Sfinţii Mucenici Iacov şi cei doi ucenici ai săi, Iacov Diaconul şi Dionisie Călugărul – 1 noiembrie

Sfântul Iacov a fost tuns monah în Mânăstirea Dochiaru de pe Muntele Athos. Mutându-se în Schitul georgian rămas în paragină, închinat Sfântului Ioan Botezătorul, l-a restaurat sub supravegherea bătrânului Ignatie.

Împlinind diferite ascultări în mânăstire, Sfântul Iacov s-a ridicat la înălţimea curăţiei. El a avut parte de revelaţii cereşti, după cum a avut şi Sfântul Apostol Pavel (2 Corinteni 12: 2-4), Sfântul văzând, astfel, lăcaşurile Raiului şi adâncurile iadului. Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Iacov a reuşit să perceapă tainele inimilor oamenilor şi gândurile ascunse ale celor ce veneau la el.

El a fost, de asemenea, găsit vrednic de darul facerii de minuni. În timp ce vizita Aetolia cu ucenicii săi, el i-a vindecat pe cei bolnavi şi îi învăţa pe toţi. Autorităţile turceşti au fabricat acuzaţii false împotriva Sfântului, învinuindu-l de instigare la rebeliune. În acest fel, au încercat să-l forţeze pe Sfântul Iacov să renunţe la Ortodoxie. Sfântul Iacov şi ambii ucenici, Diaconul Iacov şi călugărul Dionisie, au răbdat cele mai cumplite chinuri, timp de şaptesprezece zile, primind cununa muceniciei, pe 1 noiembrie 1520.

Sfintele Moaşte ale mucenicilor monahi, proslăvite prin facerea de minuni, au fost aşezate în Mânăstirea Sfintei Anastasia, Salvatoarea de Otrăvuri, în micul oraş Galatista, lângă Salonic. În scurt timp, faima Sfintelor Moaşte a atras aproximativ 100 de fraţi în mânăstire, sub stăreţia Sfântului Teona (cinstit pe 4 aprilie), care el însuşi fusese ucenic al Sfântului Iacov.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /