Sfinţii Noi Mucenici Rafail, Nicolae şi Irina, din Lesbos

Icoana Sfinţilor Noi Mucenici Rafail, Nicolae şi Irina, din Lesbos

Sfinţii Noi Mucenici din Lesbos, Rafail, Nicolae şi Irina, au fost martirizaţi de turci, în Marţea Luminată (9 aprilie, 1463), la zece ani după căderea Constantinopolului. Timp de aproape 500 de ani, au fost uitaţi de cei din Lesbos, dar “Judecătorul Cel drept, Domnul, arată cele ascunse” (conf. Cartea a doua a macabeilor 12:41).

De secole, oamenii din Lesbos mergeau, în Marţea Luminată, la ruinele unei mânăstiri din apropierea Thermi, un sat din nord-vestul capitalei, Mytilene. Cu trecerea timpului, nimeni nu-şi mai amintea, însă, motivul pelerinajului anual. Exista o vagă amintire despre faptul că, odată, existase o mânăstire în acel loc iar călugării fuseseră ucişi de turci.

În 1959, un om credincios, anume Angelos Rellis, a decis să construiască un paraclis lângă ruinele mânăstirii. Pe 3 iulie în acel an, muncitorii au descoperit Sfintele Moaşte ale Sfântului Rafail, în timp ce curăţau terenul. Curând, Sfinţii au început să le apară în vis mai multor locuitori ai Lesbos-ului şi au dezvăluit detaliile vieţii şi martiriului lor. Aceste date stau la baza lucrării din 1962 a lui Fotios Kontoglou, “Un Semn Minunat”.

Sfântul Rafail s-a născut pe Insula Ithaka, în jurul anului 1410, şi a fost crescut de părinţi evlavioşi. Numele lui de botez era Gheorghe, dar a fost numit Rafail când a devenit călugăr. El a fost hirotonit la Preoţia Sfântă şi, mai târziu, a ajuns Arhimandrit şi cancelar.

În 1453, Sfântul Rafail locuia în Macedonia, cu colegul său monah, Diaconul Nicolae, născut în Tesalonic. În 1454, turcii au invadat Tracia, astfel încât cei doi călugări au fugit pe Insula Lesbos. Ei s-au stabilit în Mânăstirea Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, lângă Termi, unde Sfântul Rafail a devenit egumen.

În primăvara anului 1463, turcii au năvălit în mânăstire şi i-au prins pe călugări. I-au torturat, din Joia Sfântă până în Marţea Luminată. Sfântul Rafail a fost legat de un copac, iar turcii l-au bătut crunt, ucigându-l. Sfântul Nicolae a fost, de asemenea, chinuit şi a murit în timp ce era martor al Martirului stareţului său. El le-a apărut oamenilor în vis şi a indicat locul în care sfintele sale moaşte urma sa fie descoperite pe 13 iunie 1960.

Sfânta Irina era fiica, în vârstă de doisprezece ani, a primarului Vasile, al satului. Ea şi familia ei veniseră la mânăstire, pentru a-i avertiza pe călugări despre năvălitori. Agarenii, cruzi, au tăiat una din mâinile ei şi o aruncat-o înaintea părinţilor săi. Apoi, curata fecioară a fost aruncată într-un vas mare de lut şi i s-a pus dedesubt foc, fiind sufocată înăuntru. Aceste chinuri s-au desfăşurat înaintea ochilor părinţilor ei, care au fost, de asemenea, ucişi. Mormântul ei şi vasul de pământ au fost descoperite, pe 12 mai 1961, după ce Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina le apăruseră în vis oamenilor şi le indicaseră unde să caute.

Între cei care au primit cununa muceniciei în acea zi, s-au numărat şi părinţii Sfintei Irina, Vasile şi Maria, cât şi Teodor, profesorul satului, şi Ileni, verişoara în vârstă de cincisprezece ani a Sfintei Irina.

Sfinţii au apărut în vis, separat şi împreună, spunându-le oamenilor că vor să fie pomeniţi. Ei au cerut ca o icoană cu ei să fie pictată şi o slujbă bisericească să le fie alcătuită, indicând totodată şi locul unde puteau fi găsite sfintele lor moaşte. Bazându-se pe descrierile celor care i-au văzut pe Sfinţi, maestrul iconograf Kotios Kontoglu le-a pictat icoana. Părintele Gherasim, vrednicul de pomenire, din Micul Schit Sfânta Ana de pe Muntele Athos, a alcătuit slujba bisericească.

Multe minuni au avut loc pe Lesbos, dar şi în întreaga lume. Sfinţii se grăbesc să-i ajute pe cei care îi cheamă, vindecând bolnavii, mângâindu-i pe cei aflaţi în suferinţă, alungând durerea şi aducând mulţi necredincioşi şi atei la Biserică.

Sfântul Rafail era înalt, de vârstă mijlocie şi avea o barbă de lungime medie. Părul lui era negru, puţin grizonat. Faţa lui era impunătoare, expresivă şi plină de har ceresc. Sfântul Nicolae era mai scund şi slab, cu barbă mică, blond. Stătea înaintea Sfântului Rafail cu mare respect. Sfânta Irina a apare de obicei cu o rochie galbenă lungă, până jos, la picioare. Părul ei blond este legat în două şuviţe plecate, fiecare în parte, spre piept.

Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina (şi cei dimpreună cu dânşii) mai sunt, de asemenea, cinstiţi în Marţea Luminată. Constantin Cavarnos a realizat o lucrare detaliată cu vieţile, minunile şi sfaturi duhovniceşti, în cel de-al 10-lea volum al seriei sale: Sfinţi Ortodocşi Moderni (Belmont, Ma, 1990).

/ spre slava lui Dumnezeu – traducere, adaptare şi adăugire Lăcaşuri Ortodoxe – 2023