Sfinţii Mucenici Părinţi Bătrâni şi Maici din Atchara

Atceara (Atchara) era o fortăreaţă creştină, încă din vremuri apostolice. Prin această regiune a intrat Sfântul Andrei cel Întâi Chemat, în Georgia, predicând Sfânta Evanghelie pentru prima dată în ţinutul iberic. În această zonă, în Satul Gonio, sunt îngropate Sfintele Moaşte ale Sfântului Apostol Mucenic Matia.

Începând cu secolul al XVI-lea, Atceara a fost supusă atacurilor constante ale turcilor. Obţinând o victorie în războiul otomano-persan, turcii au câştigat o mare parte din sudul şi vestul Georgiei: Samtskhe, Atchara şi Chaneti fiind declarate provincii turceşti. Invadatorii ştiau bine că, pentru a cuceri complet poporul georgian, era necesară dezrădăcinarea creştinismului. Astfel, au instituit o campanie sistematică de convertire forţată la islam. Nereuşind să-şi atingă scopul, cu mită şi înşelăciune, au recurs la violenţe.

În lucrarea sa “Islamizarea Georgiei sau Răspândirea Islamului în vestul Georgiei în secolele XVII-XVIII”, renumitul cărturar Zaharia Cicinaţe, de la începutul secolului al XX-lea, relatează o istorisire pe care o auzise de la un bărbat bătrân din Atceara:

   „În Atceara, sădirea islamului s-a confruntat cu o puternică opoziţie. Mulţi dintre bărbaţii în vârstă şi majoritatea femeilor au rămas fermi în credinţa creştină şi chiar i-au provocat şi i-au combătut pe mulahii turci… Numărul acestor bărbaţi în vârstă din Atceara era foarte mare.

În cele din urmă, a fost emis un ordin care prevedea: arestarea tuturor disidenţilor, convertirea lor cu forţa la islam şi executarea celor care opuneau rezistenţă. În scurt timp, toţi bătrânii creştini din Atchara au fost arestaţi şi aruncaţi în închisoare. Apoi au fost duşi la Râul Atceariţcali, la un pod din secolul al XII-lea cunoscut sub numele de „Podul Reginei Tamara”. Pe acel pod, otomanii au construit o ghilotină.

„Au tăiat capetele persoanelor în vârstă şi le-au trimis vărfurile limbilor la paşă, aruncându-le trupurile în râu. Acest lucru s-a întâmplat acum o sută de ani, în anul 1790”.

Spânzurători şi ghilotine au fost construite în satele Atcharistsqali, Keda, Chakvi, Khulo, Maceakhela şi Gonio. Documentele păstrate în colecţia de manuscrise de la Muzeul Akalţike descriu în detalii şi mai îngrozitoare martiriul creştinilor atharieni: „Limba omenească este cu neputinţă a descrie chinurile pe care le-au suferit georgienii în acei ani, pentru mărturisirea creştinismului. De vii, carnea lor a fost smulsă şi trupurile lor sfărâmate; au fost tăiaţi în bucăţi cu săbii, cu burţile sfâşiate; erau arşi în focuri de tabără. Au fost străpunşi cu ţepuşe aprinse, aruncaţi în căldări cu apă clocotită; li s-a turnat plumb topit pe gât; au fost aruncaţi în bazine cu var nestins…”

Biserica Georgiană i-a numărat între sfinţi, pe toţi Sfinţii Părinţi şi pe toate Maicile din Atchara, care şi-au sacrificat viaţa pentru apărarea credinţei creştine.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /