Sfinţii Prinţi Vasile şi Constantin de Iaroslav. Aflarea sfintelor moaşte

Încă din tinereţe, Sfinţii Vasile şi Constantin şi-au pierdut tatăl, Vsevolod, care a căzut în lupta cu tătarii (mongoli). Sfântul Vasile, fratele mai mare, a urcat pe tron. Ca prinţ, a trebuit să se confrunte cu o multitudine de preocupări, sarcini şi necazuri. Oraşul şi satele fuseseră devastate de invazia tătarilor, multe gospodării rămânând fără adăpost şi mâncare, iar acesta a trebuit să se ocupe de toate şi de toţi. În afară de aceasta, trebuia să câştige bunăvoinţa Han-ului tătar, iar Sfântul Prinţ nu doar o dată a călărit, din acest motiv, spre hoardă. El a suferit şi o nenorocire în familie, pierzându-şi singurul fiu.

Toate necazurile, Sfântul Prinţ le-a răbdat fără a se plânge, şi a condus principatul ca un adevărat creştin. El nu a intrat în dispute cu alţi prinţi, ci s-a considerat pe sine nevrednic între alţii, construind biserici. Dar, curând, viaţa lui plină de multe necazuri avea să slăbească puterea prinţului, acesta îmbolnăvindu-se şi murind, în anul 1249.

După el, Sfântul Prinţ Constantin a urcat pe tron. El s-a străduit să-l imite pe fratele său, dar spre marea sa dezamăgire, peste tot vedea jaf şi ucidere, în urma tătarilor. În 1257, tătarii au cucerit Iaroslav-ul însuşi. Prinţul a pornit lupta împotriva inamicului, dar în această bătălie şi-a pierdut viaţa sa, pentru ţară. În anul 1501, afintele moaşte neputrezite, ale Sfinţilor Prinţi, au fost descoperite, iar acum se odihnesc în Catedrala Iaroslav.