Sfinţii Mucenici din Lazeti, Georgia

Lazeti este o regiune din sudicul Kolkheti (Colchis), anticul regat situat în partea care acum aparține de sud-vestul Georgiei şi nord-estul Turciei. În vremurile străvechi, Lazeti a fost un centru al culturii georgiene. Sfântul Apostol Andrei a început convertirea naţiunii georgiene, chiar din această regiune.

După căderea Bizanţului în 1453, otomanii au căutat, timp de trei secole să distrugă conştiinţa creştină georgiană a poporului laz. În acelaşi timp, Roma şi-a sporit prezenţa în regiune, prin expedierea unui număr din ce în ce mai mare de misionari catolici.

Lazii, prinşi la mijloc, şi-au apărat cu îndrăzneală şi şi-au păstrat Credinţa Ortodoxă. Cei care au fost convertiţi cu forţa la islam s-au luptat să-şi păstreze cultura naţională, memoria strămoşilor lor şi dragostea de patrie.

Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, unii au slăbit şi s-au convertit la catolicism (în cuvânt, dacă nu şi în minte şi inimă) ori s-au lăsat câştigaţi de erezia monofizită.

În vremurile noastre, cu binecuvântarea Patriarhului Ilie al II-lea al Georgiei, oamenii din mai multe regiuni georgiene au restabilit linii de comunicare cu lazii care locuiesc în interiorul graniţelor turceşti.

Mai mult, numeroşi lazi care locuiesc în prezent între graniţele georgiene s-au convertit de la islam, înapoi la Creştinismul Ortodox al strămoşilor lor. Ei au relatat Sfântului Sinod al Bisericii Georgiene istorii despre martirajul strămoşilor lor creştini în mâinile otomanilor: decapitarea a aproximativ trei sute de războinici lazi pe un munte, între anii 1600 şi 1620, şi martirizarea clericilor dintr-o mânăstire locală. Martirajul a avut loc pe Muntele Dudikvati (“Locul Decapitării”) şi, respectiv, pe Muntele Papati (“Locul Clerului”).

Pe baza informaţiilor oferite de urmaşii Sfinţilor Mucenici, Sfântul Sinod al Bisericii Georgiene a declarat toţi clericii şi mirenii martirizaţi pe Dudikvati şi Papati şi pe toţi lazii martirizaţi de dragul lui Hristos, vrednici să fie număraţi între Sfinţi.
Aceștia au fost canonizaţi, pe 18 septembrie 2003, fiind cinstiți în data de 29 aprilie, anual.

(Cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere Lăcaşuri Ortodoxe)