
Să-l slăvim pe Sfântul Simeon din Muntele cel Minunat,
Căci el este slava Dumnezeului Cel Preaînalt!
Cu rugăciunea, postirea şi toată noaptea priveghind
El s-a umplut de har și viața întreagă şi-a sfinţit,
Har, din harul Duhului lui Dumnezeu împărtășind.
Stăpânul, cu har truda lui din belșug răsplătind,
Cu har peste har, în fapte şi-n cuvânt -
Cu har curăţitor, duhurile rele a-nfrânt
Mulțime de oameni, de boli, vindecând;
Cu harul străvederii adevărului din inimi,
Al străvederii tainelor din Ceruri şi din oameni.
Din vârsta copilăriei şi până la al vieţii sfârșit
El jertfă plăcută şi binemiresmată fiind.
Inima lui a devenit numaidecât Altar Sfințit
Al Domnului Dumnezeului Celui Viu Întreit,
Lăcaș de lumină al Duhului Sfânt devenind.
Mintea lui puternic se înălța la Cele de Sus,
Unde toate cele ale credinţei, aievea, le-a văzut.
Voința lui nebiruită Binelui s-a supus,
Puternic întărită în Legea Dumnului nostru Iisus.
Bogăţiile toate şi împărăţiile, ce sunt?
Scânteie fugară, aprinsă, ce se stinge în vânt!
Întreaga lume, pe lângă sfinţenia unui om, ce este?
O repede pieire. Pe când Sfântul, mereu veșnic este.
Dacă vreun Sfânt nu naşte, lumea-i ca şi smochinul
Acel pom biblic găsit neroditor,
De niciun folos, mort şi fără de rost tuturor!
Să-l slăvim pe Sfântul Simeon din Muntele cel Minunat,
Căci el este slava Dumnezeului nostru Cel Preaînalt!
(adaptare după Sfântul Nicolae Velimirovici - “Proloage”)
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna mai 2026.





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
