Sfintele Muceniţe fecioare Irina, Agapia şi Hionia din Iliria (+304)

Aceste trei muceniţe, Agapia, Hionia şi Irina, erau surori şi au trăit pe vremea crudului împărat Diocleţian, în părţile Tesalonicului. Părinţii lor erau închinători la idoli, dar ele îşi închinaseră viaţa pentru dragostea lui Iisus Hristos, ca şi învăţătorul lor Sfântul preot Zoil.

Deci, fiind prinse, cele trei surori au fost aduse înaintea dregătorului Sisinie. Cu multe ispitiri şi ameninţări le îndemna el, să jertfească idolilor, dar sfintele fecioare îl înfruntau cu îndrăzneală, într-un singur glas zicând că ele preamăresc pe Domnul Hristos şi se simt fericite să-şi dea viaţa pentru El, şi că nicio clipă nu se gândesc să se inchine idolilor păgânilor. Deci, făcându-i-se milă de tinereţea şi frumuseţea lor, dregătorul le-a trimis în temniţă, pentru răzgândire, dar sfintele fecioare au rămas statornice în credinţa lor.

Înfuriat de dârzenia împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii. În cântece de laudă şi de mulţumire, cele două fecioare şi-au dat duhul în mâinile Domnului Hristos, ca nişte muceniţe vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre dânsele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dacă nu se leapădă de Hristos şi nu jertfeşte idolilor. Dar nimic nu a putut să o înspăimânte. Cănd i s-a spus că are sa fie dusă într-o casă de desfrâu, ea a răspuns: “Sunt gata a îndura toate, pentru numele Dumnezeului meu. Că necurăţia care se face fără de voie nu se socoteşte păcat la Dumnezeu, ci aduce cunună celui care nu o voieşte”.

Deci, a fost dusă de doi ostaşi spre casa de desfrâu, dar ajungând la un deal, din rânduială dumnezeiască, înainte de Paşti cu o zi, unul din ostaşi şi-a încordat arcul şi, săgetând-o, Sfânta Irina a fost omorâtă. Şi aşa şi-a dat sfârşitul, numărându-se cu Mucenicii.