Sfinţii Frontasie, Severin, Severian şi Silan

Sfinţii Mucenici Frontasie, Severin, Severian şi Silan au suferit pentru Hristos, sub împăratul Claudius (41-54). Ei au fost trimişi să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu în sudica Galie (acum Franţa) de către Episcopul Frontonie de Petragorium.

Guvernatorul, un păgân numit Scviridon, i-a arestat şi le-a cerut să renunţe la Hristos. Dar Sfinţii Mucenici au mărturisit cu fermitate credinţa, spunând că au doar o dorinţă, ori să trăiască, ori să moară pentru Hristos.

Scviridon, înfuriat, a ordonat ca Sfinţii să fie scoşi în faţa cetăţii, legaţi de stâlpi şi cu ghiare împunse în capetele lor, precum coroana de spini. După aceasta, au fost decapitaţi.

Tradiţia spune că Sfinţii Mucenici au continuat totuşi să trăiască, prin puterea lui Dumnezeu. Ei şi-au luat capetele şi au mers la Biserica Maicii lui Dumnezeu, unde Sfântul Episcop Frontonie, care îi trimisese la predicare, se afla în rugăciune. Aşezându-şi capetele la picioarele Episcopului, s-au închinat şi s-au mutat la Domnul.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /