Sfinţii Asclepie şi Iacob au fost asceţi sirieni şi au trăit în secolul al V-lea. Teodoret din Cir vorbeşte despre dânşii. Sfântul Asclepie a dus o viaţă de asceză şi cumpătare, în satul său natal, şi nu a fost împiedicat de însoţirea cu oamenii din lume.
A avut mulţi care l-au urmat. Unul dintre ei a fost Sfântul Iacob, care s-a retras într-o mică locuinţă de lângă satul Nimuza. Până la sfârşitul vieţii sale, ascetul nu şi-a părăsit locul, şi le vorbea celor ce îl vizitau, printr-o mică deschizătură din perete, decupată în unghi astfel încât nimeni să nu-l poată vedea. Nu a aprins niciodată vreun foc sa se încălzească, şi nici vreo lampă să lumineze.
Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
