publicat în: Vieţi de Sfinţi

Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipătru, dintre cei 70 (sec. I). Sfânta Fecioară Cherchira, Sfinţii Mucenici Zenon, Eusebie, Neon și Vitalie

Sfântul Apostol Iason era din Tars, cetatea de naştere a Sfântului Apostol Pavel, iar Sfântul Sosipătru era din Ahaia Greciei; şi au fost amândoi rudenii cu marele Apostol, şi ucenici ai săi, precum însuşi o spunea (Rom. 16, 21). Deci Iason a fost pus episcop al cetăţii sale, în Tarsul Ciliciei, iar Sosipătru a luat ocârmuirea Bisericii din Iconia. Şi păstoreau bine amândoi bisericile lui Dumnezeu şi le înmulţeau, aducând pe mulţi la credinţă.

Au mers împreună apoi, în părţile Apusului şi ajungând în insula Cherchira (Corfu), au zidit acolo o biserică preafrumoasă, cu numele Întâiului Sfânt Mucenic Ştefan, unde, slujind lui Dumnezeu, au adus şi aici pe mulţi la credinţa lui Hristos. Deci au fost pârăţi la Cherculin, conducătorul acelei insule, şi au fost închişi într-o temniţă în care se aflau prinşi şapte tâlhari: Saturnin, Iachişol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie. Pe aceştia, Sfinţii Apostoli, cu vorbele lor cele de Dumnezeu insuflate, i-au adus la sfânta credinţă şi din lupi i-au făcut oi; şi încă şi de sfârşit mucenicesc s-au învrednicit ei, că pentru mărturisirea noii lor credinţe, fiind aruncaţi într-o căldare de smoală în clocot, ceară și sulf topit, şi-au dar sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de la Care şi-au luat cununa. Şi a crezut în Hristos însuşi străjerul temniţei, căruia pentru aceasta i s-a tăiat mâna stângă, apoi picioarele și, în cele din urmă, capul, şi s-a numărat şi el în ceata Mucenicilor.

Guvernatorul le-a poruncit Sfinţilor Apostoli Iason și Sosipătru să fie bătuţi și, din nou, aruncaţi în închisoare.

Acestea văzându-le, fiica dregătorului din Cherchira a crezut şi ea în Hristos şi, mărturisind că este creştină, şi-a scos de pe dânsa toate podoabele pe care le purta şi le-a dat săracilor. Guvernatorul, înfuriat, a încercat s-o convingă pe fiica sa să renunţe la Hristos, dar Sfânta Cherchira a rămas fermă împotriva linguşelilor şi amenințărilor. Apoi, tatăl înfricoșător a gândit o pedeapsă teribilă pentru fiica sa: el a poruncit ca ea să fie aruncată într-o celulă a închisorii cu hoțul și ucigașul Murin, ca să-i pângărească logodna cu Hristos.

Dar, când tâlharul s-a apropiat de ușa chiliei închisorii, un urs l-a atacat. Sfânta Cherchira a auzit zgomotul și a gonit fiara, în numele lui Hristos. Apoi, prin rugăciunile ei, a vindecat rănile lui Murin. Atunci, Sfânta Cherchira l-a luminat cu credința lui Hristos, iar Sfântul Murin s-a declarat creștin și a fost executat.

Guvernatorul a poruncit să se dea foc închisorii, dar Sfânta fecioară a rămas în viață. Apoi, la ordinul tatălui ei, a fost atârnată de un copac, sufocată cu fum urât și săgetată cu arcul. După mutarea ei la Domnul, guvernatorul a decis executarea tuturor creștinilor de pe Insula Cherchira.

Sfinţii Mucenici Zenon, Eusebie, Neon și Vitalis, după ce au fost luminați de Sfinții Iason și Sosipătru, au fost arși de vii.

Locuitorii Cherchirei, scăpând de persecuţie, s-au mutat pe o insulă învecinată. Guvernatorul a trimis un detașament de ostaşi, dar a fost înghițit de valuri.

Guvernatorul a dat ordin ca Sfinţii Apostoli Iason și Sosipătru să fie aruncaţi într-un cazan cu smoală fierbinte. Când i-a văzut nevătămaţi, el a strigat cu lacrimi: “Dumnezeule al lui Iason și Sosipătru, ai milă de mine!”.

După ce au fost eliberaţi, Sfinţii Apostoli l-au botezat pe guvernator și i-au dat numele Sebastian. Cu ajutorul lui, Sfinţii Apostoli Iason și Sosipătru au construit mai multe biserici pe insulă și au sporit turma lui Hristos, prin predicarea lor puternică. Au trăit acolo până la bătrâneți.

(Alcătuire şi traducere Lăcaşuri Ortodoxe)