Preoţii Vatus şi Virca; Monahul Aprilla; mirenii Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Termie, Filga; şi mirenele Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo, Animais; Regina Gata şi Prinţesa Duclida, s-au numărat printre cei 26 de Mucenici care au fost ucişi de goţi în jurul anului 375 sub Iungurih, un persecutor al creştinilor. Sinaxarul antic al Bisericii gotice înregistrează martiriul a 26 de creştini, în vremea împăraţilor Valentinian, Valens şi Graţian. Istoricul Sozomen aminteşte că Regele Atanaric s-a umplut de mânie să-şi vadă supuşii îmbrăţişând creştinismul, în urma predicării Episcopului arian Ufilas. Aşa încât, el a ordonat ca mulţi dintre ei să fie torturaţi şi executaţi, adesea fără proces.
Trimişii Regelui Atanaric au aşezat o statuie într-un car şi l-au amplasat în faţa corturilor pe care creştinii le foloseau pentru slujbele bisericeşti. Cei care se închinau idolului şi aduceau jertfe erau cruţaţi, restul arşi de vii chiar în cort. Iungurih a ordonat să ardă o astfel de biserică, chiar în timpul dumnezeieştii slujbe. În flăcări, 308 persoane au pierit, dintre care au rămas cunoscute cu numele doar douăzeci şi una. A mai existat, de asemenea, un om necunoscut care a intrat şi el în cort, mărturisind pe Hristos. El a fost martirizat cu ceilalţi. Diferite manuscrise relevă unele variante ale numelor lor.
Pe timpul domniei lui Valentinian şi Teodosie (383-392), văduva regelui got, Gata (care era creştină ortodoxă) şi fiica ei Duclida au luat Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici şi le-au dus în Siria, cu ajutorul unor preoţi şi al unui mirean numit Tielas. Gata s-a întors, mai târziu, în ţara ei maternă, unde a fost ucisă şi a murit ca muceniţă, împreună cu fiul său Agaton.
Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici au fost lăsate Duclidei, care a mers la Cizic, în Asia Mică, şi a dăruit câteva dintre ele pentru întemeierea unei biserici. Sfânta Duclida s-a mutat la Domnul, cu pace.
Sfinţii Mucenici sunt cinstiţi pe 23 octombrie, în calendarele gotice.
