Sfinţii de la Niculiţel: Zotic, Atal, Camasie şi Filip

Criptele Sfinţilor Zotic, Atal, Camasie şi Filip au fost descoperite în anul 1971.

În Sciţia Minor (România), între Dunăre şi Marea Neagră, pe teritoriul nord-estic al Imperiului Roman, a existat un loc de exil sau de moarte pentru creştinii care refuzau să se închine zeilor păgâni. În timpul persecuţiilor lui Decius (249-251), Diocleţian şi Maximilian (284-305) şi Licinius (308-324), mii de oameni au murit aici de la frig, foamete sau chinuri. Sfintele Moaşte ale celor care au suferit mucenicie pentru că propovăduiau deschis credinţa lor în Hristos au fost luate de creştini şi îngropate în locuri ascunse.

Datele despre vieţile şi suferinţele acelor mucenici sfinţi au fost notate şi păstrate astfel încât să nu fie uitate. Când s-au încheiat persecuţiile, Sfintele Moaşte au fost mutate din locurile lor provizorii de odihnă şi aşezate în cripte speciale (martiria). Biserici au fost construite peste aceste cripte, iar ruinele unora dintre ele pot fi văzute astăzi, în Dobrogea.

În septembrie 1971, un pârâu a ieşit din matca sa în apropierea satului Niculiţel din judeţul Tulcea, scoţând la lumină una dintre cele mai vechi dintre aceste cripte. Cripta, care este zidită din cărămizi, este împărţită în două camere, una deasupra celeilalte. În camera superioară, au fost găsite Sfintele Moaşte a patru Sfinţi Mucenici, într-o singură raclă de lemn. Toţi fuseseră decapitaţi. Capetele a trei dintre Mucenici au fost descoperite în partea de sus a gâtului lor, în timp ce capul celui de-al patrulea Mucenic se odihnea la piept. O inscripţie pe peretele din partea stângă, amintea: “Mucenii lui Hristos”. Numele celor patru Sfinţi Mucenici, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, erau scrijelite pe peretele din dreapta.

Potrivit înregistrărilor care s-au păstrat, aceşti Sfinţi Mucenici fuseseră judecaţi de autorităţile romane din Noviodunum (Isaccea modernă) şi condamnaţi la moarte. Au fost decapitaţi, apoi îngropaţi la Niculiţel. Data exactă a martiriului lor nu este cunoscută. Unii cred că au fost ucişi la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuţiilor lui Diocleţian sau Licinius. Alţii, cu toate acestea, consideră că cei patru bărbaţi ar fi putut fi martirizaţi mai la nord de Dunăre, în timpul persecuţiei regelui got Atanaric (370-372) împotriva creştinilor.

Aproape o sută de fragmente din Sfintele Moaşte a doi bărbaţi (cu vârste cuprinse între 45-50) au fost găsite în cripta inferioară. Se crede că s-au mutat la Domnul în timpul persecuţiei lui Decius şi, apoi, Sfintele lor Moaşte au fost reîngropate la Niculiţel, în jurul anilor 370-380. Numele acestor Sfinţi Mucenici nu se cunosc.

Martirologiul sirian şi Martiriologiul Sfântului Ieronim, indică data de 4 iunie ca dată a executării Sfinţilor Mucenici. Sinaxarul îi enumeră pe aceşti patru Sfinţi Mucenici împreună cu alţi şase: Eutihie, Cvirinie, Iulia, Saturnin, Ninita, Fortunio. Alţi douăzeci şi cinci de Sfinţi Mucenici au fost, de asemenea, decapitaţi cu aceşti Sfinţii Mucenici, dar nu sunt numiţi.

Sfintele Moaşte ale acestor Sfinţi Mucenici au fost mutaţi în Sfânta Mănăstire Cocoş, din 1971, unde sunt venerate de credincioşi.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /