorâtoare de mir "Hawaii" a Maicii Domnului, care va rămâne în țară până pe 19 august, mulțimi de creștini ortodocși urmând sa se închine acesteia și să ceară Maicii Domnului ocrotire, sănătate și milostenie.
Personal, Sanctitatea Sa Patriarhul Bulgar și Mitropolit al Sofiei Daniel, împreună cu Episcopul Gherasim de Melnik - Secretar Șef al Sfântului Sinod, Episcopul Ioan de Branițk - Prim-Vicar al Mitropoliei Sofiei și preoți și diaconi au primit cu bucurie această copie făcătoare de minuni a Icoanei IVERON a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe aeroportul „Vasile Levski” din Sofia.
Într-un discurs adresat delegației Bisericii Ortodoxe Ruse căreia îi aparține Icoana și care a adus-o în Bulgaria, Sanctitatea Sa și-a exprimat sincera recunoștință pentru binecuvântarea și oportunitatea ca relicva să se afle în Bulgaria în zilele Postului Maicii Domnului și, mai mult, până pe 19 august, precum și să viziteze diferite părți ale țării. Patriarhul a subliniat că, prin Icoana Hawaiană, Preasfânta Maică a Domnului revarsă harul și mila Sa asupra a mii și milioane de oameni, de aproape 20 de ani (vezi ARHIVA LO).
Această mică Icoană, care nici măcar nu este o reprezentare pictată, ci este imprimată - o fotografie a unei Icoanei Montreal a Maicii Domnului care s-a pierdut cu câteva decenii în urmă - ne mărturisește că Dumnezeu, Preasfânta Sa Maică și Sfinții ne sunt aproape și își revarsă harul lor, a spus Patriarhul Daniel.
La rândul său, Înaltpreasfințitul Episcop Irineu al Londrei și Europei Occidentale a mulțumit pentru oportunitatea ca relicva să fie adusă în Bulgaria pentru prima dată.
https://www.youtube.com/watch?v=PLwxMcTiHIo
„Această Icoană nu este un original, ci o copie foarte mică... Seamănă cu inimile noastre, pentru că și noi suntem foarte mici și slabi, dar cu toate acestea, mari minuni se pot întâmpla în inimile tuturor”, a subliniat Episcopul Irineu.
Conform programului oficial, sfântul odor va rămâne în Bulgaria până pe 19 august, vizitând Eparhiile de Sofia, Nevrokop, Vidin, Vrața, Loveci, Varna și Velikopreslav, Veliko Tărnovo, Sliven și Mânăstirea Rila.
(Traducere după un text și foto de Anghel Karadakov)
Despre Icoana Hawaiii făcătoare de minuni și izvorâtoare de mir a Maicii Domnului - reamintind cu bucurie duhovnicească si mulțumire către Dumnezeu, că o mică relicvă cu mir izvorât direct din Sfânta Icoană a fost oferită și trimisă în dar, cu mai mulți ani în urmă, Agenției de știri Lăcașuri Ortodoxe - vă oferim la rândul nostru următoarele cuvinte puse la dispoziția noastră de Pr. Protopop Anatolie Liovin, din biserica ortodoxă rusească "Icoana IVERON a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu" din Kailua, Hawaii, Statele Unite ale Americii:
„Până acum, toți enoriașii noștri care locuiesc în Honolulu au auzit despre binecuvântarea care ne-a fost oferită nouă, păcătoșilor, oricât de nevrednici am fi, prin harul Celui Atotputernic și prin dragostea și grija față de noi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. L-am rugat pe Nectarie al nostru, în casa căruia cele două Icoane au început să izvorască mir, să descrie prin propriile sale cuvinte ceea ce s-a întâmplat".
Vă oferim traducerea scrisorii de răspuns din 2007, de la (acum „Părintele”) Nectarie...
Preaiubiților în Hristos,
Cu smerenie și cu mare tremur, voi încerca să vă relatez ce s-a întâmplat de fapt înainte ca zvonurile să se răspândească, să evolueze și, în cele din urmă, să devină neadevăruri. Mulți m-au rugat să explic evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni cu privire la cele două Icoane care izvorăsc mir, de la Biserica Ortodoxă rusească "Sfânta Născătoare de Dumnezeu Iveron" din Honolulu, Hawaii. A fost greu să exprim în cuvinte evenimentele recente care mi-au cuprins viața. Nu-mi pot imagina cum ar fi reacționat alții dacă ar fi fost în locul meu, numai Dumnezeu știe. Mă rog ca Dumnezeu să ne călăuzească pe mine și familia mea să facem și să spunem lucruri care nu sunt contrare Voinței Sale. Voi încerca să redau istoria despre cum aceste Icoane umile au intrat în viața mea și cum mi-au schimbat-o. Tot ce scriu aici este adevărat.
Icoanele în cauză sunt două:
1) Prima Icoană este o imprimare montată realizată, cred, la fabrica Bisericii Sofrino (https://sofrino.ru/) de lângă Moscova. Este o copie exactă a Icoanei din Montreal, Iveron, care izvorăște mir, a Sfintei Maici a lui Dumnezeu; aceasta a fost Icoana de care s-a îngrijit Preafericitul Martir Frate José Muñoz (https://stjohndc.org/en/brother-munios/jose-munoz-cortez). Este o Icoană mică, de aproximativ 18 x 23 cm, de grosime de aproximativ 2,5 cm. Preotul meu paroh, Părintele Anatolie Liovin, mi-a dăruit-o la onomastica mea [în 1997]. El a spus că a cumpărat-o de la o librărie bisericească din Toronto, când parohia în care crescuse sărbătorise cea de-a 50-a aniversare de la înființare. Icoanele de la Sofrino au un stil distinctiv, cu o frumoasă riză serigrafiată. Acest lucru se face pentru ca cei care nu își permit icoane frumoase dar foarte scumpe să poată avea ceva la fel de frumos, de la Sofrino, la un preț mai mic.
2) A doua Icoană este o Icoană pictată manual, în formă de cruce, cu imaginea Răstignirii Domnului nostru, în stilul iconografic tradițional bizantin. Un călugăr grec din Sfântul Munte Athos a pictat-o. Are aproximativ 20 x 28 cm și o grosime de aproximativ 3,8 cm. Am cumpărat un set de două Icoane în Cruce, aproape identice, și i-am dat una în dar tatălui meu; am păstrat-o pe cealaltă.
Înainte de a vă povesti întreaga istorie a Icoanelor, permiteți-mi să vă spun cum a început totul...
Acum mai bine de trei luni, cândva în mai, iunie sau iulie 2007, eu și soția mea am remarcat un miros de trandafiri în zona din jurul colțului nostru de icoane din paraclisul casei noastre. Ceva ne-a făcut să privim la Icoana noastră Cruce a lui Hristos (situată în spatele raclei familiei noastre), am observat o mică picătură de lichid în jurul rănii laterale de pe reprezentarea lui Hristos, unde „soldatul I-a străpuns coasta cu o lance”. Lichidul mirosea foarte dulce, a mir. Experiența mea cu mirul este destul de limitată, singurul meu contact fiind un ghemotoc de vată îmbibată cu mir de la Icoana Iveron din Montreal, care izvorăște mir, și câteva ghemotoace de vată cu mir de la Icoana Sfântului Nicolae, care izvorăște mir. Nu am spus nimănui despre asta și am continuat să „urmăresc” Icoana, pentru orice noi evoluții sau orice posibilă continuare a „izvorârii”. Mărgica de mir s-a uscat, în cele din urmă, și am uitat de ea.
Acum, trecând la cele mai recente evoluții din istoria mea...
În ultima săptămână din septembrie am început să observ un miros incredibil de puternic de mir, acasă, în mașină, chiar și la serviciu. Nu puteam să-l explic. Era totul în capul meu? Am întrebat-o pe soția mea și ea a spus că nu mirosea a nimic. Am discutat și cu alte câteva persoane care ne-au vizitat casa și, la fel și acestea, au spus că nu au simțit nimic mirosind. (Una dintre aceste persoane era kuma - nașa - noastră ortodoxă sârbă - nici ea nu a reușit să simtă niciun miros). Eram convins că totul se afla doar în imaginația mea. Asta se întâmpla pe 27 septembrie, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci.
Apoi, în prima săptămână a lunii octombrie, eu și soția mea am fost foarte bolnavi și am lipsit la Vecernia din acea seară. Nu sărim prea multe dintre slujbele dumnezeiești ale Bisericii, așa că am remarcat data, 6 octombrie (Ziua Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul). În jurul orei 22:30 în acea seară, lucram în biroul meu, care este și paraclisul nostru de casă, unde se află colțul nostru cu icoane. Pisica mea a intrat în birou și a început să adulmece, ca și cum ar fi mirosit ceva. Nu am simțit miros de nimic. A continuat să meargă spre zona în care sunt păstrate relicvariile familiei noastre. Mi s-a părut ciudat, deoarece nu se apropia niciodată de racle; Uimitor, ceva o oprea de fiecare dată, și e o pisică curioasă. Totuși, de data asta s-a ridicat pe picioarele din spate și a adulmecat în jur, presupun că pentru a-și da seama ce era cu acel miros. Tot nu am simțit nimic. Am ridicat-o și, apoi, am simțit mirosul. Era atât de puternic.Chiar copleșitor. N-am mai mirosit așa ceva în viața mea. Nu puteam explica de ce nu-l simțisem până atunci.
Era ca și cum o mie de trandafiri ar fi căzut în cameră. Mi-am făcut semnul Sfintei Cruci și m-am păzit cu Rugăciunea lui Iisus. Am lăsat pisica jos și am început să mă uit la Icoane. Recunosc că mi-a fost frică să mă uit la Icoanele de lângă relicvarii. În cele din urmă, am ajuns la Icoana Cruce și am observat că mărgeaua de mir de lângă rana din Coasta lui Hristos era tot uscată. Pentru o fracțiune de secundă mi-am recăpătat calmul, chiar dacă mirosul de trandafiri devenea tot mai puternic. Apoi, am privit în jos și mâna mea era udă - era mir. Cum a ajuns acolo? Icoana era uscată? Sau nu era? Apoi, am observat că genunchiul stâng al Domnului nostru forma o mărgea de mir chiar înaintea ochilor mei. Apoi, am strigat-o pe soția mea. A venit în fugă și, când am întrebat-o dacă a turnat ceva pe Icoane, mi-a spus că nu. Nu se apropiase de ele.
I-am arătat icoana. A fost în stare de șoc. I-am spus că mirosul este prea puternic. Ajută-mă să mă uit la celelalte Icoane. Așa că a făcut-o. În biroul meu am două rafturi de cărți, iar deasupra lor sunt Icoane. Avem multe Icoane, poate prea multe. M-am ridicat în vârful raftului de cărți ca să ajung la Icoanele din partea de sus a bibliotecii mele. Soția mea a făcut la fel. În cele din urmă, am apucat Icoana Iveron pe care mi-a dat-o Părintele Anatolie. Era complet udă. Iar apoi mirosul a devenit și mai puternic. Chiar și soția mea îl putea simți. Pentru cei dintre voi care nu o cunosc pe soția mea, simțul ei olfactiv este foarte limitat; este capabilă doar să simtă arome de citrice. Ne-a fost frică. Ne-am întrebat unul pe altul dacă am curățat sau uns Icoanele recent și amândoi am spus „nu”.
„Ce se întâmplă?”, am întrebat. Am pus Icoanele înapoi unde erau; am făcut câteva poze cu aparatul nostru foto digital. Apoi, am rostit un Acatist al Maicii Domnului în cinstea Icoanei sale Iviron și am mers la culcare, sau cel puțin am încercat. A doua zi, Duminică, 7 octombrie, după multe dezbateri, am lăsat Icoanele acasă și ne-am dus la biserică. După Liturghie, am vorbit cu kuma noastră, care ne-a sfătuit să vorbim imediat cu preotul. I-am spus Părintelui Anatolie ce se întâmplase. El a ascultat cu răbdare și a zis: „Aduceți Icoanele la biserică!”. Apoi, am aranjat cu preotul să aducem Icoanele la biserică miercurea următoare, 10 octombrie. Până în acea miercuri, Icoanele au continuat să izvorască. Am adunat mirul pe vată și înaintea lor m-am rugat pentru sora mea care era bolnavă și pentru alte câteva persoane. [Nota Părintelui Anatolie: A doua zi, sora lui și-a sunat tatăl, să-i spună că medicul ei nu-și poate explica, dar că pancreasul ei, care încetase complet să mai funcționeze, a revenit la starea sa normală și că diabetul ei era sub control]
Abia am putut aștepta până miercuri.
Miercuri, 10 octombrie, am dus Icoanele la biserică și le-am așezat pe două analoage, în centrul bisericii. Părintele Anatolie le-a cercetat, le-a șters cu vată și a început Slujba Acatistului Icoanei Iveron. După slujbă, Icoanele au fost șterse din nou; izvorâseră puțin în timpul slujbei. Părintele Anatolie ne-a confirmat că „curge cu siguranță mir” și că este „un mir foarte pur”. Mirosul de trandafiri umplea aerul. L-am întrebat ce să facem? Ne-a rugat să lăsăm Icoanele în biserică, deocamdată. Nimeni nu știa despre Icoane; erau în siguranță la biserică.
Sâmbăta următoare, 13 octombrie, s-a întâmplat să fie „ziua curățeniei bisericii”. Pregăteam biserica noastră pentru sărbătorile viitoare; ziua de sărbătoare a parohiei noastre (24 noiembrie), Crăciunul, vizita Episcopului sârb etc. Așa că eu, soția mea și o altă persoană am fost cu grija curățeniei. În timp ce curățam biserica, nu ne puteam lua ochii de la cele două Icoane care curgeau mir, care curgeau încet în timp ce noi curățam. Mirosul de trandafiri era destul de înțepător. Icoanele părea să emane un miros puternic de trandafiri. Icoana Maicii Domnului pare să miroasă mai mult, a „trandafiri”, decât cealaltă Icoană. Crucea are un miros mai înțepător. Nu pot să explic. În timp ce curățam biserica, kuma noastră a venit să vadă Icoanele. Nu mulți oameni au putut participa la Vecernia din acea seară. Kuma noastră mi-a precizat, mai târziu, că ea este „Toma cel îndoielnic” și chiar nu a putut să creadă până nu a văzut singură. De înțeles. Nu a realizat că Icoanele de fapt curgeau în timp ce curățam. (Nu curg continuu.) S-a închinat Crucii și a sărutat Picioarele Domnului nostru. A primit o porție bună de mir chiar în gură. La fel ca Apostolul Toma cel îndoielnic care și-a pus degetele în Mâinile și Coasta lui Hristos, ea și-a înfipt gura chiar în mir, unde mirul nu trebuia să fie! Nu m-am putut abține să nu râd.
A doua zi, Duminică, 14 octombrie, a fost Sărbătoarea Maicii Domnului, iar Părintele Anatolie le-a dezvăluit oamenilor Icoanele. Icoanele au curs destul de mult; era suficient mir pentru toată lumea. De atunci, au continuat să curgă. Mulți au venit să vadă Icoana. Ruși, greci, sârbi, romano-catolici, protestanți. Toți cei care se apropie de Icoane simt Harul lui Dumnezeu! Au fost zile când icoanele au fost complet uscate, în timp ce în alte zile au fost acoperite de mir. Totuși, fie că izvorăsc sau nu, ele emană continuu un miros extrem de puternic de trandafiri. Este, cu adevărat, o mare minune! Uneori, mă întreb dacă este un avertisment.
Acum, când privesc în urmă, se pare că „revelația” a fost tema centrală, în ultima vreme. Am dezvăluit parfumul, nașilor noștri, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Am găsit Icoanele izvorând mir și i-am dezvăluit preotului nostru de Sărbătoarea Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul. El a fost singurul om care L-a dezvăluit pe Hristos lumii. Preotul nostru a dezvăluit Icoanele care izvorăsc mir, bisericii, de Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Acestea nu pot fi coincidențe!
Parohia noastră este închinată Icoanei originale Iveron, care izvorâște mir, o Icoană care nu a călătorit niciodată în Hawaii. Fratele José a vrut să vină aici, dar nu a reușit niciodată. Trebuie să vă mărturisesc că, uneori, simt că frații noștri ortodocși de pe continent au uitat mica noastră parohie, mica noastră comunitate. Trăind aici, în mijlocul Oceanului Pacific, ne chinuim să supraviețuim ca parohie ortodoxă. Ne chinuim să plătim facturile, ne chinuim să plătim chiria. Mă întreb uneori, când vom avea o biserică a noastră? Ne-a uitat Domnul? Trebuie să luptăm pentru totdeauna? Am făcut ceva greșit? Te-am mâniat, Doamne? Fie că preoții noștri, credincioșii noștri ortodocși ne-au uitat sau nu, un lucru este clar... Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu ne-a uitat. Nu ne-a abandonat. Nu ne va abandona! Prin aceste Icoane, am acum speranța că EXISTĂ o lumină la capătul tunelului. Fie că suntem sau nu binecuvântați să avem o biserică a noastră, nu contează cu adevărat; Dumnezeu ne-a arătat că nu ne-a uitat! Și asta este tot ce e nevoie. Dumnezeu ne spune că El este real! Îndrăznim să ignorăm această revelație? Îndrăznim să întoarcem spatele acestei mari minuni? Îndrăznim să-L uităm pe Hristos? Dumnezeu să ne ierte, dacă o facem!
