publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra, soţia lui (+295)

Sfântul Timotei era din satul Penapion, cleric al Bisericii și a trăit pe vremea lui Dioclețian, împăratul Romei. Deci, tânăr fiind, Timotei și-a luat, ca soție, o fecioară, cu numele Mavra. Și, nefiind ei împreuna nici douăzeci de zile de la nunta lor, s-a pornit prigoana împotriva creștinilor, iar Timotei, fiind prins, a fost adus înaintea lui Arian, dregătorul Tebaidei, spre cercetare.

Drept aceea, i-a poruncit dregătorul să înfățișeze cărțile, din care citea creștinilor, învățându-i, dar el n-a voit sa facă una ca aceasta, ci, încă, a răspuns dregătorului, că el ține cărțile ca pe niște copii ai săi și că se întărește din ele și capătă ajutor, cu puterea dumnezeieștilor cuvinte, scrise într-însele și că nimeni nu-și dă de bună voie copiii la moarte. Deci, prigonitorul, mâniindu-se de îndrăzneala lui Timotei, a dat porunca să-l pună la grele chinuri.

Și degrabă, la porunca dregătorului, slujitorii i-au străpuns urechile lui Timotei cu fiare înroșite in foc, încât acesta și-a pierdut lumina ochilor, scurgându-i-se ochii. I-au legat apoi gleznele la o roata și i-au pus o zăbală în gură, iar, după aceea, spânzurându-l cu capul in jos, i-au atârnat de grumaji o piatră grea, mărindu-i astfel, și mai mult, durerea.

Dar, reslăbind el în credință, la aceste chinuri, prigonitorii au crezut că vor putea îndupleca pe femeia lui să slujească idolilor. Iar ea, reascultând de ei, ci mai mult luând aminte la cele ce o învăța Sfântul Timotei, soțul ei, a mărturisit că este creștină. Pentru aceasta i-au smuls părul capului, și i-au tăiat toate degetele și au aruncat-o într-un cazan cu apă clocotită, în care, nearzându-se Sfânta, dregătorul gândea că apa nu este clocotită și că este apa rece.

Și, cerând el să i se toarne apa din cazan pe mână, îndată i s-a jupuit pielea de pe mână. Și multe alte chinuri și răni au îndurat Timotei și soția sa, dar n-au încetat o clipa, a mărturisi credința lor în Hristos și a defăima păgâneasca închinare la idoli. Deci, vânzându-i tari în credință, dregătorul a dat poruncă să fie răstigniți amândoi, unul în fața altuia. Și, după nouă zile de chin și-au dat duhul, în ziua de trei mai.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mânuiește pe noi. Amin.