Sfinţii Cuvioşi Marcu groparul, Teofil şi Ioan, din Peşterile Apropiate ale Kievului – 29 decembrie

Icoana Soborului Sfinţilor Cuvioşi din Lavra Peşterilor din Kiev

Sfinţii Marcu săpătorul de morminte, Teofil şi Ioan sunt menţionaţi în Patericul Peşterilor Kievului. Doi fraţi fiind monahii, Sfinţii Teofil şi Ioan, aşa de mult s-au iubit unul pe celălalt, încât au cerut Sfântului Marcu să le pregătească un mormânt dublu, astfel încât să poată fi îngropaţi împreună.

Cu mulţi ani mai târziu, cel mai în vârstă dintre cei doi fraţi se afla departe, cu treburile mânăstirii. În acea vreme, fratele său Ioan s-a îmbolnăvit şi s-a mutat la Domnul. Câteva zile mai târziu, Sfântul Teofil s-a întors şi a mers cu fraţii să vadă unde se află trupul fratelui său. Văzând că se afla în locul cel mai de sus în mormântul lor comun, el s-a supărat pe Sfântul Marcu, zicându-i: “De ce l-ai pus în locul meu? Sunt mai în vârstă decât el”.

Marcu cel ce locuia în peşteră, s-a plecat cu umilinţă înaintea Sfântului Teofil şi i-a cerut să-l ierte. Întorcându-se spre cel ce se mutase la Domnul, i-a zis: “ieşi şi dă acest loc fratelui tău mai mare şi te culcă în celălalt loc”. Iar cel ce murise s-a mutat în locul de mai de jos în mormânt. Văzând aceasta, Sfântul Teofil a căzut în genunchi înaintea Sfântului Marcu, cerşind iertarea lui. Marcu i-a spus lui Teofil că ar trebui să se îngrijească de mântuirea proprie, pentru că în curând se va alătura fratelui său, în acel loc.

Auzind aceasta, Sfântul Teofil s-a îngrozit, ştiind că va muri curând. El a dat tot ceea ce avea, păstrând doar tunica sa, în fiecare zi aşteptând ceasul mutării la Domnul. Nimeni nu a reuşit să-i oprească lacrimile, nici să-l ispitească dându-i mâncare gustoasă. Lacrimile erau pâinea lui, zi şi noapte (Psalmi 41: 3). Dumnezeu i-a dăruit câţiva ani mai mult pentru pocăinţă, pe care i-a petrecut în post şi umilinţă. Chiar a rămas fără vedere, de la plânsul continuu.

Sfântul Marcu, cunoscând dinainte apropierea ceasului morţii proprii, i-a spus lui Teofil că va pleca curând din această viaţă. Teofil a răspuns: “Părinte, fie mă iei cu tine, fie să-mi redai vederea”. Sfântul Marcu i-a spus lui Teofil: “Nu doresc moarte, căci va veni la vremea sa, chiar dacă nu ţi-o doreşti. Fie ca acesta să fie semnul apropierii sfârşitului tău: cu trei zile înainte de a pleca din această lume, îţi va reveni vederea”.

Cuvintele Sfântului s-au împlinit. Trupul Sfântului Teofil a fost aşezat în Peştera Antoniev, în mormânt, împreună cu fratele său Sfântul Ioan, lângă sfintele moaşte ale Sfântului Marcu. Cinstirea lor aparte se face pe 29 decembrie, dar şi pe 28 septembrie, cât şî în a doua Duminică a Marelui Post.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /