Sfinţii Purtători de Suferinţă Ţarul Nicolae, Ţarina Alexandra, Ţareviciul Alexei, Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia

Sfântul Nicolae, ultimul Ţar rus, s-a născut în anul 1868. Încă din copilărie a fost foarte credincios, nevinovat şi fără de răutate.

Nicolae al II-lea a fost încununat ca Ţar în 1894, în urma morţii tatălui său, Ţarul Alexandru. Şi-a început domnia cu speranţe mari de pace, îndemnând alte naţiuni să-şi reducă armatele şi să caute soluţionarea paşnică a conflictelor internaţionale. Conferinţa de pace de la Haga, din 1899, a pus bazele Ligii Naţiunilor şi ale Naţiunilor Unite.

S-a căsătorit cu Prinţesa Alice de Hesse, care s-a convertit la Ortodoxie şi a prmin numele de Alexandra. Copiii lor au fost Olga (1895), Tatiana (1897), Maria (1899), Anastasia (1901) şi Alexei (1904).

Canonizarea Sfântului Serafim de Sarov avea loc pe 19 iulie 1903, iar Ţarul Nicolae a participat la ceremoniile din Sarov, împreună cu familia sa. La acea vreme, a primit o scrisoare de mână a Sfântului Serafim, din urmă cu peste şaptezeci de ani, care părea că l-a mişcat. Deşi suveranul nu a dezvăluit niciodată conţinutul scrisorii, se crede că era vorba despre o profeţie a vărsării de sânge care urma să cuprindă Rusia în mai puţin de cincisprezece ani.

Sfântul Nicolae a fost executat de bolşevici, la Ecaterinburg, pe 4 iulie 1918, împreună cu familia şi slujitorii săi. Prizonierii au fost treziţi în miezul nopţii şi li s-a ordonat să se îmbrace de călătorie. Au coborât în pivniţa casei în care erau ţinuţi, aşteptând momentul plecării. Ţarul stătea pe un scaun în mijlocul camerei, ţinându-şi fiul Alexei pe genunchi, în timp ce soţia şi fiicele sale stăteau în jurul lor.

Executorii au intrat în încăpere şi au citit ordinul de execuţie. Sfinţii Nicolae şi Alexandra s-au mutat la Domnul fiind supuşi unei ploi de gloanţe, dar copiii nu şi-au pierdut viaţa imediat. Au fost înjunghiaţi şi apoi bătuţi cu patul puştilor. Trupurile lor au fost duse la o mină abandonată, tăiate în bucăţi, apoi îngrămădite la intrarea minei. Au turnat peste ele acid sulfuric şi benzină, după care li s-a dat foc. Când focul se stingea la două zile mai târziu, ceea ce mai rămăsese a fost aruncat în mină, apoi azvârlite grenade în ea. În cele din urmă, pământul a fost arat, astfel încât să nu rămână nicio urmă de distrugere a trupurilor.

Cinstirea acestor mari sfinţi împărăteşti se face pe 17 iulie, anual.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe – 2022/