Sfinţii Mucenici Solohon, Pamfamir şi Pamfilon, din Calcedon

Sfântul Solohon, originar din Egipt, a suferit pentru Hristos în timpul domniei împăratului Maximian (284-305). Sfinţii Mucenici Pamfamir şi Pamfilon şi-au dat viaţa pentru Hristos în acelaşi timp. Toţi trei au servit în armata imperială, în regimentul tribunului Campanus.

În timpul persecuţiei împotriva creştinilor de către împăraţii Maximian şi Diocleţian, Campanus a fost trimis în cetatea Calcedon, cu soldaţii săi. Toţi soldaţii regimentului au fost obligaţi să aducă  jertfe într-un templu păgân. Cei trei soldaţi, Sfinţii Solohon, Pamfamir şi Pamfilon, au refuzat să aducă jertfă idolilor, explicând că ei se închină numai Dumnezeului Adevărat, Domnului nostru Iisus Hristos.

La ordinele lui Campanus, au fost supuşi unor chinuri teribile, în timpul cărora Sfinţii Mucenici Pamfamir şi Pamfilon s-au mutat la Domnul.

Sfântul Solohon a supravieţuit chinurilor, dând slavă lui Hristos. Cu mare furie, chinuitorii au dat ordin să i se deschidă gura, Sfântului Solohon, şi să fie forţat să bea sângele adus jertfă idolilor. Dar Sfântul Solohon şi-a încleştat dinţii atât de puternic, încât nu i-au putut deschide gura nici cu fierul. Sabia s-a îndoit, şi Sfântul şi-a rupt legăturile, rămânând înaintea chinuitorilor săi şi continuând să aducă slavă lui Hristos. Sfântul Solohon a auzit o voce din Ceruri, care îl încuraja să reziste până la capăt.

Sfântul Solohon a suferit bătăi nemiloase, după care a fost târât peste pietre ascuţite, cerându-i-se să renunţe la Hristos, dar Sfântul Mucenic a rămas neclintit. Apoi, a fost spânzurat de o mână, cu o greutate mare legată de picior. Sfântul Solohon a rămas în acest chin timp de aproximativ trei ore. Când, în cele din urmă, i s-au tăiat frânghiile, atunci, spre surprinderea chinuitorilor, Sfântul Solohon stătea pe propriile picioare precum  un om sănătos.

Înnebunit de mânie, Campanus a luat o unealtă de scris şi a înfipt-o în urechea Mucenicului. Cel ce suferise atâtea chinuri a căzut, iar Campanus şi soldaţii au plecat, lăsându-l deoparte. Creştinii l-au dus pe Mucenic în casa unei văduve credincioase şi l-au aşezat pe pat. Sfântul a gustat ceva şi le-a vorbit creştinilor, îndemnându-i să rămână fermi în credinţă, iar după ce s-a rugat şi şi-a ridicat ochii spre cer, şi-a dat sufletul Domnului Iisus Hristos. 

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /