publicat în: Arhivă

Sfinţii 9 Mucenici fraţi din Kola: Guram, Adarnerse, Baqar, Vaşe, Barzim, Daşi, Iuanşer, Ramaz şi Parsman

Cu multe secole în urmă, aşezarea Kola era situată la izvorul Râului Mtkvari. Acolo creştinii şi păgânii locuiau împreună ca vecini. Copiii creştinilor şi ai păgânilor se jucau împreună, dar când fiii creştinilor auzeau clopotele bisericii, recunoşteau chemarea la rugăciune şi renunţau la jocuri. Nouă copii păgâni – Guram, Adarnerse, Baqar, Vaşe, Barzim, Daşi, Iuanşer, Ramaz şi Parsman – i-au urmat pe copiii creştini la biserică.

Dar creştinii îi opreau de fiecare dată lângă porţile bisericii şi îi mustrau, spunând: „Sunteţi fii ai păgânilor. Nu puteţi intra în casa sfântă a lui Dumnezeu”. Se întorceau trişti şi îngânduraţi.

Într-o zi, cei nouă copii păgâni au încercat să intre în biserică cu forţa, dar au fost alungaţi şi certaţi. „Dacă vreţi să intraţi în biserică, trebuie să credeţi în Domnul nostru Iisus Hristos şi să fiţi botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, li s-a zis. „Trebuie să primiţi Sfânta Împărtăşanie şi să vă alăturaţi comunităţii credincioşilor creştini”.

Cu mare bucurie, tinerii le-au promis creştinilor că vor primi Sfântul Botez. Când creştinii din Kola au relatat preotului lor vestea bună a dorinţei băieţilor păgâni, el şi-a amintit cuvintele Sfintei Evanghelii a Sfântului Matei: “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. (10: 37-38).

Nu s-a temut de furia care va urma din partea comunităţii păgâne, ci chiar i-a luat pe băieţi într-o noapte rece de iarnă şi i-a botezat în râul îngheţat. O minune a avut loc în timp ce se săvârşea Sfânta Taină: apa s-a încălzit şi cetele îngereşti au apărut înaintea tinerilor. Foarte încurajaţi în credinţa lor, copiii au decis să rămână în comunitatea creştină, şi sa nu se mai întoarcă la părinţi.

Când părinţii lor au aflat că fuseseră botezaţi în credinţa creştină, şi-au târât copiii departe de biserică, bătându-i până acasă. Copiii au suportat bătăile cu dârzenie şi, deşi au fost înfometaţi şi însetaţi timp de şapte zile, repetau încontinuu: „Suntem creştini şi nu vom mânca şi nu vom bea nimic din ceea ce aţi pregătit pentru idoli!”.

Nici mângâierea blândă, nici îmbrăcămintea costisitoare, nici promisiunea lucrurilor plăcute pe care le-ar fi putut primi nu au reuşit să-i ipsitească pe tinerii temători de Dumnezeu. Cu atât mai mult mărturiseau: „Suntem creştini şi nu vrem nimic de la voi, decât să ne lăsaţi în pace şi să ne daţi voie să ne alăturăm comunităţii creştine!”.

Părinţii înfuriaţi s-au dus şi i-au raportat prinţului tot ce se întâmplase. Dar prinţul nu a fost de niciun ajutor – el le-a zids pur şi simplu: „Sunt copiii voştri, faceţi cu ei cum doriţi”. Păgânii, insistenţi, i-au cerut voie prinţului să-i ucidă pe copii. Aşadar, a fost săpată o groapă mare, pe locul unde fuseseră botezaţi tinerii, iar fiii au fost aruncaţi înăuntru.

„Suntem creştini şi vom muri pentru El, Cel întru Care am fost botezaţi!”, au strigat Sfinţii Mucenici, cei nouă copii din Kola, înainte de a-şi da sufletele lui Dumnezeu.

Părinţii lor fără de Dumnezeu au luat pietre şi, apoi, li s-au alăturat şi alţii, până când au umplut întreaga groapă. L-au bătut pe preot până la moarte, l-au jefuit şi şi-au împărţit prada.

Caznele martiriului celor nouă fii drepţi din Kola s-au întâmplat în secolul al VI-lea, în regiunea istorică Tao, din sudul Georgiei.