După sfârşitul Sfântului Măritului Mare Mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleţian împăratul ca, pretutindenea pe creştinii ce se aflau, mai ales pe cei ţinuţi în lanţuri, cu felurite chinuri, să-i silească la închinarea la idoli, iar pe cei ce se vor supune să-i lase slobozi, şi cei ce nu se vor supune, să fie daţi morţii.
În acea vreme, aceşti Sfinţi Mucenici: Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi ceilalţi împreună cu dânşii, ca la patruzeci, erau în temniţă. Pentru că, văzând minunile ce se făceau de Sfântul Gheorghe, au crezut în Hristos, şi cu îndrăznire înaintea tuturor L-au mărturisit. Şi, pentru aceasta, i-au prins şi i-au legat şi în temniţă i-au închis.
Şi, scoţându-i la încercare înaintea tiranului, nu s-au lepădat de Hristos, şi pe zeii păgânilor i-au ocărât. Drept aceea i-au dezbrăcat, i-au întins, i-au bătut, i-au spânzurat şi i-au strujit, până ce a căzut la pământ trupul lor, şi cele dinăuntrul lor se vedeau.
La sfârşit, le-au tăiat capetele, şi prin asemenea sfârşit, au primit Împărăţia Cerească.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
