Sfinţii Chiril şi Metodie (Metodiu), întocmai cu Apostolii, învăţătorii slavilor

Sfinţii Chiril şi Metodie, Întocmai cu Apostolii şi luminătorii slavilor au provenit dintr-o familie ilustră şi evlavioasă care trăia în oraşul grecesc Tesalonic. Sfântul Metodie a fost cel mai mare dintre şapte fraţi, Sfântul Constantin [Chiril cu numele de monaha] a fost cel mai mic. La început, Sfântul Metodie a fost în oaste şi a fost guvernatorul unuia dintre pricipatele slave dependente de Imperiul Bizantin, cel mai probabil Bulgaria, ceea ce a făcut posibil ca el să înveţe limba slavă. După ce a trăit acolo timp de zece ani, Sfântul Metodie a primit mai târziu tunderea în monahism, într-una din mânăstirile de pe Muntele Olimp (Asia Minor).

Sfântul Constantin (Chiril) a studiat cu împăratul Mihail, sub cei mai buni profesori ai Constantinopolului, inclusiv sub Sfântul Fotie, viitorul Patriarh al Constantinopolului (6 februarie).

Sfântul Chiril a studiat toate ştiinţele din timpul său şi, de asemenea, ştia mai multe limbi. El a cercetat, totodată, lucrările Sfântului Grigorie Teologul. Datorită minţii sale cercetătoare şi a intelectului penetrant, Sfântul Chiril a fost numit “filosof” (înţelept). Când şi-a încheiat studiile, Sfântul Constantin a fost hirotonit în Taina Sfântă a Preoţiei şi a fost numit curator al Bibliotecii Patriarhale în Biserica Hagia Sofia. În curând a părăsit capitala şi a mers în secret la mânăstire.

Descoperit acolo, s-a întors la Constantinopol, unde a fost numit instructor de filosofie. Înţelepciunea şi credinţa tânărului Constantin erau atât de mari încât a ieşit câştigător într-o discuţie cu Anania, liderul iconoclaştilor eretici. După această victorie, Constantin a fost trimis de împărat pentru a discuta despre Sfânta Treime, cu saracinii şi, din nou, a ieşit învingător. Când s-a întors, Sfântul Chiril a mers la fratele său, Sfântul Metodie, pe Olimp, petrecând timpul în rugăciune neîncetată şi citind lucrările Sfinţilor Părinţi.

Împăratul i-a convocat, curând, pe ambii fraţi Sfinţi din mănăstire, şi i-a trimis să propovăduiască Evanghelia la kazari. Pe drum, au poposit în oraşul Korsun, făcând pregătiri pentru activitatea lor misionară. Acolo, fraţii Sfinţi au descoperit în mod minunat Sfintele Moaşte ale Sfântului Sfinţit Mucenic Clement, Episcop al Romei (25 noiembrie).

Acolo, în Korsun, Sfântul Chiril a descoperit o Sfântă Evanghelie şi o Psaltire, scrise în rusă [adică. slavonă], şi un om vorbind limba slavă, de la care a învăţat cum să citească şi să vorbească această limbă. După aceasta, fraţii Sfinţi au mers la kazari, unde au câştigat o confruntare cu evreii şi musulmanii, prin predicarea Evangheliei. Pe drumul spre casă, fraţii au vizitat din nou Korsun-ul şi, luând Sfintele Moaşte ale Sfântului Clement, au revenit în Constantinopol. 

Sfântul Chiril a rămas în capitală, dar Sfântul Metodie a fost făcut stareţ al micii Mânăstiri Polihroniu, lângă Muntele Olimp, unde a dus, ca mai înainte, o viaţă de ascet.

Curând, mesagerii au venit la împărat, din partea Prinţului Rostislav al Moraviei, care era sub presiunea episcopilor germani, cu o cerere de trimitere a învăţătorilor în Moravia, care ar fi putut să predice limba slavă. Împăratul a convocat pe Sfântul Chiril şi i-a spus: “Trebuie să mergeţi acolo, dar ar fi mai bine dacă nimeni nu ştie despre asta”.

Sfântul Chiril s-a pregătit pentru noua sarcină, cu postul şi rugăciune. Cu ajutorul fratelui său, Sfântul Metodie, şi al ucenicilor Gorazd, Clement, Sava, Naum şi Anghelie, a inventat un alfabet slavon şi a tradus cărţile necesare pentru oficierea Dumnezeieştilor Slujbe: Sfânta Evanghelie, Epistole, Psaltire şi alte slujbe, în limba slavonă. Acest lucru avea loc în anul 863.

După finalizarea traducerii, Sfinţii fraţi au mers în Moravia, unde au fost primiţi cu mare cinste şi au început să înveţe slujbele în limba slavă. Acest lucru a stârnit răutatea episcopilor germani, care oficiau Slujbele Dumnezeieşti, în bisericile Moraviei, în latină. Ei s-au ridicat împotriva Sfinţilor fraţi, susţinând că Dumnezieştile Slujbe ar trebui săvârşite într-una dintre cele trei limbi: ebraică, greacă sau latină.

Sfântul Chiril a spus: “Recunoaşteţi doar trei limbi în care Dumnezeu poate fi slăvit. Dar David a cântat: “Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudati pe Domnul toate popoarele (PSalmi 116/117: 1)”, iar Sfânta Evanghelie a Sfântului Matei (28:18) spune: “Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile…”. Episcopii germani au fost umiliţi, dar supăraţi s-au plâns la Roma.

Fraţii sfinţi au fost chemaţi la Roma, pentru o decizie în această privinţă. Luând cu ei Sfintele Moaşte ale Sfântului Clement, Sfinţii Chiril şi Metodiu (Metodie) au pornit către Roma. Cunoscând că fraţii Sfinţi aduseseră acele Sfintei Moaşte cu ei, Papa Adrian i-a întâmpinat pe traseu, cu clerul său. Fraţii Sfinţi au fost primiţi cu cinste, Papa acordând permisiunea de se săvârşi Dumnezeieştile Slujbe în limba slavonă şi a poruncit ca toate cărţile traduse de fraţii Sfinţi să fie răspândite în bisericile latine şi să se slujească Sfânta Liturghie în limba slavonă. 

La Roma Sfântul Chiril s-a îmbolnăvit şi Domnul i-a dezvăluit apropierea morţii sale. El a fost tuns monah, primind numele de Chiril. La 14 februarie, anul 869, la cincizeci de zile de la primirea schimei, Sfântul Chiril s-a mutat la Domnul, la vârsta de patruzeci şi doi de ani.

Sfântul Chiril i-a poruncit fratelui său, Sfântul Metodie, să continue sarcina lor de iluminare a popoarelor slave, cu lumina adevăratei credinţe. Sfântul Metodie i-a cerut stăruitor, Papei, să trimită trupul fratelui său, pentru înmormântare în ţara lor natală, dar Papa a ordonat ca Sfintele Moaşte ale Sfântului Chiril să fie aşezate în Biserica Sfântului Clement, unde au şi început să se săvârşească minuni.

După mutarea la Domnul a Sfântului Chiril, Papa l-a trimis pe Sfântul Metodie în Pannonia, după ce l-a sfinţit ca Arhiepiscop de Moravia şi Pannonia, pe vechiul Scaun al Sfântului Andronic (30 iulie). În Panonia, Sfântul Metodie şi ucenicii Săi au continuat să distribuie cărţi de slujire, scrise în limba slavonă. Acest lucru a stârnit din nou mânia episcopilor germani. L-au arestat şi l-au acuzat pe Sfântul Metodie, care a fost trimis în lanţuri în Swabia, unde a suferit multe chinuri, timp de doi ani şi jumătate.

După ce a fost eliberat de Papa Ioan al VIII-lea de la Roma şi a fost repus în Arhiepiscopia sa, Sfântul Metodie a continuat să propovăduiască Sfânta Evanghelie printre slavi. El i-a botezat pe Prinţul ceh Borivoi şi pe soţia sa Ludmila (16 septembrie), precum şi pe unul dintre prinţii polonezi. Episcopii germani au început să-l persecute pe Sfântul Metodie, pentru a treia oară, întrucât el nu acceptase învăţătura greşită despre purcederea Duhului Sfânt atât din Tată, cât şi de la Fiul. Sfântul Metodie a fost chemat la Roma, dar a stat drept înaintea Papei şi a păstrat învăţătura ortodoxă în puritatea sa, fiind trimis din nou în capitala Moraviei, Velehrad.

Aici, în anii rămaşi ai vieţii sale, Sfântul Metodie, ajutat de doi dintre foştii săi ucenici, a tradus întreg Vechiul Testament în slavonă, cu excepţia Cărţii Macabeilor, şi chiar Nomocanonul (cu rânduiala Sfinţilor Părinţi) şi Pairikon-ul (Cartea Sfinţilor Părinţi).

Simţind apropierea morţii, Sfântul Metodie a desemnat pe unul dintre ucenicii săi, Gorazd, drept succesor demn al său. Sfântul Episcop a prezis ziua mutării sale la Domnul, trecând la cele veşnice pe 6 aprilie 885, când avea aproape şaizeci de ani. Slujba de Înmormântare a Sfântului a fost cântată în trei limbi, slavonă, greacă şi latină. A fost îngropat în Catedrala din Velehrad. Cei doi sfinţi Fraţi, Chiril şi Metodie, sunt cinstiţi împreună pe 11 mai.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe)