De acum, pornim cu Sorcova...

Iar florile continuă să crească…

   La începutul fiecărui an, în dimineața primei zile a lunii ianuarie, copiii obișnuiesc să umble în cete din casă în casă și să împlinească Obiceiul Sorcovei, prin care cei mai mari în vârstă sunt atinși pe creștetul capului cu un soi de crenguță, realizată din hârtie colorată, prinsă sub forma mai multor flori, de un bețișor din lemn, timp în care cei mici cântă și urează:

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul.
La anul și la mulți ani!

   Deși este practicat anual pe data de 1 ianuarie, rădăcinile obiceiului pare că s-au pierdut. Astăzi, sorcovele sunt confecționate de copii, în cazul în care nu le-au păstrat cumva din anii trecuți, cu doar câteva zile înainte de Anul Nou - adică, atunci când se umblă propriu-zis cu urarea -  însă este bine de știut că, de fapt, în tradiția românească “lucrul” la Obiceiul Sorcovei începea cu mult înainte de Anul Nou: în Ziua Vovideniei (1), adică a Sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, și se finaliza odată cu Odovania Praznicului Botezului Domnului. De altfel, ziua Sărbătorii Intrării în Biserică a Maicii Domnului este si cea care începe vestirea Nașterii Domnului Iisus Hristos, la slujbele bisericesti, prin cântarea Catavasiilor (2) Nașterii Domnului.

   Așa încât, acum, în ziua Vovideniei, copiii mergeau în livezi și tăiau crenguțe mici din pomii fructiferi, de obicei din măr, dar uneori și din păr sau cireș, și le aduceau în casă, la căldură, punându-le în câteva căni cu apă, într-un loc luminos.

   La Praznicul Nașterii Domnului, crenguțele de măr erau deja înmugurite, pentru ca mai apoi, în preajma Anului Nou, să fie pline de flori. În Ajun de An Nou, copiii începeau să pregătească sorcovele, scoțând crenguțele de măr din apă și legându-le frumos unele de altele.

   Sintagmele bine cunoscute care se repetă în aproape fiecare colind ce se cântă în perioada Crăciunului, fiind specifice tradiției ortodoxe românești, precum "florile dalbe", "flori de măr", "măruț mărgăritar" fac referire exact la aceste crenguțe de măr, care înmugureau și înfloreau la Nașterea Domnului. La fel și textul Sorcovei amintește, prin urările sale, de aceste crenguțe: "să trăiți, să înfloriți; ca un măr, ca un păr".

   Cănile în care crenguțele fuseseră așezate la înflorit nu erau nici ele alese la întâmplare, ci erau dintre cele mai frumoase pe care bătrânii și cei mai în vârstă ai casei le păstrau în mod special pentru Ziua de Bobotează. Din aceste căni se bea Aghiasma cea Mare, din Ajunul Botezului Domnului și până în ziua de Odovanie. Cănile erau păstrate cu grijă întregul an și erau folosite doar pentru acest lucru, ieșind la lumină astfel evlavia și cinstea pe care înaintașii noștri o aveau pentru Apa Sfințită prin Botezul Domnului.

   Totodată, același obicei punea o mică pecete asupra întregului an: sorcova, realizată astfel de cei mici din crenguțele de măr, stătea agățată de peretele din Răsărit, lângă Icoană, unde rămânea până anul viitor - exact așa cum se procedează anual cu frunzele de nuc de la Rusalii, ori cu coronițele de salcie de la Florii, păstrate la Icoană până la sărbătoarea din anul următor.

   Un alt fapt interesant, deci: Obiceiul Sorcovei începea odată cu Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, zi în care Preasfânta Fecioară a fost întâmpinată solemn la Templu - cu candele, flori și făclii aprinse, ținute de fecioare - de către Sfântul Zaharia, tatăl… Sfântului Ioan Botezătorul, și se încheia odată cu Odovania Praznicului Botezării Domnului de către Sfântul Ioan Botezătorul.

   Mai jos, prezentăm textul integral al Sorcovei, după cum se mai obișnuiește a se cânta prin diferite regiuni ale țării:

Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.

   Așa încât ce ne rămâne, de acum, de făcut?
   - În 21 noiembrie tăiem câteva crenguțe de măr, păr ori de altfel de pom fructifer si le așezăm în câteva cănuțe frumoase, pline cu apă;
   - În 31 decembrie, când să ajute Domnul să fie deja înflorite, le luăm cu cinste și le legăm încât să iasă cel mai frumos buchețel, cu care să mergem a doua zi, dis de dimineață, și să-i sorcovim pe cei dragi;
   - La Bobotează, cu părinți și bunici, vom turna Agheasma cea Mare în cănuțele frumos spălate în care, odată, înfloriseră gingașele flori de măr;
   - După data de 1 ianuarie, așezăm sorcova la Icoană, pe peretele dinspre Răsărit, unde să rămână tot anul…

La anul și la mulți ani!

Drd. teolog prof. Teo-CHristian

Revista “PRAVILA - de la Băile Govora” Nr. 1 / 2025

(1) Vovidenie (въведениѥ) este un termen care provine din limba slavonă, însemnând “intrare”.
(2) Catavasiile reprezintă irmoasele (irmos = secvență dintr-o cântare, care îi sugerează cântărețului bisericesc linia melodică pe care să o țină) celor nouă cântări ale Canoanelor în timpul Slujbei Utreniei, și care se intepretează pe rând, la sfârșitul fiecăruia dintre cele nouă canoane. Termenul κατεβαίνω, de proveniență grecească, înseamnă “a coborî”, iar acest lucru pentru că în acel moment, conform tradiției bisericești, cântăreții coborau din strane pentru a interpreta cu multă evlavie aceste cântări.