
Sfânta Muceniţă Chiraina (vezi în icoană) era din Tars-ul Ciliciei, iar Sfânta Iuliana era din cetatea Roso. Aceste femei pline de virtuţi s-au dedicat lucrărilor de milostenie creştină, pe vremea domniei împăratului Maximian Galeriu (305-311). Ele se îngrijeau de orfani, mângâiau văduvele sărace şi îi tratau pe bolnavi, fără vreo plată. Ştiau să citească şi să scrie, fiind pornite şi găsind întotdeauna modalităţi de a-i întări în credinţă pe cei care sufereau de sărăcie, nedreptăţi sau alte încercări.
De multe ori au reuşit să-i aducă pe păgâni la lumina lui Hristos, prin Sfânta Evanghelie şi prin răbdarea şi bunătatea lor.
Sfintele au fost arestate de Marcian, guvernatorul Ciliciei, care a încercat să le facă să renunţe la Hristos, dar au refuzat să facă acest lucru. De aceea, Marcian a ras părul şi sprâncenele Chirainei, forţând-o să meargă dezbrăcată pe străzile din Tars. Apoi, ea şi Iuliana au fost duse în oraşul Roso, unde au fost arse de vii. Au îndurat această moarte oribilă, cu o credincioşie admirabilă şi negare de sine, primind astfel cununa nestricăcioasă a muceniciei, de la Hristos.
/ Slava lui Dumnezeu – traduce re şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /





Spre slava lui Dumnezeu, un proiect realizat şi administrat de Asociaţia Lăcaşuri Ortodoxe
