CÂND ESTE chiar INTERZISĂ POSTIREA

   Din câte ne amintim, în săptămâna care a urmat Duminicii Fariseului (numită uneori și Săptămâna Plină) nu s-a postit deloc (nici miercurea și nici vinerea), întrucât Sfinții Părinți care au hotărât pentru noi această rânduială au vrut să ne arate prin aceasta că postul - care urma să înceapă nu după mult timp, al Paștelui, dar și în general - nu este un scop în sine, ci este un ajutor în eliberarea de patimi, iar uneori și faptele care ni se par a fi bune pot deveni ele însele patimi, precum postirea fariseului care se lăuda.

   Săptămâna în care ne aflăm acum se numește și ea "Săptămâna Plină", fiindcă nu postim și nu mai este prevăzută nicio oprire de la consumul de carne, ouă, lactate așa cum se întâmplă în mod normal. De obicei, se sție, noi postim de la carne (în special) miercurea și vinerea, pe tot parcursul anului, iar în unele mănăstiri chiar și lunea (pentru Îngerul Păzitor și cu căință pentru păcatele personale). Cu toate acestea, există momente în care nu numai că ni se permite, dar suntem chiar încurajați să nu postim. Ce neobișnuit! Numai că, există un motiv pentru aceasta…

   Noi nu postim în timpul Săptămânii Luminate, fiindcă bucuria Învierii ne umple inimile și sufletele, deci postul (o practică a reținerii) ar fi nepotrivit. Același lucru se aplică și în săptămâna următoare Rusaliilor (Pogorârea Duhului Sfânt) și de la Nașterea Domnului până la 4 ianuarie.

   Cu toate acestea, după cum spuneam, în săptămâna de după citirea Evangheliei Vameșului și Fariseului este oprire de la post, pentru a ne reaminti că postul este doar o metodă prin care să devenim capabili să ne îmblânzim patimile, dorințele și poftele, și nu un scop în sine. Fariseul s-a lăudat cu mândrie pentru zeciuiala pe care o dădea și pentru postirea lui. Deci, chiar și lucrurile bune pe care le putem face pot fi pervertite! Drept urmare, nu postim în acea săptămână, reamintindu-ne că postul poate fi ținut doar cu rânduială, la momentul potrivit. Prin postire, aflăm că putem trăi foarte bine fără anumite alimente, dar nu putem trăi fără Dumnezeu!

   Regulile generale de postire, care se găsesc în mare parte în Tipicon (în principal în capitolele 32 și 33) și se repetă în locuri corespunzătoare din Minee și Triod, depind de ciclul de sărbători și de posturi al Bisericii. În general, cu câteva excepții, toate miercurile și vinerile (și zilele de luni, în unele mănăstiri) sunt ținute ca zile de post, fără a se consuma carne, ouă, produse lactate, pește și chiar vin sau untdelemn. Sunt incluse, de asemenea, cele patru perioade canonice de postire (Postul Mare, Postul Sfinților Apostoli, Postul Nașterii Domnului și Postul Adormirii Maicii Domnului) și anumite alte zile, inclusiv Ajunul Bobotezei, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și Înălțarea Sfintei Cruci. Trebuie menționat, totuși, că există multe variații locale în ceea ce privește consumul de vin și untdelemn (și uneori chiar pește), cum ar fi în zilele de sărbătoare a Sfinților ocrotitori ai unei parohii sau mănăstiri sau când se sărbătorește un mare Sfânt (sau Sfinți) cu o semnificație locală sau națională deosebită.

   Bineînțeles, s-a considerat întotdeauna că aceste reguli de postire ar trebui relaxate în cazul oricărei persoane în vârstă sau cu o sănătate precară. De asemenea, trebuie luate în considerare aspectele personale, cum ar fi, de exemplu, situația unui ortodox izolat care locuiește în aceeași gospodărie cu un neortodox sau a unuia obligat să ia masa într-o cantină de fabrică sau de școală. În cazuri de incertitudine, însă, trebuie să cerem întotdeauna sfatul părintelui nostru duhovnic.

   Însă, este esențial să ținem cont în permanență că nimic nu are titlu obligatoriu, ci trebuie să vrem noi înșine să ne controlăm și să ne schimbăm, căci nu suntem sub lege, ci sub har (Romani 6:14) iar litera ucide, dar Duhul dă viață (2 Corinteni 3:6). Regulile postului, deși trebuie luate în serios, nu trebuie interpretate cu legalismul strict al fariseilor din Sfânta Scriptură, căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare și nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna aprilie 2026.

După: „Aceste adevăruri pe care le deținem - Sfânta Biserică Ortodoxă: viața și învățăturile ei” - editată de un călugăr de la Mănăstirea Sfântul Tihon. (St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, Pennsylvania 18459); Revista AMBO - Biserica Sfântul Teodosie, Cleveland, Ohio