În dragostea lui Hristos,
Nectarie
(decembrie 2007)
ACTUALIZARE: din DECEMBRIE 2022 (vezi ARHIVA LO)
În iunie 2008, Icoana „Hawaiană” Iveron, care izvorăște mir, a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Rusă ca fiind făcătoare de minuni și vrednică de venerare și i s-a acordat binecuvântarea și încurajarea de a călători în diferite biserici și mânăstiri ale Sfintei Ortodoxii. „Proprietarul” inițial al Icoanei, Cititorul (acum Preot) Nectarie, a fost însărcinat de Biserica Ortodoxă Rusă să fie păzitorul ei și să asigure paza și îngrijirea acestei Icoane făcătoare de minuni a Sfintei Biserici a lui Hristos.
Prin harul lui Dumnezeu, Icoana Sfânta Cruce a încetat, treptat, să mai izvorască continuu mir așa cum făcea odinioară, făcându-o acum în anumite ocazii pe parcursul anului, cea mai recentă fiind Paștele. Ceea ce este mângâietor pentru credincioși, este că Sfânta Cruce încă dăruiește continuu o mireasmă frumoasă și înțepătoare, indiferent dacă izvorăște sau nu. În timp ce Icoana „Hawaiană” Iveron a Maicii Domnului călătorește și duce Harul lui Dumnezeu în diverse locuri, Sfânta Cruce rămâne mereu în Hawaii pentru a oferi protecție credincioșilor.
Din iunie 2008, Icoana Iveron a fost la peste 1000 de biserici din America de Nord, din toate jurisdicțiile (canonice), și a fost venerată de milioane de oameni din Statele Unite, Canada, Europa și din întreaga lume (vezi ARHIVA LO). În multe orașe, Sfânta Icoană este purtată dintr-o parohie în alta, fiind venerată de tot clerul ortodox și ajutând la stabilirea și vindecarea relațiilor dintre credincioșii ortodocși, precum și la întărirea și promovarea legăturilor dintre parohiile surori. Acum, s-au făcut cereri ca Icoana făcătoare de minuni să fie dusă în Rusia, Ucraina, Grecia, Cipru, America de Sud, Europa, Țara Sfântă, România, Muntele Athos și Serbia. Când Sfânta Icoană a fost dusă în Republica Georgia în 2014, la cererea Patriarhului Ilie al II-lea al Georgiei, peste un milion de credincioși au venit să se închine la „Panaghia din Hawaii”. O serie de minuni, inclusiv vindecarea de boli foarte grave, au fost raportate Patriarhiei Georgiene.
Numeroase minuni au fost atribuite Maicii Domnului, prin intermediul acestei „micuțe Icoane umile”, au fost adunate sute de relatări verificate și sunt într-adevăr minunate. Vindecările fizice și duhovnicești au inclus vindecarea orbirii și a bolilor de ochi, de boli incurabile, de posedări de duhuri rele, a paraliziei, a bolilor de rinichi, a durerilor cronice și a virusurilor debilitante.
Totuși, oriunde ajunge Sfânta Icoană, Harul Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfintei Sale Maici abundă. Oamenii au relalat că doar să te afli în preajma acestei Icoane, și simți deîndată o abundență de iubire și bucurie. Este cu adevărat de nedescris. Suntem atât de binecuvântați că Dumnezeu Și-a arătat iubirea față de noi, permițându-ne o mică îndrăzneală a ceea ce Sfinții numesc „adevărata mireasmă a sfințeniei”. Adevărata semnificație a apariției Icoanei... este cunoscută doar de Dumnezeu, timpul le va dezvălui toate. Totuși, ceea ce știm este că Dumnezeu ne iubește. Și asta este tot ce contează...
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2026.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
