Sfinţii Mucenici Teodot din Ancira şi cele şapte fecioare: Alexandra, Tecusa, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana şi Iulia

Sfântul Mucenic Teodot din Ancira

Sfântul Mucenic Teodot din Anghira Galatiei (Ancira) şi cele şapte Muceniţe fecioare dimpreună cu dânsul: Alexandra, Tecusa, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana şi Iulia, care au suferit sub Decius, sunt pomeniţi pe 18 mai.

Sfântul Mucenic Teodot şi Sfintele şapte Muceniţe fecioare Tecusa, Faini, Claudia, Matroana, Iulia, Alexandra şi Eufrasia au trăit în a doua jumătate a secolului al treilea, în oraşul Ancira, Galatia, şi s-au mutat la Domnul, ca mucenici pentru Hristos, la începutul secolul al IV-lea.

Sfântul Teodot era hangiu şi s-a căsătorit.

Teoteknos, prefectul Ancirei, a emis o proclamaţie, care îi informa pe creştini că erau fost obligaţi să aducă jertfe idolilor, iar dacă refuzau, urma să fie torturaţi şi ucişi.

Teodot nu se temea să îngroape rămăşiţele Sfinţilor Mucenici, fie să le aşeze în secret, fie să le răscumpere de la soldaţi. Când bisericile creştine din Ancira au fost distruse şi închise, Dumnezeiasca Liturghie se oficia în hanul său. Ştiind că îl aştepta martiriul, Sfântul Teodot i-a prezis preotului Frotonie că, în curând, el va fi cel care va purta Sfintele Moaşte ale Mucenicului, către un loc ales de amândoi. Ca garanţie a cuvintelor sale, Sfântul Teodot a dat preotului inelul său.

La acea vreme, şapte fecioare sfinte au murit pentru Hristos. Cea mai mare, Sfânta Tecusa, era mătuşa Sfântului Teodot. Sfintele fecioare Tecusa, Faini, Claudia, Matroana, Iulia, Alexandra şi Eufrasia s-au dăruit lui Dumnezeu. din tinereţea lor, trăind în rugăciune neîncetată, post, cumpătare şi fapte bune. Toate atinseseră o vârstă înaintată.

Aduse la proces, ca creştine, Sfintele fecioare au mărturisit cu curaj credinţa în Hristos, înaintea lui Teoteknos, şi au fost date spre chinuire, dar au rămas nemişcate. Prefectul le-a dat apoi tinerilor neruşinaţi, pentru întinarea lor. Sfintele fecioare s-au rugat puternic, cerând ajutor de la Dumnezeu. Sfânta Tecusa a căzut la picioarele unui tânăr şi, dându-şi la o poarte voalul, a lasat să-i cadă la vedere părul său albit.

Tinerii, s-au îndepărtat cu lacrimi. Prefectul a ordonat apoi ca Sfintele să participe la ofrandele aduse idolilor, dar din nou fecioarele au refuzat. Pentru aceasta, au fost condamnate la moarte. Câte o piatră grea a fost legată de picioarele fiecăreia şi toate cele şapte fecioare sfinte au fost înecate într-un lac.

În noaptea următoare, Sfânta Tecusa a apărut în vis Sfântului Teodot, cerându-i să-i ia trupul şi să-l îngroape creştineşte. Sfântul Teodot, luându-l cu el pe prietenul său Polihronie şi alţi creştini, a mers la lac. Era întuneric şi o torţă le lumina calea. Sfântul Mucenic Sosandru a apărut în faţa gardianului care îi păzea pe păgânii de pe malul lacului. Gardianul, înspăimântat, a fugit speriat.

Creştinii au găsit trupurile sfintelor muceniţe şi le-au dus la biserică, unde au fost îngropate. Auzind că trupurile Sfintelor Muceniţe au fost furate, prefectul s-a înfuriat şi a dat ordin să aresteze pe toţi creştinii şi să îi tortureze. Polihronie a fost şi el prins. Fiindu-i imposibil să îndure tortura, el l-a acuzat pe Sfântul Teodot de acest furt. Sfântul Teodot era pregătit să moară pentru Hristos. Vorbind cu alţi creştini, el şi-a lăsat trupul în grija Preotului Frotonie, căruia îi dăduse inelul.

Datele despre Viaţa şi martiriul Sfântului Teodot şi suferinţele sfintelor fecioare au fost compilate de Nil, contemporan şi însoţitor al Sfântului Teodot. Nil a trăit în cetatea Ancira, pe vremea persecuţiei creştinilor sub împăratul Diocleţian, şi a fost de faţă la uciderea Sfântului.

Sfântul Teodot este, de asemenea, cinstit în mod special pe 7 iunie.