Coslujire polono-sârbă în cinstea Sfântului Prunc Gavriil din Bialystok

În ziua de 21 septembrie 2026 – în ajunul sărbătorii Aducerii Sfintelor Moaște ale Sfântului Mucenic și Prunc Gavriil – Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioanichie de Muntenegru și Litoral  a condus Slujba de Priveghere de toată noaptea, la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bialystok, în Polonia, aflată în Eparhia de Bialystok-Gdansk a Bisericii Ortodoxe Polone.

Au slujit împreună cu acesta Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Iacob de Bialystok și Gdansk și Grigorie de Bielsk, Preasfințitul Episcop Andrei de Suprasl, clerici și monahi din Eparhia de Bialystok-Gdansk, precum și Protoiereul Ostoia Knejevici și ieromonahul Gavriil din Mitropolia Muntenegrului și Litoralului, care l-au însoțit în Polonia pe Mitropolitul Ioanichie.

Înainte de Privegherea de toată noaptea, a avut loc primirea solemnă a sfintelor moaște ale Sfântului Mucenic și Prunc Gavriil, care sunt păstrate la Mânăstirea "Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu" din Jwierki, nu departe de Bialystok.

A doua zi, la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bialystok a fost săvârșită Sfânta Liturghie, cu prilejul sărbătorii Aducerii Sfintelor Moaște ale Sfântului Mucenic și Prunc Gavriil. Slujba a fost prezidată de Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioanichie de Muntenegru și Litoral, împreună cu Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Abel de Lublin și Chelm, Iacob de Bialystok și Gdansk și Grigorie de Bielsk, precum și cu Preasfințiții Episcopi Atanasie de Loj și Poznan, Andrei de Suprasl și Varsanufie de Siemiatice.

După Sfânta Liturghie și procesiunea cu sfintele moaște ale Sfântului Gavriil, Arhiepiscopul Iacob și Mitropolitul Ioanichie s-au adresat credincioșilor prezenți. Cu această ocazie au fost oferite daruri, iar Arhiepiscopul Iacob i-a dăruit Mitropolitului Ioanichie o Icoană a Sfântului Gavriil care conținea o părticică din sfintele moaște ale Sfântului. În omilia sa, Mitropolitul Ioanichie a subliniat că Sfântul Prunc-Mucenic Gavriil, prin suferința sa, a oglindit jertfa și răstignirea lui Hristos, devenind părtaș la suferința Sa:

„Dacă există un Sfânt care, prin propria jertfă, a oglindit jertfa și răstignirea lui Hristos, acesta este pruncul-mucenic Gavriil. Încă din fragedă pruncie, el a urcat pe Golgota lui Hristos și a fost răstignit împreună cu Hristos. Iar Sfântul Apostol Pavel, împreună cu Tradiția Bisericii, mărturisește că cei ce sunt răstigniți împreună cu Hristos — cei ce trăiesc moartea Sa în această viață și se unesc cu moartea Sa — vor avea parte de Învierea lui Hristos”.

Vorbind despre bucuria slujirii comune, Mitropolitul Ioanichie a subliniat că cea mai profundă unitate duhovnicească între creștini se realizează prin credință comună, rugăciune și participarea la Sfintele Taine:

"Este, într-adevăr, un mare privilegiu, o mare cinste și o mare bucurie pentru noi, astăzi — datorită iubirii Voastre, Înaltpreasfințite — să fi participat la sfintele slujbe și, mai ales, să ne fi rugat împreună în fața Tronului lui Dumnezeu și să ne fi împărtășit cu Trupul și Sângele lui Hristos din același Potir al Domnului. Cea mai profundă unitate duhovnicească a noastră rezidă în credința noastră, în rugăciunea noastră comună și, mai ales, în participarea noastră comună la Sfintele Taine ale lui Hristos".

Mitropolitul Ioanichie a afirmat că Hristos este Cel Care îi unește pe toți creștinii:

"Iar pentru noi, creștinii, Cel Care ne unește pe toți — în ciuda faptului că suntem persoane diferite și popoare diferite și vorbim limbi diferite — este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul întregii lumi. Și Un Singur Duh, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pătrunde în inimile noastre și ne unește în dragostea lui Dumnezeu".

De asemenea, el a evidențiat importanța mărturisirii unității Bisericii, mai ales în aceste vremuri marcate de crize și dezbinări între națiuni:

"A fost întotdeauna de o importanță vitală să mărturisim unitatea Bisericii lui Dumnezeu, și mai ales astăzi, când întreaga lume se află sub povara unor mari crize — crize și dezbinări între națiuni care, pe alocuri, ating însăși ființa Bisericii lui Dumnezeu".

