Sfinţii Mucenici din Mânăstirea Iviron, ucişi de latini pe Muntele Athos

Călugării georgieni au început să se stabilească pe Muntele Athos. la mijlocul secolului al X-lea, iar o mănăstire georgiană, Iviron, a fost întemeiată acolo, nu după mult timp.

La acea vreme, armatele străine invadau în mod constant Muntele Athos. În secolul al XIII-lea, cruciaţii s-au aflat în zonă, iar între 1259 şi 1306, armata privată a Papei devasta Muntele Athos de mai multe ori. Călugării Mânăstirilor Zografu şi Vatoped şi Protatonul au fost martirizaţi pentru credinţa ortodoxă, iar călugării Mânăstirii Iviron au avut parte, în cele din urmă, de o aceeaşi soartă.

În această perioadă, asceţii georgieni şi greci se nevoiau împreună în Mânăstirea Iviron, iar mulţi tineri asceţi ai noii generaţii începuseră să sosească din Georgia.

Cruciaţii le-au cerut călugărilor din Iviron să se convertească la catolicism şi să recunoască primatul Papei de la Roma. Dar călugării au condamnat erezia şi au anatematizat doctrina catolică.

Potrivit Patericului Atonit, călugării din Iviron au fost expulzaţi forţat din mânăstirea lor. Aproape două sute de călugări vârstnici au fost ţinuţi ca nişte animale, pe o navă care a fost ulterior scufundată în adâncurile mării.

Călugării mai tineri şi mai sănătoşi au fost deportaţi în Italia şi vânduţi ca sclavi evreilor.

Unele surse susţin că această tragedie a avut loc în anul 1259, în timp ce altele au date înregistrate despre cum călugării georgieni din Sfântul Munte au fost supuşi persecuţiilor latine pe parcursul a patru ani, din 1276 până în 1280.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lacaşuri Ortodoxe /