Mitropolitul Ioanichie și-a exprimat bucuria deosebită față de legăturile frățești cu Biserica Ortodoxă Poloneză, remarcând faptul că polonezii ortodocși vin să se închine la locurile sfinte din Muntenegru, în special la sfintele moaște ale Sfântului Vasile din Ostrog. El a adăugat că, în timpul șederii sale în Polonia, a avut ocazia să fie martor al iubirii frățești dintre Ierarhii acesteia și al unei comunități bisericești pline de viață:

"Mă bucur nespus și pentru că am văzut dragostea frățească dintre Voi, Ierarhii Bisericii Ortodoxe Poloneze, și pentru că este evident pentru toți că Biserica Ortodoxă Poloneză trăiește o viață deplină – avansând, înflorind și aducând roade duhovnicești".

Mulțumindu-i Arhiepiscopului Iacob pentru ospitalitate, Mitropolitul Ioanichie a subliniat că zilele petrecute în rugăciune comună au fost un prilej de odihnă și înnoire duhovnicească:

"Vă mulțumesc, Înaltpreasfinția Voastră, pentru marea Voastră dragoste și pentru ospitalitatea deosebită. Vedem, cu adevărat, că ne-ați dăruit inima Voastră. În aceste zile de rugăciune comună către Dumnezeu – deși aceasta implică, desigur, efort și osteneală – slujirea dumnezeiască, și în special Sfânta Liturghie, constituie pentru noi cea mai mare odihnă și sursă de putere duhovnicească, atunci când slujim și ne rugăm împreună".

Apoi, Mitropolitul a oferit un dar Arhiepiscopului Iacob și Catedralei „Sfântul Nicolae” din Bialystok, spre a marca slujirea și rugăciunea lor comună:

„Îngăduiți-mi, Înaltpreasfinția Voastră, să vă ofer un dar modest care să marcheze întâlnirea de astăzi și rugăciunea noastră comună, pentru a Vă aminti de noi, în sfintele Voastre rugăciuni, căci dorim cu adevărat să rămânem în comuniune rugătoare, nu numai în această zi, ci și în zilele care vin”, a spus Mitropolitul Ioanichie, în timp ce înmâna darurile.

Sfântul Gavriil s-a născut la 22 martie 1684, în satul Zverki (districtul Bialystok, guvernoratul Grodno), într-o familie de țărani evlavioși, Petru și Anastasia. A crescut ca un copil blând și smerit, vădind o înclinație clară către singurătatea contemplativă.

La 11 aprilie 1690, mama micuțului Gavriil, în vârstă de șase ani, îi ducea soțului ei masa de prânz pe câmp. În preajma sărbătorii Sfintelor Paști, un arendaș evreu a intrat în casa lor, l-a atras pe copil la sine și l-a dus pe ascuns în orașul Bialystok.

Acolo, copilul a fost supus chinurilor: a fost răstignit și i s-au străpuns coastele, chinuitorii imitând Răstignirea Mântuitorului Hristos, ceea ce a dus la o moarte lentă prin sângerare. Copilul s-a mutat la Domnul în a noua zi, iar trupul său a fost aruncat pe un câmp de la marginea pădurii, lângă Zverki.

Câinii flămânzi care au descoperit trupul nu l-au sfâșiat, ci l-au păzit de păsările răpitoare. Atrași de lătratul câinilor, sătenii au sosit la fața locului, au găsit trupul mucenicului și au ajuns la concluzia că micuțul fusese victima unei crime ritualice.

În mijlocul unei mulțimi numeroase, profund zguduite de o asemenea cruzime, trupul Mucenicului Gavriil a fost așezat spre odihnă lângă biserică.

La treizeci de ani de la înmormântare, sfintele moaște ale Sfântului Gavriil au fost găsite neputrezite. În anul 1746, biserica în care fusese înmormântat copilul a ars, însă sfintele moaște au supraviețuit. O mână fusese parțial carbonizată, dar, când sfintele moaște au fost ulterior mutate la o mânăstire, mâna s-a vindecat în chip minunat și s-a acoperit din nou cu piele.

Sfântul Gavriil este cinstit ca tămăduitor al copiilor. Sfintele sale moaște au fost mutate în diverse locuri, în mai multe rânduri. Între anii 1944 și 1992, acestea au fost păstrate în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Grodno, de unde au fost mutate, cu solemnitate, la Catedrala "Sfântul Nicolae" din Bialystok.

***

NOI FILE DE LETOPISEȚ - 24 septembrie 2026 - Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe